servomotor s. n., pl. servomotoare

SERVOAMBREIAJ s.n. Ambreiaj al unei mașini la care cuplarea sau decuplarea motorului sunt efectuate de un servomotor. [Pron. -bre-iaj. / < fr. servo-embrayage].

SERVOMOTOR s.n. Motor auxiliar al unei instalații cu ajutorul căruia se realizează o comandă sau o anumită reglare. [Cf. fr. servomoteur].

SERVOAMBREIAJ s. n. ambreiaj al unei mașini la care cuplarea și decuplarea motorului sunt efectuate de un servomotor. (< fr. servo- embrayage)

SERVOMOTOR s. n. motor auxiliar al unui sistem de comandă sau reglare automată care acționează un element de execuție al sistemului. (< fr. servomoteur)

SERVOREGLARE s. f. reglare automată (prin intermediul unui servomotor). (< servo- + reglare)

servomotor s. n. Motor al unui sistem de comandă automată ◊ „Aici vor fi instalate servomotoare cu cursa cea mai lungă ce s-a realizat vreodată.” Sc. 20 VII 68 p. 5 (din fr. servomoteur; DEX, DN3)

servomotor s. n., pl. servomotoare

servoambreiaj sn [At: DN³ / P: ~bre-iaj / E: fr servo-embrayage] Ambreiaj al unei mașini la care cuplarea sau decuplarea motorului sunt efectuate de un servomotor.

servomotor sn [At: LTR² / Pl: ~oare / E: fr servomoteur, eg servomotor] Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) care acționează elementul de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie.

servomotor s. n., pl. servomotoare