GAZ s. 1. (FIZIOL.) pârț, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam. 2. v. petrol lampant. 3. (CHIM.) gaz aerian v. gaz de iluminat; gaz de iluminat = gaz aerian; gaze de luptă v. substanțe toxice de luptă; gaze naturale = bitumene gazoase; gaz ideal v. gaz perfect; gaz perfect = gaz ideal. 4. gaz ilariant v. protoxid de azot.

PAM s. v. gaz, pârț, vânt.

PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

VÂNT s. (FIZIOL.) gaz, pârț, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

bumbac (-curi), s. n. 1. Plantă exotică aclimatizată în Romînia (prima filatură în București, în 1805; primele culturi în Ilfov, în 1863). – 2. Fibră de bumbac. – 3. Vată. – Mr., megl. bumbac, istr. bubmǫc. Din lat. tîrzie bombax sau *bombacum (Pușcariu 236; REW 1202; DAR). Este cuvînt comun majorității limbilor europene; prin urmare, este greu de stabilit proveniența sa în rom. Diez, II, 8, îl derivă din lat. bombyx, al cărui rezultat ar fi fost diferit. *Bombacum (rezultat al unei contaminări a lui bambax cu βόμβυξ) este un etimon posibil (DAR, Byhan, Jb., VI, 201), cf. bombacium › it. bombagio, bambagio. Cihac, II, 33, crede că este de origine sl. (sb. bùmbak, bòmbak, bg. pam(b)uk, cf. alb. pumbak, pambuk, mag. pamuk). Totuși, der. este dificilă în acest sens, datorită accentului în sb.; astfel încît Candrea, Elementele, 407, consideră că, dimpotrivă, sb. provine din rom. Roesler 500 și Șeineanu, II, 63, îl derivă din tc. pam(b)uk, de unde provin bg., alb. și mag.; persistă însă aceleași dificultăți fonetice. Rom. nu coincide cu nici una din formele menționate aici, ci pare a fi rezultatul unui amestec al temei romanice (bomb-) cu terminația turco-slavă (ak), fără a se putea determina mai îndeaproape elementele contaminării. Der. bumbăcar, s. m. (bumbac, plantă; lucrător care se ocupă cu torsul firelor de bumbac; negustor de țesături de bumbac); bumbăcăriță, s. f. (plantă ciperacee, Eriophorum angustifolium sau E. Latifolium); bumbăcel, s. n. (fir de bumbac); bumbăci, vb. (a umple cu bumbac; în Arg., a bate, a pedepsi sau a fura, a șterpeli); bumbăcos, adj. (moale, gingaș, elastic).

PAM- elem. pan-.

PAN-/PANT(O)-/PAM-/PASI- elem. „tot, întreg”, „universal”. (< fr. pan-, pant/o/-, pam-, pasi-, cf. gr. pas, pantos)

GAZ s. 1. (FIZIOL.) pîrț, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam. 2. (CHIM.) petrol lampant, (înv. și reg.) naft, (Mold. și Bucov.) gaiță. 3. (CHIM.) gaz ilariant = protoxid de azot.

pam s. v. GAZ. PÎRȚ. VÎNT.

PÎRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) tîrț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.

VÎNT s. (FIZIOL.) gaz, pîrț, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.

pompon sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) pam~, (înv) ~oană sf / Pl: ~oane / E: fr pompon, ger Pompon, rs помпон] 1 Ciucure de lână, de mătase etc. sau moț de panglici înnodate folosite ca ornament vestimentar. 2 (Spc) Ornament de lână de formă sferică sau mănunchi de pene, purtat la chipiul uniformelor de paradă Si: egretă, panaș, surguci. 3 (Îf pampon) Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire de lână, de mătase etc. sau din blăniță, tăiate sferic și servind la împodobirea papucilor, ghetuțelor de copii etc. 4 (Mol; Buc; pan) Săgeată pusă ca ornament pe acoperișurile unor case țărănești. 5 (Îvr; pbl pcf roz bombon; îs) Roz ~ Nuanță de roșu deschis specifică unor specii de trandafir.

vamă s.f. 1 (adesea în legătură cu vb. ca „a da”, „a lua”, „a plăti”) Taxă care se plătește pentru ca o marfa sau un anumit produs să treacă dintr-o țară în alta. ◊ Loc.vb. A pune vamă = a) a fixa taxa care trebuie plătită pentru ca o marfa sau un anumit produs să treacă dintr-o țară în alta; b) fig. a fura la drumul mare. Tunsu și Groza își făceau de cap, punînd vamă pe tot ceea ce se încumeta să treacă pe drumurile lui (CA. PETR.). ◊ Expr. A siguripsi vama v. siguripsi. ◊ Fig. N-am uitat tutunul și hîrtia de țigară- vamă pentru trecerea mea în altă zodie a vieții (SADOV.). ♦ (în trecut, în Țările Rom.; și vamă domnească) Taxă, în bani sau în produse, care se percepea pentru intrarea într-o țară, într-un oraș (în scopul vînzării unor produse), pentru folosirea unui pod, a unui drum, pentru transportul mărfurilor etc. (și care constituia imul dintre veniturile domnitorului). Să plătească vama mălaiului și la poduri (DOC.). ♦ Gener. (în trecut, și vama pămîntului) Taxă, impozit (pe mărfuri sau pe produse). ♦ (pop.) Cantitate procentuală dintr-un produs sau sumă de bani care se dă drept plată pentru măcinat, treierat etc. Zeciuiala morii este vama (PAM.). ♦ (înv., reg.) Cîștig, profit. ♦ (reg.) Plată (simbolică) pretinsă mirelui ca să-și poată duce mireasa acasă la el. 2 Instituție (de stat) care exercită controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport, a unor produse etc. în vederea stabilirii taxelor legale și a încasării lor. ◊ Loc.adj. De vamă = care aparține acestei instituții, care se aplică de către această instituție, care este utilizat la această instituție. ♦ Loc, punct, clădire (la granița unei țări) unde funcționează această instituție. ◊ Expr. A trece (ceva) prin vama cucului = a trece o marfa, un produs prin contrabandă. A trece (sau a se strecura) prin vămile (sau vama) cucului = (despre persoane) a trece clandestin peste graniță. A căta vama cucului = a căuta un lucru care nu există. ♦ Personalul acestei instituții. Vama a intrat în grevă. 3 (înv.) împuternicire, drept de a-și însuși veniturile realizate prin perceperea vămii, care se acorda unei persoane, prin concesiune. Vămile Moldovei se dădeau în arendă pe timp de un an (STOIC.). ♦ Funcția și activitatea de vameș. A ținut vama patru ani. ♦ Perioadă de timp în care se exercita această funcție. Vama Moldovei începea din luna august. 4 (relig. sau în credințele pop.; mai ales la pl.; de obicei determ. prin „văzduhului”) (Fiecare dintre) cele șapte, nouă, douăsprezece, douăzeci și patru, patruzeci și patru sau nouăzeci și nouă de popasuri (în văzduh) prin care trebuie să treacă sufletul mortului, plătind la fiecare dintre ele o taxă de răscumpărare a păcatelor, pentru a ajunge în cer. Aceia, la vămile văzduhului, să nu mai apuce să spună cine făcuse ticăloșia (E. BAR.). ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească sufletul mortului, la trecerea prin fiecare popas, ca să poată călători pe lumea cealaltă; (la creștini) milostenie (bani sau pomană) ce se împarte pentru sunetul mortului la opririle pe drumul spre mormînt. Banu-i vamă peste rîu. Merinde ai, colac de grîu Pe-un drum de veci (COȘB.). • pl. vămi, (înv.) vămuri. /<magh. vám.

vîrtelniță s.f. 1 Unealtă de lemn care servește la depănarea firelor de cînepă, de bumbac, de lînă etc.; depănătoare. I-a mai dat... un corn de prescure, un păhăruț de vin și o vîrtelniță de aur, care depăna singură (CR.). ◊ Compar. Un altfel de scrînciob... care se învîrtește ca vîrtelniță (PAM.). 2 Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor sau a sîrmelor de metal laminat. • pl. -e. /<sl. veche врътѣница; cf. bg. въртеница „claie de snopi”.

vlog s.n. I 1 (înv.) Cădere de apă. 2 (reg.; și vlog mocănesc) Ploaie măruntă și de lungă durată, care cade pe o zonă întinsă. Ploile lungi, vlogul... țin mult și se întîmplă cînd cineva și-a făcut samă (PAM.). ♦ (adv.) Întruna, neîncetat, continuu. Dragostea popei cu profesorița mergea vlog (PER.). II. (înv., reg.; adesea cu determ. introduse prin prep. „de”) Număr mare, mulțime (de ființe, obiecte etc.). ♦ Aglomerație, îmbulzeală; spec. (înv.; deprec.) adunătură, gloată. ◊ pl. -uri. și (reg.) vloc, vloh s.n. /etimol. nec. corectat(ă)

+pam-pam interj.

bumbac s.m., s.n. 1 s.m. (bot.) Plantă textilă din familia malvaceelor, cultivată în țările cu climă caldă, cu florile gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). ◊ Bumbac de cîmp = a) bumbăcariță (Eriophorum angustifolium); b) lînăriță (Vinaria vulgaris). ♦ Puful vegetal format din fibre care înconjoară semințele acestei plante. 2 s.n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele acestei plante. ♦ (pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine sau a se face că nu aude bine. ♦ Fir răsucit de bumbac, întrebuințat la țesut sau la cusut. Pînză de borangic cu urzeală de bumbac (PAM.). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu; coton. 3 s.n. Țesătură din fire de bumbac. Lenjerie de pat din bumbac. 4 s.n. Fig. Bunăstare, huzur. Trai în bumbac. 5 s.n. Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. • pl. m. -ci, n. -uri. și bămbac s.m. /<srb. bumibak, bg. бубак cf. ngr. μπαμπάκι.