Rh (FIZIOL.) Antigen existent pe suprafața globulelor roșii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) și la unele maimuțe. Denumirea provine de la maimuțele Rhesus, la care a fost pusă în evidență pentru prima oară. Dacă o persoană la care acest factor lipsește (persoană Rh negativă) primește prin transfuzie sânge Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sângelui. În cazul în care o femeie Rh negativ prezintă o sarcină cu Rh pozitiv, prin reacția cu sângele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia și chiar decesul nou-născutului (în cazul unor sarcini repetate). Caracterul se moștenește și este dominant.

IUDIN, Serghei Sergheievici (1891-1954), medic rus. Prof. univ. la Moscova. Lucrări privind chirurgia de urgență a stomacului, probleme ale anesteziei, transfuziei sângelui.

BANCĂ², bănci, s. f. 1. Intreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit (și organizează circulația bănească). ♦ Bancă de organe = serviciu medical care dispune de sânge pentru transfuzii, de cornee pentru transplantări etc. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui spre a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

INCOMPATIBILITATE s. f. 1. Faptul de a fi incompatibil; nepotrivire, necompatibilitate. 2. Interzicere (prevăzută de lege) de a cumula două funcții, două atribuții care, prin caracterul lor, sunt contradictorii. 3. (Med.) Termen folosit de obicei în legătură cu transfuziile de sânge pentru a arăta o nepotrivire de grup sangvin. 4. (Mat.) Caracteristică a unui sistem de ecuații sau inecuații de a fi incompatibil. – Din fr. incompatibilité.

EXSANGVINOTRANSFUZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire aproape totală a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfuzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.

HEMOTERAPIE f. Terapie a unei boli prin transfuzie de sânge. /<fr. hémothérapie

SÂNGE n. 1) Lichid care circulă prin vasele sangvine ale organismului, asigurând activitatea vitală a țesuturilor. * Lacrimi de ~ lacrimi de mare suferință. A vărsa ~ a ucide; a omorî. Cu ~ rece cu stăpânire de sine; fără emoții. A-și păstra ~le rece a-și păstra calmul. A-i îngheța cuiva ~le în vine (sau a îngheța ~le în cineva) a se speria foarte tare. A fierbe (sau a clocoti) ~le în cineva a fi stăpânit de mânie. A-și face (sau a-i face cuiva) ~ rău a se amărî sau a amărî pe cineva foarte tare. A nu avea (nici o) picătură de ~ în obraz a fi foarte palid la față. A-i intra cuiva în ~ a se transforma în obișnuință; a deveni obicei. A suge ~le cuiva a exploata crunt pe cineva; a chinui. A avea mâinile pătate de ~ a purta vina unui omor. A face să curgă ~ a provoca un măcel, o vărsare de sânge. A dona ~ a oferi o cantitate de sânge pentru transfuzii; a fi donator. 2) fig. Neam din care se trage cineva; os. * Rudenie de ~ rudenie pe linie directă (între părinți și copii, frați și surori). Frate de ~ frate de la aceiași părinți; frate bun. A fi de același ~ cu cineva a fi rudă cu cineva; a fi din aceeași familie cu cineva. 3): ~le-voinicului a) plantă erbacee cu tulpina culcată și cu frunze alungite, cu flori roșii (uneori violete sau albe), dispuse în umbele și cu fructul păstaie; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare și cu flori purpurii, dispuse în inflorescențe terminale, sub formă de spic. /<lat. sanguis

TRANSFUZOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană specializată în efectuarea transfuziilor de sânge. /<fr. transfuseur

EXSANGVINOTRANSFUZIE s. f. înlocuire totală prin transfuzie a sângelui circulant. (< fr. exsanguino-transfusion)

HEMOTERAPIE s. f. tratament al unei boli prin transfuzii de sânge. (< fr. hémothérapie)

