bancagiu s. m. Persoană care face bancuri ◊ „Se pare că și-au luat zborul și realitățile lor purtătoare, anume pontoșii, bancagiii, oamenii-banc, vectorii așa zisului haz de necaz.” D. 136/95 p. 7 (din banc + -agiu)

ghibórț (est) și ghigórț^[1] (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V. răspăr, costrăș, zborș. corectat(ă)

jovial, -ă adj. 1 (despre oameni) vesel, voios, <rar> chefliu, râzăreț, râzător, <pop.> tivilichiu, <înv. și reg.) sămărât, <reg.> chefos, veselos, vigan, <înv.> libovit, râzăcios, râzând. Este o persoană jovială, totdeauna cu zâmbetul pe buze. 2 (despre oameni) glumeț, hazliu, mucalit, năzdrăvan, poznaș, vesel, <livr.> nastratinesc, <rar> jocular, <înv. și pop.> comedios, snovos, <pop. și fam.> ghiduș, hâtru, mehenghi, ștrengar, șugubăț, șuguitor, <pop.> giumbușel, <fam.>băncos, duhliu, hazos, miștocar, pișicher, pontos, zgubilitic, <înv. și reg.> cabazlicar, deșănțat, mătalnic, șăgaci, <reg.> chisnovat, hopșagoș, lascav, mehengher, potcaș, pozneț, prujalnic, prujitor, snovelnic, șăgalnic, șăgos, șăncăleț, șăncălos, șodoman, șodos, șoloman, șolomeț, șoltic, șotelnic, șotios, tămășalnic, trufaș², trufos, zgondos, <înv.> glumaș, măscăreț, poznatec, poznit, zefliu, <fran.> facețios, <arg.> bengos, corașliu. Este un tânăr jovial, căruia îi plac farsele și bancurile. 3 (despre oameni sau despre firea lor) comunicativ, expansiv, extravertit, prietenos, sociabil, volubil, <rar> social, vorbitor, <înv.> soțios, <fig.> abordabil, accesibil, deschis, <fig.; reg.> văratic, <arg.> gășcar. Îi plac oamenii joviali, care stabilesc cu ușurință relații cu cei din jur.

PONTO- „mare, marin”. ◊ gr. pontos „apa mării” > fr. ponto-, germ. id., engl. id. > rom. ponto-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., care crește în mările adînci; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante din mările adînci.

pontos, pontoasă, adj. (reg.) 1. punctual, exact; prompt. 2. (despre lucruri) bine făcut, pus la punct, reușit.

PONTOS (în mitologia greacă), zeu primordial simbolizând marea. Fiu al Gaiei, devine apoi soțul ei și tatăl unor divinități marine (Keto, Nereu ș.a.).

pontos, ~oasă a [At: MAT. DIALECT. I, 286 / Pl: ~oși, ~oase / E: pont³ + -os] (D. oameni) 1 (Trs) Glumeț. 2 (Reg) Cârtitor.

pontoș, -ă, adj. – Punctual, promt. – Din magh. pontos.

pontoș, -ă, pontoși, -e, adj. – (reg.) Punctual, prompt. – Din magh. pontos (MDA).

pontoș, ~ă [At: DRLU / Pl: ~i, ~e / E: mg pontos] 1 (Trs; d. oameni) Punctual (4). 2 (Trs; d. oameni) Prompt. 3 (Reg, d. lucruri) Bine făcut. 4 (Reg; d. lucruri) Reușit.

póntoș, -ă, pontoși, -e, adj. (reg.) Punctual, prompt. – Din magh. pontos (MDA).