3 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URIC1 adj. (în sintagma) Acid uric = acid organic natural prezent în cantități foarte reduse în sânge și eliminat de organism prin urină. – Din fr. urique.

URIC2, urice, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiul ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: uric] – Din magh. örök.

Intrare: Uric
nume propriu (I3)
  • Uric
Intrare: uric (adj.)
uric2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uric
  • uricul
  • uricu‑
  • urică
  • urica
plural
  • urici
  • uricii
  • urice
  • uricele
genitiv-dativ singular
  • uric
  • uricului
  • urice
  • uricei
plural
  • urici
  • uricilor
  • urice
  • uricelor
vocativ singular
plural
Intrare: uric (subst.)
uric1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uric
  • uricul
  • uricu‑
plural
  • urice
  • uricele
genitiv-dativ singular
  • uric
  • uricului
plural
  • urice
  • uricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)