APARTHEID s. n. Politică de segregație rasială, practicată până în anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane împotriva populației de culoare din țară. – Din engl. apartheid.

SEGREGAȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe baza unor criterii de origine sau rase diferite din interiorul aceleiași țări (privind cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.); discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiune s. f.] – Din fr. ségrégation.

DISCRIMINARE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

DESEGREGAȚIE, desegregații, s. f. Faptul de a înlătura segregația rasială. – Din fr. déségrégation.

DISCRIMINARE s. 1. v. deosebire. 2. discriminare rasială v. segregație rasială.

SEGREGAȚIE RASIALĂ s. (POL.) discriminare rasială.

SEGREGAȚIONIST ~stă ( ~ști, ~ste) Care ține de segregația rasială; propriu segregației rasiale. /<fr. ségrégationniste

DESEGREGAȚIE s.f. Faptul de a înlătura segregația rasială; desegregare. [Gen. -iei. / < fr. déségrégation].

SEGREGAȚIONISM s.n. Politică de segregație rasială. [Pron. -ți-o-. / < fr. ségrégationnisme].

SEGREGARE s.f. Acțiunea de a se segrega și rezultatul ei; segregație. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor și cristalizarea lor în filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a două metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuată a plantelor prin separarea eredității materne de cea paternă în celule diferențiate. ♦ Segregație rasială. [< segrega].

SEGREGAȚIE s.f. 1. Segregare. ♦ (Metal.) Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj; segregat. V. licuație. 2. Segregație rasială = politică de discriminare constînd în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări; discriminare rasială. [Gen. -iei, var. segregațiune s.f. / cf. fr. ségrégation, lat. segregatio].

DESEGREGAȚIE s. f. abolire a segregației rasiale. (< fr. déségrégation)

SEGREGAȚIONISM s. n. politică de segregație rasială. (< fr. ségrégationnisme)

APARTHEID s. n. Politică de segregație rasială practicată până în anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane. – Din engl. apartheid.

SEGREGAȚIE, segregații, s. f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregație rasială = politică de discriminare rasială constând în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări; discriminare rasială; segregare (5). [Var.: segregațiune s. f.] – Din fr. ségrégation.

DESEGREGAȚIE, desegregații, s. f. Înlăturare a segregației rasiale. – Din fr. déségrégation.

DISCRIMINARE, discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime. ◊ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

apartheid sn [At: DEX² / P: ~haid / E: eg apartheid] Politică de segregație rasială practicată până în anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane împotriva populației de culoare din țară.

desegregație sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr déségrégation] Înlăturare a segregației rasiale Si: desegregare.

SOWETO (abreviere provenită de la SOuth-WEst TOwnship), complex urban in NE Republicii Africa de Sud (suburbie în extremitatea de S a orașului Johannesburg), creat de autoritățile guvernamentale în 1948, exclusiv pentru o colectivitate de negri care să lucreze în folosul populației albe; 1,06 mil. loc. (1996 – cea mai mare aglomerație urbană de acest fel din țară). În iun. 1976, în acest oraș a avut loc o rebeliune a negrilor care au protestat împotriva politicii de apartheid a guvernului, totodată solicitând introducerea limbii afrikaans în școli, asistență medicală ș.a. În timpul tulburărilor rasiale de atunci au murit 176 de negri într-o săptămână. În 1978 a fost ales primul Consiliu municipal al negrilor pentru administrația orașului S., pentru rezolvarea problemelor de transport, de apă, electricitate și gospodărire comunală. În 1991 a fost abandonată politica de segregație rasială, fapt ce a determinat ca în 1994 serviciile municipale să intre sub jurisdicția marii metropole Johannesburg, negrii din S. având reprezentanți în Consiliul municipal. S. a rămas un centru-simbol al luptei populației de culoare din Africa de Sud împotriva politicii de apartheid.

