2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

bobric sm [At: JAHRESBER. III, 314 / V: bub~[1], ~reț / Pl: ~ici / E: srb bubreg] (Ban; sbm) Rinichi.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

bobreț sm vz bobric

Intrare: Bobric
Bobric nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bobric
Intrare: bobric
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobric
  • bobricul
  • bobricu‑
plural
  • bobrici
  • bobricii
genitiv-dativ singular
  • bobric
  • bobricului
plural
  • bobrici
  • bobricilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobreț
  • bobrețul
plural
  • bobreți
  • bobreții
genitiv-dativ singular
  • bobreț
  • bobrețului
plural
  • bobreți
  • bobreților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)