2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPĂU, căpăi, s. m. (Reg.) Copoi (1). – Din magh. kopó.

COPOI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

Intrare: căpău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpău
  • căpăul
  • căpău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • căpău
  • căpăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • căpăule
plural
  • căpăilor
substantiv masculin (M72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capău
  • capăul
  • capău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • capău
  • capăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • capăule
plural
  • căpăilor
Intrare: copoi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copoi
  • copoiul
  • copoiu‑
plural
  • copoi
  • copoii
genitiv-dativ singular
  • copoi
  • copoiului
plural
  • copoi
  • copoilor
vocativ singular
  • copoiule
plural
  • copoilor
substantiv masculin (M72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capău
  • capăul
  • capău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • capău
  • capăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • capăule
plural
  • căpăilor
copou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
copău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpău
  • căpăul
  • căpău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • căpău
  • căpăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • căpăule
plural
  • căpăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)