IMUNOTRANSFUZIE s. f. transfuzie de sânge recoltat de la donatori imunizați în prealabil față de o boală infecțioasă. (< fr. immunotransfusion)

antigenă s. f. (biol.) Substanță care poate provoca formarea anticorpilor ◊ „În ceea ce privește celălalt tip de hepatită virotică, provocată de virusul b, transmis prin injecții sau transfuzii de sânge, care este identificat printr-un fel de «urmă» – antigena «Australia» – prof. Hilleman a arătat că vaccinurile fabricate din această antigenă au fost deja experimentate pe cimpanzei și se va trece la teste pe oameni.” Sc. 26 XII 74 p. 6. ◊ „[...] trei cercetători [...] din Moscova [...] au descoperit în mucoasa bucală o antigenă specifică: o proteină antiinfecțioasă secretată de pereții intestinelor. Proteina respectivă «semnalizează» afecțiunile stomacului și intestinelor încă în etapa lor latentă.” Sc. 24 X 81 p. 5; v. și R.l. 17 X 84 p. 6 (din fr. antigène; anti- este aici prescurtarea s.pl. anticorpi; DMN; FC II 52; DEX, DN3 – antigen)

NESTORESCU, Nicolae (1901-1969, n. Buzău), medic român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. În 1942, a înființat, la București, primul centru de transfuzie și sânge conservat din România. Cercetări în domeniul microbiologiei (bacteriofagului, poliomielitei etc.), a imunoflorescenței, al bolilor de mare periculozitate (holera), al imunității naturale și dobândite („Elemente de bacteriologie medicală aplicată”, „Toxiinfecțiile alimentare”, „Biologia arsurilor”).

EXSANGVINOTRANSFUZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire (totală) a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfuzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion.

INCOMPATIBILITATE s. f. 1. Faptul de a fi incompatibil; nepotrivire, necompatibilitate. 2. (Jur.) Starea de nepotrivire între două funcții, profesii sau sarcini, care face ca o persoană să nu le poată exercita ori ocupa în același timp. 3. (Med.) Termen folosit de obicei în legătură cu transfuziile de sânge pentru a arăta o nepotrivire de grupă sangvină. 4. (Mat.) Caracteristică a unui sistem de ecuații sau inecuații de a fi incompatibil. 5. (Biol.) Incapacitate a gameților masculini și feminini de a fuziona pentru a forma un zigot viabil. – Din fr. incompatibilité.

exsangvinotransfuzie sf [At: DEX / V: ~gui~ / Pl: ~ii / E: fr exsanguinotransfusion] (Med) Înlocuire (aproape) totală a sângelui prin transfuzie.

imunotransfuzie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr immunotransfusion] (Med) Transfuzie de sânge recoltat de la donatori imunizați în prealabil contra unor boli infecțioase.

transfuza vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~zez / E: fr transfuser] (Rar) A face o transfuzie (de sânge).

SÂNGE, (5) sângiuri, s. n. 1. Substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vine și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sânge rece = animal (pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la același tată și de la aceeași mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puțin crud, care își păstrează încă sângele. ◊ Loc. adj. și adv. Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în față) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici) o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoție, de frică etc. A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieși) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nici o vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-și da (sau a-și vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-și da viața (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârșie; p. ext. familie, neam; progenitură 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse: sânge-de-nouă-frați sau sângele-dracului, sângele-zmeului = produs vegetal rășinos, de culoare roșie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzând, răspândește un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roșie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpurie întunecată (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.

DONATOR, -OARE, donatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o donație. ◊ Donator de sânge = persoană care oferă o cantitate din sângele propriu pentru transfuzii și perfuzii. – Din fr. donateur, lat. donator, -oris.

DONATOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face o donație. ♦ ~ de sânge = cel care dă o cantitate din sângele său pentru transfuzii; donor. 2. individ care cedează altui individ un organ, un țesut, o celulă, un cromozom, o genă. (< fr. donateur, lat. donator)

EXSANGUINOTRANSFÚZIE (< fr.) s. f. Înlocuirea totală a sângelui cu ajutorul transfuziei, practicată în leucemie, intoxicații grave, la nou-născuții cu eritroblastoză fetală etc.

