NEON n. Gaz nobil, inert, incolor și inodor, întrebuințat la umplerea tuburilor luminoase electrice. [Sil. ne-o-] /<fr. néon

NEON s.n. Gaz nobil care nu arde, incolor și inodor, folosit la umplerea tuburilor luminoase. [Pron. ne-on. / < fr. néon, cf. gr. neos – nou].

NEON s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, fără miros și fără culoare, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.

neon s. n., simb. Ne

Ne, simbol chimic pentru neon.

neon s. n.; simb. Ne

NEON s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, inodor și incolor, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.

neon sn [At: STANCU, R. A. IV, 425 / P: ne-on / E: fr néon] 1 Gaz nobil neinflamabil, fară miros și fără culoare, folosit la umplerea unor lămpi cu descărcări în gaze, în special pentru reclamele luminoase. 2 Corp de iluminat constituit dintr-un tub fluorescent cu neon (1). 3 (Pex) Tub cu neon (1).

neon s. n.; simb. Ne

NEÓN (< fr. {i}; {s} gr. neos „nou”) s. n. Element chimic (Ne; nr. at. 10, m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se găsește în aerul atmosferic în proporție de 1,8 x 10^-3% volume. Se obține prin distilarea fracționată a aerului lichid. Lămpile cu descărcări electrice în gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu n., dau o lumină roșie caracteristică. A fost descoperit de oamenii de știință englezi Sir W. Ramsey și M.W. Travers în 1898.

SĂNDULESCU, Aureliu Emil (n. 1932, București), fizician român. Acad. (1992). Visiting profesor la universități din Franța, Germania, S.U.A. ș.a. Cercetări în fizica nucleară teoretică, care au dus la o nouă direcție în domeniu („Teoria microscopică a dezintegrării alfa”). A descoperit experimental dezintegrarea cu emisie de neon din câteva nuclee.