PRIVIRE. Subst. Privire, privit, priveală (înv. și reg.), căutare, căutătură din ochi, ochitură (rar), uitătură, aruncătură de ochi; privire fixă, fixare, holbare, zgîire, bleojdire (reg. și fam.); privire pătrunzătoare, privire acvilină; privire aspră, încruntare, încruntătură; privire piezișă, privire furișă, ochire, ochit, ocheadă; observare; observație, zărire, scrutare. Ochi, ochișor (dim.), ochiuleț (dim.). Privitor, spectator. Ochelari; monoclu; lunetă; binoclu, ochean; telescop; microscop; lupă. Optică. Optician. Adj. Privitor; scrutător. Holbat, zgîit, bleojdit (reg. și fam.), bulbucat, bolboșat, boldit (reg.), bolboșit (reg.). Optic. Vb. A privi, a vedea, a observa, a remarca, a se uita, a căuta, a căta (pop.), a ochi, a fixa, a scruta, a (se) holba, a (se) zgîi, a (se) boldi (reg.), a (se) bleojdi (reg. și fam.), a bolboșa (pop.), a (se) bulbuca, a holba ochii, a căsca ochii, a(-și) beli ochii (fam.), a face (a deschide) ochii mari (cît cepele), a se uita cu ochii mari, a căsca gura, a admira, a privi cu gura căscată; a-și îndrepta (a-și aținti) privirea, a arunca o privire, a fixa cu privirea, a privi țintă, a țintui cu privirea, a sidera (rar), a devizaja (franțuzism), a contempla, a privi lung; a arunca ochii, a da cu ochii de ceva (de cineva), a avea (a fi) cu ochii pe cineva, a nu pierde pe cineva din vedere; a-i fugi (a-i aluneca) cuiva ochii după cineva, a fura cu ochiul; a nu-i sta cuiva (bine) ochii în cap, a-și face ochii roată, a-și roti ochii (privirea), a se uita jur împrejur; a se uita pe furiș (pe ascuns), a trage cu coada ochiului, a se uita pe sub sprîncene; a face cu ochiul; a privi (a se uita) în gol, a privi (a se uita) fără (de) țintă, a privi (a se uita) aiurea, a sta cu privirea pierdută; a privi cu ochii de piatră; a privi printre gene; a se uita cruciș, a se uita chiorîș, a privi (a măsura) pe cineva de sus în jos. Adv. Boldiș (reg.), chiorîș.

SIDERA, siderez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A stupefia. – Din fr. sidérer.

sidera vb., ind. prez. 1 sg. siderez, 3 sg. și pl. siderează

SIDERA vb. I. tr. (Liv.) A încremeni, a împietri, a stupefia. [< fr. sidérer].

SIDERA vb. tr. a încremeni, a împietri, a stupefia. (< fr. sidérer)

SIDERA, siderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A stupefia. – Din fr. sidérer.

SIDERA, siderez, vb. I. Tranz. (Rar) A țintui, a străfulgera cu privirea. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scînteietori. IBRĂILEANU, A. 127.

sidera vt [At: IBRĂILEANU, D. 127 / Pzi: ~rez / E: fr sidérer] 1 (Liv; c. i. oameni) A străfulgera cu privirea. 2 A provoca cuiva uimire Si: a stupefia.

siderat, ~ă a [At: H. LOVINESCU, T. 161 / Pl: ~ați, ~e / E: sidera] (Liv) Surprins (1).

siderație s. f. (sil. -ți-e), art. siderația (sil. -ți-a), g.-d. art. siderației, pl. siderații

siderație (rar) (-ți-e) s. f., art. siderația (-ți-a), g.-d. siderații, art. siderației

siderație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. siderația (desp. -ți-a), g.-d. siderații, art. siderației

STUPEFIA vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier)

ȘUIERAT², -Ă, șuierați, -te, adj. Care șuieră sau care seamănă cu un șuier; șuierător, fluierător. Dacă ți-ar fi dat o palmă, te-ar fi durut mai puțin decît vocea lui șuierată. PAS, Z. I 303. Un curcan șuierat. ALECSANDRI, T. 274. ◊ (Adverbiaț) Ce este, Alioșa? șopti el siderat. SADOVEANU, O. VII 38. Cuvintele au trecut șuierat ca o amenințare de viperă cînd se ridică în vîrful cozii. C. PETRESCU, A. 234.