SÂNGE, (5) sângiuri, s. n. 1. Substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vene și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. ♦ Animal cu sânge rece = animal (pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la același tată și de la aceeași mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puțin crud, care își păstrează încă sângele. ◊ Loc. adj. și adv. Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în față) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici )o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoție, de frică etc. A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieși) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nicio vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-și da (sau a-și vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-și da viața (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârșie; p. ext. familie, neam; progenitură. 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse: sânge-de-nouă-frați sau sângele-dracului, sângele-zmeului = produs vegetal rășinos, de culoare roșie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzând, răspândește un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roșie- purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpuriu-întunecat (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.

DONATOR, -OARE, donatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o donație. ◊ Donator de sânge = persoană sănătoasă care oferă o cantitate din sângele propriu pentru transfuzii. – Din fr. donateur, lat. donator.

A TRANSFUZA ~ez tranz. (sângele) A supune unei transfuzii; a introduce pe cale intravenoasă în corpul unei persoane. /<fr. transfuser

autotransfuzie s. f. Transfuzie făcută cu propriul sânge ◊ „Autotransfuzie. Chirurgii de la un spital din Erlangen, R.F.G., folosesc, de câteva luni, cu succes metoda autotransfuziei în cazurile operațiilor pe cord [...] pacienților care vor fi operați li se ia de două-trei ori câte 450 mililitri, o dată pe lună.” R.l. 29 X 82 p. 6 (din auto1- + transfuzie, probabil după model germ.)

perfluorbutilamină s. f. (chim.) ◊ „La Institutul central de cercetări științifice în domeniul hematologiei și transfuziei din Moscova a fost obținut sânge sintetic, așa numit perfluorbutilamină (despre cercetările similare ale specialiștilor americani am relatat anterior la această rubrică). Cercetătorii au folosit pentru înlocuirea sângelui natural compuși organici ai fluorului.” Sc. 9 I 80 p. 5 (probabil cuv. format în rusă)

