ozor s. n., pl. ozoare

OZOR ozoare n. pop. Model ornamental de cusătură sau de țesătură. /<ucr. uzuor

ozor (ozoare), s. n. – (Mold., Bucov.) Model, desen pentru brodat. Rus. ozor (Cihac, II, 469).

ozór n., pl. oare (rus. uzór). Nord. Desemn, model, izvod (la țesut, la brodat).

ozor (reg.) s. n., pl. ozoare

OZOR, ozoare, s. n. (Regional) Model, motiv, desen al unei cusături sau țesături. (La pl., cu pronunțare regională) Cîțiva coți de lînă subțire în patru ițe sau în ozoară. SEVASTOS, N. 46.

ozor sn [At: DOSOFTEI, PS. 244/18 / Pl: ~oare / E: ucr узўор] (Mol) 1-2 Model de cusătură sau de țesătură. 3-4 (Pex) Țesătură sau cusătură cu astfel de model.

OZOR s. n. (Mold.) Model, desen, motiv de cusătură sau de țesătură. Cu săcuri unșorii să-i oboară, Să-i dezbrace aur cu ozoară. DOSOFȚEI, PS. Etimologie: ucr. uzoru (gen. al lui uzir).

ozor (reg.) s. n., pl. ozoare

ozorel av [At: I. CR. V, 183 / E: ns cf ozor] (Reg; irn; îe) Mai ~ Se spune cuiva care se gătește excesiv.