4 intrări

O definiție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOBIL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. 5. S. n. Telefon portabil; celular. [Acc. și: (1) mobil.Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

Intrare: mobil (adj.)
mobil1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: mobil, mobil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobil
  • mobilul
  • mobilu‑
  • mobi
  • mobila
plural
  • mobili
  • mobilii
  • mobile
  • mobilele
genitiv-dativ singular
  • mobil
  • mobilului
  • mobile
  • mobilei
plural
  • mobili
  • mobililor
  • mobile
  • mobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: mobil (pref.)
mobil4 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • mobil
prefix (I7-P)
  • mobili
prefix (I7-P)
  • mobilo
Intrare: mobil (s.n.)
mobil2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobil
  • mobilul
  • mobilu‑
plural
  • mobile
  • mobilele
genitiv-dativ singular
  • mobil
  • mobilului
plural
  • mobile
  • mobilelor
vocativ singular
plural
mobil3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mobil
  • mobilul
  • mobilu‑
plural
  • mobiluri
  • mobilurile
genitiv-dativ singular
  • mobil
  • mobilului
plural
  • mobiluri
  • mobilurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mobil (suf.)
mobil5 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • mobil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)