4 definiții pentru boc (zgomot)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.

boc7 sn, i [At: DELAVRANCEA, S. 249 / V: boca / E: fo] 1-2 (Cuvânt care imită) zgomotul produs de lovituri repetate ale unui obiect greu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: boc (zgomot)
boc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boc
  • bocul
  • bocu‑
plural
  • bocuri
  • bocurile
genitiv-dativ singular
  • boc
  • bocului
plural
  • bocuri
  • bocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boc (zgomot)

  • 1. Zgomot produs astfel.
    surse: DEX '09

etimologie: