opțiuni
help ajutor

3 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTRĂ2 s. f. v. mostră.

MUSTRĂ1, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Var.: mustru, muștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.

MOSTRĂ, mostre, s. f. 1. Exemplar luat dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊ Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi expun mostre (1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. 2. Fig. Exemplu, pildă. [Var.: (reg.) mustră s. f.] – Din ngr. móstra.

MUSTRA, mustru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare.

MUSTRU s. n. v. mustră1.

MUȘTRU s. n. v. mustră1.

Intrare: mustră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustră
  • mustra
plural
  • mustre
  • mustrele
genitiv-dativ singular
  • mustre
  • mustrei
plural
  • mustre
  • mustrelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustru
  • mustrul
  • mustru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mustru
  • mustrului
plural — —
vocativ singular —
plural —
muștăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștru
  • muștrul
  • muștru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • muștru
  • muștrului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștră
  • muștra
plural
  • muștre
  • muștrele
genitiv-dativ singular
  • muștre
  • muștrei
plural
  • muștre
  • muștrelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mostră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mostră
  • mostra
plural
  • mostre
  • mostrele
genitiv-dativ singular
  • mostre
  • mostrei
plural
  • mostre
  • mostrelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustră
  • mustra
plural
  • mustre
  • mustrele
genitiv-dativ singular
  • mustre
  • mustrei
plural
  • mustre
  • mustrelor
vocativ singular —
plural —
mustru (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustru
  • mustrul
plural
  • mustri
  • mustrii
genitiv-dativ singular
  • mustru
  • mustrului
plural
  • mustri
  • mustrilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monstră
  • monstra
plural
  • monstre
  • monstrele
genitiv-dativ singular
  • monstre
  • monstrei
plural
  • monstre
  • monstrelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mustra
verb (VT91)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mustra
  • mustrare
  • mustrat
  • mustratu‑
  • mustrând
  • mustrându‑
 singular plural
  • mustră
  • mustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mustru
 (să)
  • mustru
  • mustram
  • mustrai
  • mustrasem
a II-a (tu)
  • mustri
  • muștri
 (să)
  • mustri
  • muștri
  • mustrai
  • mustrași
  • mustraseși
a III-a (el, ea)
  • mustră
 (să)
  • mustre
  • mustra
  • mustră
  • mustrase
plural I (noi)
  • mustrăm
 (să)
  • mustrăm
  • mustram
  • mustrarăm
  • mustraserăm
  • mustrasem
a II-a (voi)
  • mustrați
 (să)
  • mustrați
  • mustrați
  • mustrarăți
  • mustraserăți
  • mustraseți
a III-a (ei, ele)
  • mustră
 (să)
  • mustre
  • mustrau
  • mustrară
  • mustraseră
muștra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic