URIC¹ adj. (în sintagma) Acid uric = acid organic natural prezent în cantități foarte reduse în sânge și eliminat de organism prin urină. – Din fr. urique.

uric³, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 287/18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr urique] 1 (Îs) Acid ~ Acid organic în sânge, eliminat prin urină, rezultat din descompunerea proteinelor în procesul metabolic. 2 (Îs) Calcul ~ Calcul din acid uric și urați. 3 (Îs) Diateză ~ă Tendință de a depune acid uric și urați în țesuturi, ducând la gută, la diabet etc.

*URIC² adj. 1 🔬 Acid ~, acid azotat eliminat de organism; se găsește în urină și în excrementele șerpilor și paserilor ¶ 2 🩺 Calcul ~, calcul format din acid uric și urați ¶ 3 🩺 Diateză ~ă, dispoziție a organismului care producînd o cantitate mare de acid uric nu-l poate elimina complet, ci îl depune în articulațiuni [fr.].

URIC¹ adj. (În sintagma) Acid uric = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină, rezultat din arderea proteinelor în procesul metabolic. – Din fr. urique.

URIC² adj. m. (În expr.) Acid uric = acid organic care se găsește în sînge și în urină, rezultînd din arderea proteinelor. Acidul uric provine de asemenea din descompunerea substanțelor albuminoide. ANATOMIA 170.

URIC adj.m. Acid uric = acid organic care se găsește în urină și în sînge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique].

URIC adj. acid ~ = acid organic în urină și în sânge, din arderea proteinelor. (< fr. urique)

2) *úric, -ă adj. (d. urină). Chim. Acid uric, acid azotat eliminat de organizm și care se află în urina omuluĭ și constitue masa întreagă a excrementelor șerpilor și păsărilor.

uric¹ adj. m., pl. urici; f. urică, pl. urice

uric² s. n., pl. urice

!uric¹ adj. m., pl. urici; f. urică, pl. urice

uric adj. m.