Polovraci pl. 1. culme în jud. Gorjiu, ce trimete o altă ramură prin Vâlcea; 2. sat cu o mănăstire în jud. Gorjiu lângă Oltețul, are o peșteră mare cu stalactite și stalagmite: 2200 loc.

CALCIT (< fr. {i}) s. n. Carbonat natural anhidru de calciu, divers colorat datorită impurităților conținute (fier, magneziu etc.); se formează pe cale hidrotermală în zăcămintele metasomatice de contact, prin precipitare chimică la gura izvoarelor încărcate cu carbonat de calciu unde formează tufuri și travertine și în peșteri, sub aspect de stalactite și stalagmite. Alcătuiește aproape în intregime masa calcarelor și are întrebuințarea acestora.

COLOANĂ s. f. 1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament. ♦ formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită. ◊ coloană vertebrală = șira spinării. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra punții. 2. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă. 3. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise. ♦ rubrică (într-un formular, într-un registru etc.). 4. șir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime. ◊ coloana a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloană sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film. (<fr. colonne)

SPELEOTEME s. f., pl. Ansamblul formațiunilor dezvoltate în peșteri în urma proceselor de cristalizare și concreționare: stalactite, stalagmite, coloane, draperii, concrețiuni parietale, gururi etc. Prezintă o extraordinară diversitate de forme și culori.

POLOVRAGI 1. Peșteră în Carpații Meridionali, în SV m-ilor Căpățânii, la 670 m alt., la ieșirea Oltețului din chei, în amonte de com. Polovragi. Lungime a galeriilor: 9.100 m. Numeroase stalactite și stalagmite. Oviectiv turistic; cunoscută și sub numele de Peștera lui Pahomie. 2. Com. în jud. Gorj, situată în depresiunea omonimă din Subcarpații Vâlcii, pe cursurile superioare ale râurilor Olteț și Târâia; 3.022 loc. (2003). Zăcăminte de grafit. Centru etnografic și folcloric. Arborete de castan comestibil (din care 10 ha ocrotite ca rezervație naturală). Localitate cu potențial climateric, cu topoclimat de adăpost, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni. În perimetrul satului P. au fost descoperite vestigiile unei cetăți dacice de tip dava (sec. 2-1 î. Hr.), cu două niveluri de locuire, cuprinzând un turn de pază și resturi de tambururi din piatră provenite de la un sanctuar. De aici au fost recuperate unelte și arme din fier, ceramică dacică cenușie, monede, o placă din bronz cu imaginea Cavalerilor danubieni. În satul P. se află o mănăstire de maici, ctitorie din anii 1504-1505 a fraților Radul (comis) și Pătru (spătar). Biserica mănăstirii, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (atestată documentar la 6 iul. 1648, într-un hrisov emis de Matei Basarab), a fost rezidită în anii 1643-1647 (pe locul bisericii de lemn) prin strădania boierului Danciul Barbu Pârâianu (ambasador al lui Matei Basarab la Istanbul) și restaurată în anii 1690-1693 prin grija lui Constantin Brâncoveanu. Biserica păstrează picturi murale interioare executate în stil brâncovenesc (1702-1703, sfințite la 11 sept. 1703) de zugravii Constantinos, Andrei, Gheorghe, Istrate și Hranite. Dintre picturi se remarcă reprezentarea muntelui Athos, unică în pictura românească veche, precum și tablourile votive din pronaos care îi înfățișează pe domnul Constantin Brâncoveanu cu soția sa și mitropolitul Teodosie al Țării Românești. Biserica bolniței, cu hramul sf. Nicolae, zidită în stil bizantin (1731-1732), păstrează picturi murale interioare din 1738. Bibliotecă cu peste 3.000 de volume, între care unele cărți rare („Îndreptarea legii”, 1652, „Evangheliarul de la București”, 1682, „Apostolul”, 1683 ș.a.) și unele manuscrise de muzică psaltică („Evloghionul” de Anton Pann, 1846, „Anastasimatarul” lui Gherontie, 1863 ș.a.). Colecție de icoane pe sticlă și pe lemn din sec. 18-19.

ÁGGTELEK-JÓSVAFÖ, peșteră în N Ungariei, la NV de Miskolc; lungime: 22 km. Stalactite și stalagmite, lacuri și rîuri subterane („Styx”). Se continuă în Ceho-Slovacia¹ cu peștera Baradla-Domica. Rezervație naturală (778 ha, 1951). Turism.^[1]

stalagmită f. concrețiune pietroasă ce se formează în sens invers cu stalactitele peșterilor.

stalagmit, (engl.= stalagmite) formațiune calcaroasă depusă pe podeaua peșterilor, pe verticala unui → stalactit; crește de jos în sus (în mod invers stalactitei); are o formă conică, cu vârful în sus sau una cilindrică și este lipsită de canal central; se poate forma și în gheață (ex.: în peștera Scărișoara).

