-MOBIL „care se mișcă, mișcător”. ◊ L. mobilis „care se mișcă” > fr. -mobile, it. id., engl. id., germ. -mobil > rom. -mobil.

mobil, -ă adj., s.n., adv. I adj. 1 volant. A vizitat o expoziție mobilă de icoane pe sticlă. 2 instabil, mișcător, nestatornic, schimbător, variabil, <livr.> eratic. În această zonă a deșertului dunele sunt mobile. II s.n. 1 cauză, considerent, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei, <rar> raționament, <înv. și pop.> cuvânt, lucru, <pop.> noimă, price, <înv.> materie, obiect, ocă, povod, vină, <fran.; înv.> rezon, <fig.> fundament, izvor, sămânță, <fig.; înv.> cap. Directorul instituției a vrut să știe care a fost mobilul care a declanșat protestul salariaților. 2 imbold, impuls, impulsie, îndemn, pornire, pretext, stimul, stimulent, <livr.> dictamen, <înv. și reg.> vâlvă, <reg.> șfung, <înv.> năstav, porneală, <grec.; înv.> parachinisis, <fig.> inspirație, mișcare, resort, suport, <fig.; rar> îmboldire, pinten, strigare, <fig.; înv. și reg.> strămurare, <fig.; înv.> bold². Gloria i-a fost mobil pentru tot ce a făcut în viață. 3 menire, obiectiv, rațiune, rol¹, rost, scop, sens, țel, țintă, <pop.> noimă. Mobilul scrisorii a fost acela de a-i transmite informațiile cerute. III s.n. (telec.) celular, telefon celular, telefon mobil, <arg.> crocodil. Și-a cumpărat un mobil nou. IV adv. (muz.; indică modul de executare a unei piese muzicale) mișcător, mobile.