3 definiții pentru acoperit (s.n.) coperit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acoperit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acoperi] 1-9 Acoperire (1-9)

acoperít n., pl. urĭ saŭ e. Ps. S. Acoperemînt. – Și cop-.

coperit1 sn vz acoperit1

Intrare: acoperit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperit
  • acoperitul
  • acoperitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • acoperit
  • acoperitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperit
  • coperitul
  • coperitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • coperit
  • coperitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)