sânge sn [At: PSALT. HUR. 48^v/15 / V: (înv) sin~ sm / Pl: (îvp) ~giuri / E: lat sanguis] 1 Lichid (de culoare roșie), vital pentru organism, care circulă într-un sistem de vase, având o compoziție chimică complexă și variabilă de la o specie animală la alta. 2 (Rar; îs) ~ de iepure Vin roșu. 3 (Fam; îs) ~ de prună Țuică. 4 (Pop; îs) ~ Domnului Vin (roșu). 5 (Înv; îs) ~ de ouă Vin. 6 (Îla) De ~ Roșu (aprins). 7 (Îal; d. lacrimi) De mare durere. 8 (Îal) Sângeros (1). 9 (Îal) Crud (19). 10-11 (D. cărnuri fripte; îljv) În ~ Care nu este prea fript, care a rămas crud în interior. 12 (Îal) Care este ca sângele (1) curgând. 13 (Îal) Plin de sânge (1). 14 (Îlav) În ~ În mod sângeros. 15 (Îlav) (Până) la ~ Până când țâșnește sângele. 16 (Pex; îal) Foarte tare, foarte mult. 17 (Îal) Extrem de aspru Si: drastic (2). 18 (Îal) Până la distrugere. 19 (Îe) A lua (sau a ori a-i lăsa, a slobozi cuiva, reg, de) ~ A scoate cuiva o anumită cantitate de sânge (în scop terapeutic). 20 (Îe) A da ~ A consimți să-i scoată o cantitate oarecare de sânge pentru a fi folosit la transfuzii. 21 (Îe) A-i îngheța (cuiva) ~le în vine sau a îngheța ~le (în cineva) A fi cuprins de groază. 22 (Îe) A i se urca (sau a face să i se urce ori a i se sui, a-i năvăli, a-i da, a-i ieși etc.) ~ în obraz ori la cap, în față A se înroși sau a face să se înroșească din cauza unui sentiment, a unei emoții puternice etc. 23 (Pex; îae) A se înfuria. 24 (Îe) A-și face (sau a-i face cuiva) ori, înv, a face în cineva ~ rău, sau (reg) a-și pune (ori a pune cuiva) ~ rău la inimă A (se) supăra foarte tare. 25 (Îae) A (se) enerva (5). 26 (Îe) A(-i) fierbe (sau a ori a-i clocoti, dogorî) ~le (în cineva) A se înfierbânta din cauza mâniei, a unei supărări etc. 27 (Îe) A avea ~ în vine A fi plin de energie și de vigoare. 28 (Îe) A-și vărsa (sau a-și da, a-și jertfi) ~le (ori, înv, sângiurile) (pentru cineva sau ceva) A se sacrifica pentru cineva. 29 (Îae) A-și da viața (pentru cineva sau ceva). 30 (Fig; csc) Sacrificiu suprem. 31 Jertfă. 32 (Fig; adesea lpl) Sânge (1) vărsat prin fapte sângeroase. 33 (Pex) Omor. 34 Crimă sângeroasă. 35 (Înv; îs) Om al (sau omul) sângiurilor Călău¹ (1). 36 (Îe) A avea (sau a fi cu) mâinile pătate de ~ A fi vinovat de crimă. 37 Sânge considerat ca purificator al caracterelor ereditare sau ale unei colectivități naționale, sociale etc. 38 (Pex) Familie (1). 39 Neam. 40 (Înv; îs) Mestecător de ~ Persoană care a săvârșit un incest. 41 (Înv; îs) ~ amestecat sau amestecare de ~ Căsătorie între rude apropiate. 42 (Pex; îas) Incest. 43 (Pex; îas) Corcire (2). 44 (Îs) Legături de ~ Înrudire (apropiată). 45 (Îs) Rudenie de ~ sau înrudire de ~ Legătură de consagvinitate între membrii aceleiași familii. 46 (Îs) Rudă de ~ Persoană din aceeași familie cu o alta, de care e legată prin legături de consangvinitate. 47 (Îs) Frate de ~ Frate care provine de la aceeași mamă și de la același tată Si: frate bun. 48 (Îas) Popor care aparține aceleiași ginți. 49 (Îs) Frăție de ~ Legătură de rudenie între frați buni. 50 (Îs) Glasul ~lui sau (rar) vocea ~lui Dragoste firească, înnăscută, dintre membrii aceleiași familii. 51 (Îla) Cu (sau de) ~ albastru De familie nobilă. 52 (Îe) A fi ~le cuiva A fi copilul cuiva. 53 (Îe) A avea ceva în ~ A fi obișnuit, familiarizat cu ceva. 54 (Îae) A avea ceva înnăscut. 55 Rasă de animale, în special de cai. 56 Sânge (1) considerat ca purtător al caracterelor morale. 57 (Îla) ~ rece Echilibru sufletesc. 58 Calm (11). 59 (Reg; îc) ~le-voinicului sau (rar) ~-de-voinic Plantă agățătoare din familia leguminoaselor cu frunze compuse și flori mari roșii, violete, albastre sau albe, frumos mirositoare, care se cultivă ca plantă ornamentală Si: indrușaim (reg) agrișai, costete, hărăgică, măzăruică, oreșniță, pejnea, floare-de-mazăre (Lathyrus odoratus). 60 (Bot; reg; îac) Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 61 (Bot; reg; îac) Săbiuță (5) (Gladiolus imbricatus). 62 (Bot; reg; îac) Plantă din familia orhideelor care crește în regiunile alpine, cu frunze înguste și alungite, cu flori plăcut mirositoare de culoare purpurie Si: (reg) muscel (Nigritella rubra). 63 (Reg; îac) Plantă din familia orhideelor care crește în regiunile alpine, cu frunze înguste și alungite, cu flori de culoare purpuriu-întunecat Si: (reg) muscel, puțoi (Nigritella nigra). 64 (Reg; îc) ~-de-nouă-frați sau ~-a-nouă-frați Plantă nedefinită mai îndeaproape. 65 (Șîc ~le-zmeului, ~le-dracului, ~-de-godie, ~le-dragonului) Produs vegetal rășinos (cristalizat) folosit, pentru mirosul plăcut pe care îl degajă prin ardere sau ca praf dizolvat în rachiu ori în diferite uleiuri vegetale, în medicina populară. 66 (Șîc ~le-boului) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 67 (Înv) Materie. 68 (Pop; șîs ~ grabnic sau lin) Boală a vitelor, a cailor și a oilor care se manifestă prin lipsă de poftă de mâncare, prin somnolență, respirație grea, răcirea urechilor Si: (reg) sânger (4), sângerare (9), sângerătură (5), sângereală. 69 (Îs) ~ mohorât Dalac (1). 70 (Pop; îs) ~ roșu Personaj din credințele populare, ostil omului.