STALACTITĂ, stalactite, s. f. (Spre deosebire de stalagmită) Formație calcaroasă, de formă conică și cu vîrful în jos, pe tavanul peșterilor din regiunile calcaroase, rezultată din depunerea calcitului în urma evaporării apelor de infiltrație care străbat masivul. Te găsești înlăuntrul unei bolți uriașe, din tavanul și de pe pereții căreia atîrnă mii de stalactite lucii și străvezii. VLAHUȚĂ, O. AL. I 137. – Variantă: (învechit) stalactit, stalactiți (HASDEU, R. V. VI), s. m.

STALAGMITĂ, stalagmite, s. f. (Spre deosebire de stalactită) Formație calcaroasă, de formă conică și cu vîrful în sus, pe solul peșterilor din regiunile calcaroase, rezultată din depunerea îndelungată a picăturilor care se scurg din vîrful stalactitelor. [Din stalactite] se preling și cad picături de apă («lapte de piatră») pe creștetele stalagmitelor de jos, ce cresc în felurite forme, înălțîndu-se spre podoabele de sus. VLAHUȚĂ, O. AL. I 137.

MĂGURA 1. Masiv deluros în Dealurile Năsăudului, între râurile Sălăuța (la V), Telcișor (la N) și Gersa (la E). Alt. max.: 1.112 m (vf. Măgura). Alcătuit din argile marnoase, conglomerate și nisipuri. 2. Vârf în M-ții Berzunți; alt.: 984 m. 3. Peșteră în VNV M-ților Bihor, pe dr. văii Sighiștel; lungimea galeriilor: 1.500 m. Labirint de galerii cu numeroase concrețiuni, stalactite, stalagmite și coloane uriașe (ex. coloana „Palmier”). Faună fosilă (oase de Ursus spelaeus) și actuală (insecte). Monument al naturii. 4. Com. in jud. Bacău, pe dr. văii Bistriței; 3.684 loc. (2000). Expl. de petrol. Până în 1965, satul și com. M. s-au numit Călugăra. Biserica Sf. Nicolae (c. 1786) și conac (1904), în satul M. 5. Com. în jud. Buzău, la poalele dealului Ciolanu, pe râul Buzău; 4594 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.) și haltă de c. f. (în satul Unguriu). Expl. de calcar. Pomicultură. Tabără estivală de sculptură în aer liber (din 1936) pe Dealul Ciolanu. Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1762), în satul Ciuta. Până în 1965, satul și com. M. s-au numit Atârnați. 6. Com. în jud. Teleorman, în Câmpia Găvanu-Burdea, la confl. râului Clanița cu Teleorman; 3.182 loc. (2000). Viticultură.

RĂTEI, peșteră ocrotită ca rezervație speologică situată în S m-ților Leaota, săpată în calcarele jurasice ale masivului Lespezi, pe stg. râului Rătei (afl. al Ialomiței), la 1.080 m alt. Lungimea galeriilor: 5.160 m. Explorată în anii 1969-1972. Prezintă o rețea ramificată și meandrată de galerii paralele, dispuse pe trei niveluri și câteva săli mari. Etajul inferior, constituit din mai multe galerii care însumează 1.250 m lungime, cu înălțimi de 4 m, conține lapiezuri, marmite, sifoane ș.a., etajul mediu, alcătuit dintr-un labirint de galerii cu o lungime totală de 2.400 m, prezintă stalactite, stalagmite, blocuri de prăbușire, diaclaze, concrețiuni ș.a., iar nivelul superior (1.510 m lungime) are concrețiuni de calcită, gips și aragonit. Temp. aerului din interiorul peșterii este de 8-12°C, iar umiditatea de 90-100%. Faună săracă. Greu accesibilă.

MAMUT, Peștera ~ (MAMMOTH CAVE [mæməθ keiv]), cea mai mare peșteră din lume, situată în partea central-estică a S.U.A., în SV statului Kentucky, în platoul Cumberland, la 45 km ENE de Bowling Green. Este formată din 23 de avene, 47 săli uriașe, legate între ele prin 225 galerii, cu o lungime totală de 480 km (din care 240 km explorate), dispuse pe cinci niveluri, până la o adâncime de 300 m. Conține numeroase râuri subterane, lacuri, domuri (între care se remarcă Domul Mamut/Mammoth Dome, lung de 164 m, lat de 61 m și înalt de 36 m), stalactite, stalagmite, flori de gips și diverse concrețiuni. Bogată faună cavernicolă (greieri, crustacee, viermi etc.). Descoperită în 1797 de vânătorul american Hutchins și explorată prima oară în 1809. În jurul peșterii a fost creat (1926) un parc național extins pe 21,3 mii ha. Turism.

