3 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHINEZ1, chinezi, s. m. (Înv. și reg.) Primar. – Din sb. knez, magh. kenéz.

CHINEZ2, -Ă, chinezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Chinei sau chinezilor2 (1), privitor la China ori la chinezi2; chinezesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de chinezi2 (1). [Pl. și: (m.) chineji] – China (n. pr.) + suf. -ez.

Intrare: chinez (din China, adj.)
chinez1 (adj. pl. -i) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinez
  • chinezul
  • chinezu‑
  • chine
  • chineza
plural
  • chinezi
  • chinezii
  • chineze
  • chinezele
genitiv-dativ singular
  • chinez
  • chinezului
  • chineze
  • chinezei
plural
  • chinezi
  • chinezilor
  • chineze
  • chinezelor
vocativ singular
plural
chinez3 (adj. pl. -ji) adjectiv
adjectiv (A8)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinez
  • chinezul
  • chinezu‑
  • chine
  • chineza
plural
  • chineji
  • chinejii
  • chineze
  • chinezele
genitiv-dativ singular
  • chinez
  • chinezului
  • chineze
  • chinezei
plural
  • chineji
  • chinejilor
  • chineze
  • chinezelor
vocativ singular
plural
Intrare: chinez (din China) (s.m.)
chinez2 (s.m. pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinez
  • chinezul
  • chinezu‑
plural
  • chinezi
  • chinezii
genitiv-dativ singular
  • chinez
  • chinezului
plural
  • chinezi
  • chinezilor
vocativ singular
  • chinezule
  • chineze
plural
  • chinezilor
chinez4 (s.m. pl. -ji) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinez
  • chinezul
  • chinezu‑
plural
  • chineji
  • chinejii
genitiv-dativ singular
  • chinez
  • chinezului
plural
  • chineji
  • chinejilor
vocativ singular
  • chinezule
  • chineze
plural
  • chinejilor
Intrare: chinez (primar)
chinez2 (s.m. pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinez
  • chinezul
  • chinezu‑
plural
  • chinezi
  • chinezii
genitiv-dativ singular
  • chinez
  • chinezului
plural
  • chinezi
  • chinezilor
vocativ singular
  • chinezule
  • chineze
plural
  • chinezilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)