donator, ~oare [At: HELIADE, PARALELISM, I, 64/32 / V: (îrg) ~năt~ smf, (înv) ~e sm / Pl: ~i, ~oare / E: fr donateur, lat donator, -oris] 1-2 smf, a (Persoană) care oferă un dar². 3-4 smf, a (Persoană) care face o donație. 5 sm (Îs) ~ de sânge Persoană care cedează o cantitate din sângele său pentru a fi folosit la transfuzii.

TRANSFUZIE ~i f. Metodă de tratament medical, constând în administrarea, pe cale intravenoasă, a unei cantități de sânge, de ser fiziologic sau de plasmă sangvină. [G.-D. transfuziei; Sil. trans-fu-zi-e] /<fr. transfusion

SRL s. Săptămână redusă de lucru (până în 1989, când o dată pe lună nu se lucra sâmbăta) ◊ „Sângele în SRL” (Titlu al unui reportaj despre imposibilitatea efectuării transfuziilor în zilele de sâmbătă) Emisiune PRO-TV 1 VI 97 (din S[ăptămâna] R[edusă de] L[ucru])

TRANSFUZIE, transfuzii, s. f. Introducere în scop terapeutic a unei cantități de sânge sau de plasmă sangvină în vinele unui bolnav sau ale unui accidentat. – Din fr. transfusion.

TRANSFUZIE s. f. introducere, în scop terapeutic, a unei cantități de sânge sau de plasmă sangvină în venele unui bolnav. (< fr. transfusion)

TRANSFUZIE, transfuzii, s. f. Administrare pe cale intravenoasă a unei cantități de sânge, proaspăt sau conservat, recoltat de la un donator. – Din fr. transfusion.