segregare sf [At: CĂLINESCU, C. O. 234 / Pl: ~gări / E: segrega] 1 (Rar) Separare (1). 2 (Blg; spc) Izolare a unui grup de indivizi sau a unei populații de restul speciei. 3 (Rar; spc) Segregație rasială. 4 (Blg; spc) Separare în timpul diviziunii a genelor alele ale unui organism heterozigot și formare a unor indivizi cu caractere distincte. 5 (Blg; spc) Separare a caracterelor materne și paterne în a doua generație hibridă. 6 (Mtg; spc) Separare sau repartizare neuniformă a componenților unui aliaj, produsă în timpul solidificării din cauza diferenței dintre punctele de topire. 7 Operație de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. 8 Proces de izolare a minereurilor din masa rocilor înconjurătoare. 9 (Cns; spc) Separare în straturi de consistență diferită a materialelor granulare din beton sau din mortar în timpul depozitării sau transportării acestora Si: segregație (5).

segregaționist, ~ă [At: V. ROM. ianuarie 1959, 194 / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr ségrégationniste] 1 a Care ține de segregația rasială. 2 a Privitor la segregația rasială. 3 smf Adept al segregației rasiale.

ORGANIZAȚIA CONFERINȚEI ISLAMICE (O.C.I; în engl.: Organization of the Islamic Conference – O.I.C.), organizație guvernamentală regională, cu sediul la Jeddah (Arabia Saudită), creată în 1969 (își începe activitatea în 1971), cu scopul promovării solidarității islamice a țărilor membre, a cooperării dintre statele membre în domeniile economic, social, cultural și științific, eliminării segregației, discriminării rasiale și a oricărei forme de colonialism, asigurării măsurilor necesare pentru pace și securitate internațională, a consolidării luptei tuturor musulmanilor pentru apărarea demnității, independenței și drepturilor naționale, a creării unui climat potrivit pentru cooperare și înțelegere între țările membre și alte țări, a protecției locurilor sfinte ale Islamului și promovării cauzei palestiniene. Are 57 de state membre suverane care au populație islamică din Africa, Asia, Europa și America, două state au statut de observator, iar Organizația pentru Eliberarea Palestinei (O.E.P.) este membru cu drepturi depline. Principalele sale organe sunt: Conferința șefilor de state (care se reunește la fiecare 3 ani), Conferința Miniștrilor Afacerilor Externe (care se reunește în fiecare an) și Secretariatul general. În cadrul organizației funcționează Banca de Dezvoltare Islamică, Agenția de Știri Internațională și Fondul de Solidaritate Islamic.

SEGREGAȚIE s. f. 1. segregare (3). ♦ ~ rasială = politică de discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul aceleiași țări pe criterii de rasă. 2. porțiune neomogenă dintr-un aliaj, prin concentrarea impurităților. (< fr. ségrégation)

SEGREGAȚIE ~i f. 1) v. SEGREGARE. 2) tehn. Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui material sau substanțe. 3): ~ rasială separare forțată a populației de culoare de populația albă. [G.-D. segregației; Sil. se-gre-ga-ți-e] /<fr. ségrégation

segregație sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ségrégation] 1 (Rar) Separare (1). 2 (Spc; șîs ~ rasială) Formă a discriminării rasiale constând în separarea populației de culoare de populația albilor (în ceea ce privește cartierele de locuit, școlile, sălile de spectacole, mijloacele de transport în comun, asistența medicală etc.) Si: (rar) segregare rasială. 3 (Mtg; spc) Zonă neomogenă din punct de vedere chimic, produsă în masa unui aliaj ca urmare a fenomenului de segregare (6). 4 Zonă compactă de minereu în masa rocilor înconjurătoare. 5 (Cns; spc) Segregare (9).

SEGREGAȚIE, segregații, s. f. 1. Repartiție neuniformă a elementelor dintr-un aliaj; lipsă de omogeneitate a compoziției chimice a unui aliaj solidificat, rezultată prin segregare. 2. (De obicei determinat prin «rasială») Repartiție după considerente de rasă; discriminare rasială.