luetă s.f. (anat.) omușor, omușorul gâtlejului (v. omușor), uvulă, <pop. și fam.> apărătuș, <înv. și reg.> limburuș, <reg.> copil², gușter, împărătuș, limba beregatei (v. limbă), limbă, limbucă, limbuș, limbuță, lindic, lindicuș, lindicușul gâtului (v. lindicuș), lindiruș, lindirușul gâtului (v. lindiruș), lingurică, mosor, oușor, puța gâtului (v. puță), puțișoară, sfârcul gâtlanului (v. sfârc), țâcul gâtului (v. țâc), țâmburuc, țâmburuș, ulmuș, <înv.> limbulă. Lueta este marginea posterioară, mobilă și contractilă a vălului palatului.