5 definiții pentru Boc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
boc2 sn [At: DAMÉ, T. / Pl: ~uri / E: ger Bock] 1 Scăunel pe care se reazămă piciorul calului când i se pilesc cuiele potcoavelor. 2 Masă la cenușar, pe care se curăță pieile de păr și de carne. 3 (Reg; gms) Capră pentru vizitiu. 4 Tălpică de strâns roțile căruței.
boc3 si [At: ȘIO / E: tc bock yemek] (Îvr; îe) A mânca ~ (turcesc) A spune minciuni Si: a mânca rahat sau (pfm) căcat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
boc4 sn [At: REV. ROM. I, 41 / Pl: ~uri / E: ns cf bocnă] (Îe) Înghețat ~ Înghețat bocnă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
boc, boci, s.m. 1. Scaun, capră, care susține, la diferite distanțe, ulucul. 2. Butuc de lemn. ■ (onom.) Boc, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. bokor „plută” (Gh. Pop, 1971: 87); din germ. Bock „capră; șevalet” (DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BOC subst. și interj. (DLR), cf. și blg. Бoкa și Бoчa sintome din Bogdan (Weig) pentru formele folosite de aromîni, sau sl. ьoкa „coaste de om”; Bil-Albescu aduce și magh. baka, cit. boko „pedestraș” (BA ung 31) pentru formele de la Boca și Baca. 1. Boc, A. act.; -u, 1263, frate cu Ivan Vvd de Beiuș (Iorga III 157); -u (Viciu 32); -ul (16 B IV 383; VI 122). 2. Boca n. folosit în toate provinciile, și la aromîni, iar în Ardeal și ca prenume: – ard. (Moț; Paș); – munt. (17 B II 77); – mold. (Băl; Șez; Sd XXII); ar. (Cara 82). 3. + -mart: Bocman, Lupu (Isp V2). 4. + -ăș: Bocăș (Sur IV; Ard). 5. + -ociu: Bococi mar. (Sd. XVII). 6. Bocoiu ard. (Viciu 32). 7. Bocotan comis munt. 1556 (An C VI 490). II. 1. Bociu, cu suf. -iu, sau < subst. ard. „vițel” (Drăg 68); Bociu, Profir, buc.,act; Bociul (17 A IV 496); -ești s. (Isp II2); Bocilești s., mold. 1700 (RI II142). 2. Bocea, fam. ar. (Cara 96); munt. (17 B II 43); Boc/eni, -ești; 3. Bocean, I. (T-Jiu); Bocian, Ștef a (16 A III 467). 4. Boceica b. (Vra); Bocica f. (16 A I 536). 5. Bociun, N. (C. Lit. 1941 p. 1387). 6. Bocioală, I., olt. (AO XXI 177), cf. și subst. bociulă var. ard. la băciulie (măciulie). III. + -an, vezi Bocan.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni