PACEMAKER [PEIS-MEICĂR] I. s. m.^[1] 1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice. 2. element funcțional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante. 3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț. II. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac. ♦ ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică. (< engl., fr. pacemaker)

da vb. I în construcțiile: ♦ a se da mare (lb. vorbită) A-și da aere, a se crede superior ◊ „Am mai întrebat în dreapta, am mai întrebat în stânga și am aflat că respectivul C.A. se dă mare și intangibil. Cum nu-i plac ochii cuiva, fie că e vorba de o femeie de serviciu, fie că e vorba de un turist, mai mereu mahmurul A. amenință.” R.l. 18 VII 79 p. 5. ◊ „Bodyguarzii se comportă oribil. Se dau mari.” Libertatea 6 X 95 p. 7; v. și R.l. 22 VI 81 p. 2. ♦ a se da de gol, dare de gol, dat de gol [până-n Dumnezeu] (arg.) ◊ „Stiți ce este un dat de gol? Este un om de nimic, lipsit de cultură, de dorința de a munci, care face din îmbrăcămintea modernă un acoperământ al nulității. Altfel spus, un compromis. Pentru ei [tinerii serioși] un astfel de tânăr «se dă de gol», «se compromite», se descoperă a nu fi altceva decât un manechin care își plimbă îmbrăcămintea ultra-modernă. Câte unul dintre ei, care nu este numai leneș și incult, dar și prost – o «culme» de incultură și de prost gust – este considerat a fi dat de gol până-n Dumnezeu! De aici, prin extensie, orice prostie, gafă, stângăcie, a devenit o dare de gol.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ♦ a-și da foc la valiză A lucra împotriva propriilor interese ◊ „Prin această mărturisire, președintele [Iliescu] [...] și-a dat foc la valiză, ca să folosim o expresie adecvată argumentației avansate pentru a motiva disensiunile sale cu Petre Roman.” R.l. 27 III 92 p. 4. ♦ a-i da călcâie (arg.) A pleca de la cursurile universitare sau, prin extensie, a pleca ◊ „X i-a dat călcâie de la seminarul de azi.” ◊ „Y i-a dat călcâie din București.” ♦ a da pe cineva prin praf A uimi ◊ „Cătălin a dat-o pe Florica prin praf cu cunoștințele lui despre stimulatorul cardiac.” (formal din lat. dare)

electrocardioscop s. n. (med.) Aparat care permite proiectarea pe un ecran a tensiunii și curenților care însoțesc activitatea musculară a inimii ◊ „Electrocardioscopul modular. La solicitarea Ministerului Sănătății Întreprinderea «Electronica» a început să producă «Electrocardioscopul modular M 5112 A», primul dintr-o gamă largă de aparate electronice necesare supravegherii bolnavilor cardiaci în condiții de spitalizare. [...] noul aparat medical poate fi montat în sălile de operație, în sălile de terapie intensivă și în laboratoarele de explorări funcționale, pentru controlul persoanelor purtătoare de stimulator cardiac, precum și pentru analiza morfologică a electrocardiogramelor.” R.l. 10 VII 80 p. 2 (din fr. électrocardioscope; DN3, DEX-S)

minibaterie s. f. Baterie de proporții reduse ◊ „O minibaterie pentru cel puțin încă 10 ani. Utilizarea [...] stimulatoarelor cardiace pare să fi readus în atenția specialiștilor problema realizării unei baterii liliput în stare să funcționeze un timp nelimitat.” Mag. 28 VI 75 p. 6. ◊ „O minibaterie care folosește și aerul pentru obținerea de energie și care are o durată de funcționare dublă față de bateriile obișnuite.” R.l. 16 I 79 p. 6. ◊ „Minibateria poate fi reîncărcată la rețea de aproape 2000 de ori.” R.l. 17 VI 85 p. 6; v. și Sc. 25 V 80 p. 5; v. și miniaturizare //din mini- + baterie//

pace-maker s. (med.) ◊ „Aparatul «pace-maker», după denumirea sa englezească, este un fel de «mică cutie neagră» pe care bolnavul de inimă o poartă asupra lui spre a stimula, la nevoie, activitatea cardiacă.” Sc. 5 VI 74 p. 6. ◊ „Am mai scris în această rubrică de așa-numitul «pace-maker», aparat care, implantat în corp, are rolul de stimulator cardiac.” Sc. 20 XI 74 p. 6. ◊ „Rareori trebuie să te duci noaptea, să pui un cateter în artera pulmonară sau un pace-maker [...]” ◊ Rev. 22 5 X 94 p. 13; v. și Sc. 19 VI 74 p. 6 [pron. peis-meikă] (cuv. engl.; cf. fr. pace-maker; DMN 1960; DM)

stimulator cardiac sint. s. 1974 Proteză cardiacă electronică; pace-maker v. pace-maker, electrocardioscop (din fr. stimulateur cardiaque)

PACEMAKER, pacemakere, s. n. 1. (Sport) Persoană care conduce într-o cursă, stabilind ritmul, în interesul unuia sau al mai multor concurenți.^[1] 2. (Med.) Stimulator cardiac. [Pr.: peĭsmeicăr] – Cuv. engl.

PLUTÓNIU (< fr., germ. {i}; {s} Pluton, zeu grec) s. n. Element chimic transuranic, alb-argintiu, radioactiv, din seria actinoidelor (Pu; nr. at. 94, m. at. 242), obținut din uraniu în reactorul nuclear. Izotopul p. de masă atomică 239 este folosit la arme nucleare prin bombardarea cu neutroni. Izotopul p. 238 este folosit ca sursă de căldură în navele spațiale și la stimulatoarele cardiace. Cel mai stabil izotop p. 244 are perioada de înjumătățire de 7,5 x 10⁷ ani. Este deosebit de periculos pentru om, reciclarea deșeurilor radioactive de la centralele atomoelectrice fiind considerată riscantă datorită conținutului de p.

FĂGĂRĂȘANU, 1. Ion F. (1900-1987, n. București), chirurg român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Contribuții teoretice și practice în domeniul anatomiei și chirurgie vasculare (patogenia varicocelului ligamentelor largi), abdominale (stomac, veziculă și căi biliare). Op. pr.: „Colecistografia văzută de radiolog, medic, chirurg”, „Radioizotopii în chirurgie”. 2. Dan F. (n. 1936, București), medic român. Nepotul lui F. (1). Contribuții în chirurgia vasculară și toracică. A realizat în România (1964) prima operație de implantare a unui stimulator cardiac.

IONESCU, Vincețiu-Lucian (n. 1943, București), inginer. Stabilit în Germania (1981). Contribuții în domeniul ingineriei biomedicale („Transmiterea, stocarea și prelucrarea informației vizuale la om și la animale”). Numeroase invenții pentru tehnica biomedicală (stimulator cardiac, preamplificator de biopotențiale celulare).

STIMULATOR, -OARE, stimulatori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj., s. m. (Substanță, agent, element) care stimulează; spec. (substanță organică) care, în cantități mici, accelerează creșterea plantelor. 2. S. n. (Și în sintagma stimulator cardiac) Dispozitiv electronic implantat în corp și conectat la inimă cu scopul de a realiza o stimulare regulată a contracțiilor cardiace prin șocuri electrice minime, în cazul unor tulburări de ritm severe sau ca mijloc de diagnosticare. – Din fr. stimulateur.

ADRENALINĂ s. f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică, utilizat ca medicament datorită proprietăților vasoconstrictoare și stimulatoare ale mușchiului cardiac; epinefrină. – Din fr. adrénaline.

ADRENALINĂ s. f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică utilizat ca medicament datorită proprietăților vasoconstrictoare și stimulatoare ale mușchiului cardiac; epinefrină. – Din fr. adrénaline.

adrenalină sf [At: PARHON, B. 42/ E: fr adrénaline] (Med; chm) Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică utilizat ca medicament datorită proprietăților vasoconstrictoare și stimulatoare ale mușchiului cardiac Si: epinefrină.

stimulator, ~oare [At: NEGULICI / V: ~lăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: stimula + -tor] 1-4 smf, a Stimulativ (1-4). 5 sm (Șîs ~ de creștere) Factor, element care stimulează (3). 6 sm (Spc) Substanță organică, biologic activă, conținută în plante sau obținută prin procedee chimice care, în cantități mici, accelerează dezvoltarea plantelor. 7 sm (Îs) ~ cardiac Dispozitiv electronic implantat în corp și conectat la inimă cu scopul de a realiza o stimulare regulată a contracțiilor cardiace prin șocuri electrice minime, în cazul unor tulburări de ritm severe sau, rar, ca mijloc de diagnostic.