boc² sn [At: DAMÉ, T. / Pl: ~uri / E: ger Bock] 1 Scăunel pe care se reazămă piciorul calului când i se pilesc cuiele potcoavelor. 2 Masă la cenușar, pe care se curăță pieile de păr și de carne. 3 (Reg; gms) Capră pentru vizitiu. 4 Tălpică de strâns roțile căruței.

boc³ si [At: ȘIO / E: tc bock yemek] (Îvr; îe) A mânca ~ (turcesc) A spune minciuni Si: a mânca rahat sau (pfm) căcat.

boc⁴ sn [At: REV. ROM. I, 41 / Pl: ~uri / E: ns cf bocnă] (Îe) Înghețat ~ Înghețat bocnă.

boc⁷ sn, i [At: DELAVRANCEA, S. 249 / V: boca / E: fo] 1-2 (Cuvânt care imită) zgomotul produs de lovituri repetate ale unui obiect greu.

boc¹ sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: ger Bock „țap (de bere)”] (Trs) 1 Ulcică de circa 1/4 litru Si: bocal, bardac. 2 Conținutul unui boc (1). 3 Ulcica împreună cu conținutul.

boc⁵ sn [At: VICIU, GL, / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Capete scurte de brad. 2 Capul cu care se leagă lemnul de plută. 3 (Îs) Lemne legate în - Lemne legate de plută cu o sârmă împletită care le străbate la capătul subțire.

boc⁶ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) Zăvor la porțile caselor de la țară.

boca sn, i vz boc⁷