SCOTCH² s. n. 1. Whisky scoțian. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar cu scotch (1). [Pr.: scoci] – Cuv. engl.

SCOTCH s. whisky scoțian.

WHISKY SCOȚIAN s. v. scotch.

SCOTCH s.n. 1. Whisky scoțian. 2. Nume comercial al unei benzi adezive. [Pron. scoci. / < engl. scotch].

SCOTCH¹ [SCOCI] s. n. whisky scoțian. (< engl. scotch)

scotch¹ s. n. Whisky scoțian ◊ „Asociația producătorilor de whisky scoțian se plânge că de la intrarea Angliei în Piața comună s-au înmulțit discriminările partenerilor europeni față de «scotch».” Sc. 18 II 75 p. 6. ◊ „Scotch-ul ieftin [...] este mult mai inofensiv.” Ev.z. 20 XII 96 p. 5 [pron. scoci] (din engl. scotch [whisky]; cf. fr., it. scotch; PR 1950, DPN 1970; DEX – alt sens, DN3)

SCOTCH², (2) scotch-uri, s. n. 1. Whisky scoțian. 2. Sticlă, pahar cu scotch (1). [Pr.: scoč] – Cuv. engl.

scoci² sn [At: DLRms / S și: scotch / Pl: ~uri / E: eg scotch[wisky]] Whisky scoțian.

whisky [’wiski] s.n. Băutură (de origine anglosaxonă, scoțiană sau irlandeză) cu un mare procent de alcool, obținută prin distilarea cerealelor, mai ales a orzului, a ovăzului și a secarei, păstrată în condiții speciale pe perioade variabile de timp. Ni se aduc două tăvi enorme, parcă le văd, șuncă, icre negre, lacherdă, șalău, whisky și șampanie (STEINH.). ♦ Cantitate determinată din această băutură. A băut un whisky cu gheață. ♦ Recipient care conține această băutură. De ziua lui a primit un whisky. • / <engl. whisky <cuv. galic.

SCOȚIA (SCOTLAND), parte a Marii Britanii, separată de Amglia prin m-ții Cheviot; 78,7 mii km²; 5,1 mil. loc. (2002). Orașe pr.: Edinburgh, Glasgow, Aberdeen, Dundee. Rezerve de cărbuni, min. de fier, cupru și plumb. Șantiere navale. Mașini agricole, aparataj electrotehnic, produse textile și alim. (whisky). Creșterea animalelor (ovine, bovine). Culturi cerealiere și pomicultură. Pescuit intens. Turism. Locuită în Antic. de picți și gaeli, reg. a fost invadată de romani în c. 80 d. Hr. La sfârșitul sec. 5 și începutul sec. 6 aici s-au așezat scoții, creștinați în sec.6. În c. 848 regele scot Kenneth Mac Alpin realizează prima unificare a țării. Eduard III, regele Angliei, își impune protectoratul asupra S. (1292) și apoi o anexează (1296). Victoria scoțienilor la Bannockburn (1328) readuc independența S. În 1603 se realizează o nouă uniune, când Iacob VI, fiul reginei Maria Stuart a Scoției și succesorul ei (din 1567), urmează la tronul Angliei la moartea reginei Elisabeta I, în calitate de stră-strănepot al regelui Henric VII Tudor, ca Iacob I Stuart (1603-1625), urmată de fuziunea celor două entități și de crearea Marii Britanii în 1707.