PEȘTERA LUI EPURAN, peșteră în pod. Mehedinți, situată pe pârâul Ponorăț, la 425 m alt., în raza com. Cireșu, jud. Mehedinți. Lungimea galeriilor: 3.604 m. Descoperită și explorată în 1964. Este o peșteră ramificată și meandrată, cu galerii dispuse pe două niveluri (superior – fosil și inferior – activ) care intersectează nenumărate săli. Conține bogate și variate concrețiuni, cristale albe de calcit, stalagmite, stalactite, blocuri de prăbușire etc. Monument al naturii. Greu accesibilă.

POJARUL POLIȚEI, peșteră fosilă, situată în m-ții Bihor (M-ții Apuseni), la 1.000 m alt., în apropierea peșterii Scărișoara, în arealul com. Gârda de Sus. Considerată peștera cea mai frumos ornamentată din România, cu formații concreționare detritice și cristale de calcit, de o mare varietate. Numeroase stalagmite (unele cu înălțimi de peste 8 m și diametrul de 6 m), stalactite, blocuri de prăbușire etc. Declarată monument al naturii (1952); inclusă în Parcul Natural al M-ților Apuseni. Greu accesibilă. Intrarea turiștilor este interzisă.

PEȘTERA URȘILOR, peșteră în V m-ților Bihor, situată în arealul satului Chișcău, com. pietroasa, jud. Bihor. Lungimea galeriilor: 1.500 m. Descoperită în 1975. Este alcătuită din două niveluri de galerii cu desfășurare liniară: unul superior, inactiv, cu multe stalagmite, draperii, stalactite, și altul inferior, activ, cu puține concreționări. Faună reprezentată prin coleoptere și izopode. Aici a fost găsit un schelet de urs de cavernă (Ursus spalaeus), conservat într-o terasă aluvionară din galeria inferioară. Rezervație speologică. Electrificată. A intrat în circuitul turistic în 1980.

stalactită sf [At: VASILICI, M. I, 73/29 / V: ~it sn, (înv) ~idă / Pl: ~te / E: fr stalactite] 1 Formație calcaroasă în formă de con alungit, fixată prin baza sa de tavanul unor galerii subterane (peșteri, galerii) și rezultată din dispunerea, de-a lungul timpului, a carbonatului de calciu din picăturile de apă de infiltrație Cf stalagmită. 2 Formă (digitală, conică etc.) de agregare a mineralelor, depusă în geode sau în alte galerii din roci. 3 Motiv ornamental de forma unei stalactite (1) folosit în arhitectură pentru decorarea cornișelor și a capitelurilor.

POSTOJNA [postoína], peșteră în V Sloveniei, străbătută de râul Pivka; 4 km² (supr. sistemului de grote); 21 km lungime. Cea mai mare sală are 3.000 m² și poate adăposti 10 mii de persoane. Iluminată electric, este vizitată anual de c. 400 mii turiști. Impresionante stalactite și stalagmite. Bogată faună cavernicolă.

stalagmită sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~acmită, stalagmit sn / Pl: ~te / E: stalagmite] Depunere calcaroasă în formă de con alungit care se formează pe solul unor galerii subterane (peșteri, galerii etc.) prin depunerea, de-a lungul timpului, a carbonatului de calciu din picăturile de apă de infiltrație (care se scurg din vârful stalactitelor) Cf stalactită (1).

PÉȘTERĂ (< sl.) s. f. Cavitate subterană de dimensiuni mari, care comunică cu suprafața printr-una sau mai multe deschideri (guri), formată ca urmare a procesului de dizolvare a rocilor solubile (în special calcare, mai rar gips, sare etc.) cu ajutorul apei. P. prezintă sisteme complexe de galerii și de cavități largi și înalte, dezvoltate pe același nivel sau pe mai multe etaje care comunică prin puțuri; p. poate fi uscată (p. fosilă) sau străbătută de un curs de apă (p. activă). Cuprinde numeroase formațiuni concreționale (stalactite, stalagmite, coloane, cruste, draperii etc.), formate prin depunerea carbonatului de calciu din apă. Se poate forma și la malul mării, datorită abraziunii, sau în regiuni vulcanice, în cursul procesului de solidificare a lavelor. În unele cazuri în interiorul lor, din zăpada pătrunsă prin avenuri, s-au format depozite de gheață (ex. „ghețarul” de la Scărișoara). Fauna din peșteri (fauna cavernicolă) este săracă, dar foarte interesantă din punct de vedere științific. Unele p. păstrează urme de viețuire ale omului preistoric. Sin. cavernă, grotă.