LENTILĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafețe curbate (sau de una sferică și de una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. ◊ Lentilă de contact = lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigură legătura între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. (În siderurgie) Lupă. 4. (În sintagma) Lentilă electronică = dispozitiv care produce un câmp electric sau magnetic de o anumită configurație și simetric, astfel încât să poată modifica traiectoriile electronilor. – Din fr. lentille.

LENTILĂ s. f. 1. piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase. ♦ ~ electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți, care poate modifica traiectoriile electronilor; o ~ de contact = lentilă din materie plastică, ce se aplică direct pe globul ocular pentru corectarea vederii. 2. inel metalic de legătură între două țevi de metal, sau între o țeavă și un perete de metal. 3. lupă. 4. incluziune în sol de forma unei lentile (1). (< fr. lentille)

LENTILĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafețe curbate (sau de una sferică și de una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. ◊ Lentilă de contact = lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigură legătura între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. (În siderurgie) Lupă. 4. (În sintagma) Lentilă electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți, care servește la focalizarea fasciculelor de electroni și se utilizează în construcția microscopului electronic. – Din fr. lentille.

lentilă sf [At: BARASCH, M. III, 16/4 / V: (înv) lin~, lentilie (Pl: ~ii) / Pl: ~le / E: fr lentille] 1 Piesă optică transparentă sub forma unui disc, având cel puțin una dintre suprafețe curbată, care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. 2 (Îs) ~ de contact Lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 3 (Atm; îvr) Cristalin (9). 4 Inel mecanic de etanșare a legăturii dintre două țevi metalice sau dintre o țeavă și un perete metalic Si: linsă. 5 (Siderurgie) Lupă. 6 (Îs) ~ electronică Dispozitiv care produce un câmp electric sau magnetic de o anumită configurație și simetrie, astfel încât să poată modifica traiectoriile electronilor.

lentilă de contact sint. s. (med.) ◊ „Lentilele de contact, care se aplică direct pe globul ocular, încep să câștige teren în detrimentul clasicilor ochelari.” Sc. 6 V 78 p. 6 (din fr. lentille de contact; cf. engl. contact lens; CD; DM; DEX-S)

virtual, -ă adj. 1 Care există numai ca posibilitate, fără a se produce (încă) în fapt; al cărui efect este potențial, și nu actual. ◊ (adv.) Aurica ținea la toate din casă, ca fiind, virtual, zestrea ei (CĂL.). 2 (fiz.) Deplasare virtuală = ansamblul deplasărilor în spațiu, geometric posibile, ale elementelor unui sistem mecanic (puncte, rigide), chiar dacă acestea nu se produc în mod real. Viteză virtuală = viteza unui punct material determinată de o deplasare virtuală a acestuia. Lucru mecanic virtual = lucru mecanic produs de forțele efectiv aplicate sistemului mecanic corespunzător unui ansamblu de deplasări virtuale. Focar (sau punct) virtual = punct din spațiu în care se întîlnesc prelungirile razelor luminoase care au venit în contact cu un sistem optic (oglindă, lentilă etc.). Imagine virtuală = imagine obținută prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumină dintr-un sistem optic, fără a putea fi înregistrată pe un ecran. 2 (despre noțiuni din mecanica cuantică) Care nu desemnează obiecte sau fenomene reale. 3 (inform.) Care este simulat (cu ajutorul calculatorului), care are o existență temporară. Anul acesta s-au preferat felicitările virtuale. ◊ Realitate virtuală = tehnică de simulare în care utilizatorul are, datorită unor dispozitive speciale dotate cu senzori și conectate la un computer, o percepție globală și imediată a mediului simulat cu care poate interacționa fără limitări de spațiu sau timp. Memorie virtuală v. memorie. • sil. -tu-al. pl. -i, -e. /<fr. virtuel; cf. lat. virtus, -utis „virtute”.

balsam sn [At: (a. 1642) ap. HEM 2391 / V: (reg) ~lzam / A: bal~ / Pl: ~e, ~uri / E: it balsamo, lat balsamum] 1 Substanță rășinoasă, mirositoare, care se scurge din anumiți arbori sau din alte substanțe vegetale, îngroșându-se în contact cu aerul și care este folosită ca preparat curativ și aromatic. 2 (Îc) ~-de-Canada Rășină naturală întrebuințată la prepararea plasturilor, la lipirea lentilelor, la preparatele microscopice, în industria ceramică etc. 3 (Fig) Miros foarte plăcut. 4 Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 5 (Înv; șîs ~ de viață sau ~ unguresc) Preparat farmaceutic întrebuințat ca medicament extern împotriva durerilor fizice. 6 Produs cosmetic aromat cu proprietăți emoliente. 7 (Fig) Alinare. 8 (Fig) Mângâiere.