bancagiu s. m. Persoană care face bancuri ◊ „Se pare că și-au luat zborul și realitățile lor purtătoare, anume pontoșii, bancagiii, oamenii-banc, vectorii așa zisului haz de necaz.” D. 136/95 p. 7 (din banc + -agiu)

ghibórț (est) și ghigórț^[1] (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V. răspăr, costrăș, zborș. corectat(ă)

PONTO- „mare, marin”. ◊ gr. pontos „apa mării” > fr. ponto-, germ. id., engl. id. > rom. ponto-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., care crește în mările adînci; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante din mările adînci.

pontos, pontoasă, adj. (reg.) 1. punctual, exact; prompt. 2. (despre lucruri) bine făcut, pus la punct, reușit.

PONTOS (în mitologia greacă), zeu primordial simbolizând marea. Fiu al Gaiei, devine apoi soțul ei și tatăl unor divinități marine (Keto, Nereu ș.a.).

pontos, ~oasă a [At: MAT. DIALECT. I, 286 / Pl: ~oși, ~oase / E: pont³ + -os] (D. oameni) 1 (Trs) Glumeț. 2 (Reg) Cârtitor.

pontoș, -ă, adj. – Punctual, promt. – Din magh. pontos.

pontoș, -ă, pontoși, -e, adj. – (reg.) Punctual, prompt. – Din magh. pontos (MDA).

pontoș, ~ă [At: DRLU / Pl: ~i, ~e / E: mg pontos] 1 (Trs; d. oameni) Punctual (4). 2 (Trs; d. oameni) Prompt. 3 (Reg, d. lucruri) Bine făcut. 4 (Reg; d. lucruri) Reușit.