CLITORIS s. (ANAT.) (pop.) lindic.

CLITORIS lindic, mărgea, zbenghi.

CLITORIS s. (ANAT.) (pop.) lindic.

clitoris sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr clitoris] (Atm) Mic organ erectil situat în vulvă, lângă canalul urinar Si: (reg) lindic.

LINDIC s. v. clitoris.

lindic (lindice), s. n. – Clitoris. Lat. landĭca (Philippide, Principii, 148; Candrea-Dens., 995; Horning, ZRPh., XXX, 366; REW 4886), cf. v. fr. landie. Schimbul de suf., *landicŭla (Pușcariu, Dacor., III, 390), nu pare necesar. Pentru conservarea lui d înainte de i, cf. ridica. – Din rom. provine mag. lindik (Edelspacher 18).

lindic, lindicuri s. n. (pop., obs.) clitoris

lindic s. v. CLITORIS.

lindic sn [At: HERZ. – GHER., M. VII, 12 / Pl: ~uri / E: ml landica] (Atm; pop) Clitoris.

lindic s.n. (anat.) 1 (pop.) v. Clitoris. 2 (reg.) v. Luetă. Omușor. Omușorul gâtlejului (v. omușor). Uvulă.

luetă s.f. (anat.) omușor, omușorul gâtlejului (v. omușor), uvulă, <pop. și fam.> apărătuș, <înv. și reg.> limburuș, <reg.> copil², gușter, împărătuș, limba beregatei (v. limbă), limbă, limbucă, limbuș, limbuță, lindic, lindicuș, lindicușul gâtului (v. lindicuș), lindiruș, lindirușul gâtului (v. lindiruș), lingurică, mosor, oușor, puța gâtului (v. puță), puțișoară, sfârcul gâtlanului (v. sfârc), țâcul gâtului (v. țâc), țâmburuc, țâmburuș, ulmuș, <înv.> limbulă. Lueta este marginea posterioară, mobilă și contractilă a vălului palatului.