SÂNGE (lat. sanguis) s. n. 1. Lichid organic, de culoare roșie, de importanță vitală pentru organism, existent la toate animalele vertebrate și la unele nevertebrate, care circulă într-un sistem de vase, format în general din inimă, artere, capilare și vene. S. se compune din două părți distincte: celulele sau elementele figurate (globulele roșii, denumite eritrocite sau hematii, globulele albe sau leucocite și trombocitele) și plasma. Masa sangvină reprezintă c. 1-13 din greutatea totală a corpului. Proporția masei celulare față de plasmă este de 47-52%. La omul normal există 4-5.000.000 de eritrocite, 5-8.000 de leucocite și 1.3.000.000 de trombocite pe 1 mm³. Plasma are o compoziție chimică foarte complexă, conținând în afară de apă, proteine, lipide, glucoză, substanțe minerale dizolvate, uree, acid uric, hormoni, enzime, anticorpi etc. Scos din vasele sangvine, s. se coagulează repede, separându-se în cheag și ser sangvin. S. îndeplinește în organism funcții importante, ca funcția respiratorie (care constă în transportarea oxigenului de la plămâni la țesuturi și al bioxidului de carbon de la țesături la plămâni), funcția nutritivă (legată de transportul substanțelor nutritive de la intestin la țesuturi), funcția excretoare, menținerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului,reglarea temperaturii corpului, apărarea organismului față de agenții patogeni cu ajutorul leucocitelor etc. S. conține foarte mulți antigeni și anticorpi (aglutinogene și aglutinine), care au un rol important în fenomenul de incompatibilitate la transfuzii, în patologie, antropologie, în medicina legală, în studiile genetice. ◊ Frate de sânge = frate de la același tată și aceeași mamă; frate bun. ◊ Legături de sânge = rudenie. ◊ Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie sau pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. De sânge a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de mare supărare; c) de neam, de familie bună. ◊ Cu sânge rece = fără emoție, liniștit, calm; p. ext. cu multă cruzime, fără milă. ◊ Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ La sânge = până la distrugere; extrem de aspru, drastic. ◊ Expr. A avea sânge în vine = a fi energic. ◊ Sânge nevinovat = se spune despre cel ucis fără nici o vină. 9 A fi setos (sau dornic) de sânge = a fi crud, ucigaș. ◊ A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. 2. (BOT.) Sângele-voinicului = a) denumire a două specii de plante erbacee din genul Nigritella, familia orhidacee, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus și flori și flori parfumate, mici, roșii-purpurii (Nigritella rubra) sau purpurii-închise (Nigritella nigra) grupate în inflorescențe ovoide. Sunt întâlnite local în reg. muntoase înalte, pe substrat calcaros. Ambele specii sunt ocrotite prin lege; b) v. oreșniță.

dona² [At: MAIORESCU, CRITICE, 603 / Pzi: ~nez / E: fr donner, lat donare] 1-2 vtr (C.i. bunuri materiale) A dărui. 3-4 vtr (Spc; c.i. bunuri) A trece, printr-un act oficial, în posesia unei alte persoane sau instituții, fără să primească ceva în schimb. 5-6 vtr(a) (C.i. sângele) A accepta benevol extragerea unei cantități din organism, pentru folosirea la transfuzii. 7 vt (Îvr) A înzestra (cu bani, cu bunuri etc.). corectat(ă)

HUSTIN [üstẽ], Albert (1882-1967), chirurg belgian. Prof. univ. la Bruxelles. Considerat unul dintre pionierii transfuziei sangvine. A fost primul care a utilizat (1914) citratul de sodiu ca anticoagulant al sângelui.

NICOLAU, Constantin (1897-1974, n. Bârlad), medic român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Director al Centrului de Hematologie și Transfuzie din București (1951-1967). A realizat prima puncție sternală din România. Lucrări în domeniul bolilor de sânge și al imunității dobândite („Hematologie”, „Progrese și tehnicile hematologice uzuale”).

SIDA (< fr.; engl AIDS; presc. de la s[yndrome] i[mmuno] d[eficitaire] a[cquis]) s. f. Afecțiune gravă provocată de virusul imunodeficienței umane dobândite (HIV), care distruge apărarea imunitară a organismului și îl expune infecțiilor grave, cu sfârșit letal. Virusul se transmite prin sânge, lichid vaginal și spermă. Cei mai expuși subiecți sunt: toxicomanii (prin seringi contaminate), homosexualii, prostituatele; transmiterea prin transfuzii sangvine este limitată prin cercetarea seropozitivității la donatori. Primele cazuri de s. au fost descrise în S.U.A., în 1979, la homosexuali; ulterior s-a dovedit că boala poate apărea și la heterosexuali. S. se extinde rapid, îndeosebi în SE Asiei și în țările africane; în unele dintre ele a devenit cea mai frecventă cauză a deceselor. V. și seropozitiv.

transfuzie sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, XXXV/11 / P: ~zi-e / V: (înv) ~iune (S și: ~usi~) / S și: (înv) ~usie / Pl: ~ii / E: fr transfusion] Metodă de tratament biologic constând în injectarea de sânge, plasmă sau globule roșii în sistemul circulator al unui bolnav.