LAPISLAZULI s.n. Silicat de sodiu, de calciu și de aluminiu natural de culoare albastră, folosit în bijuterie și la confecționarea obiectelor de artă; lapis, lazurit. [< fr. lapis-lazuli].

LAPISLAZULI s. n. silicat natural de sodiu, calciu și aluminiu, de culoare albastră, folosit la bijuterii, ca piatră de ornament și în vopsitorie; lapis, lazurit. (< fr. lapis-lazuli)

lapis lazuli, (engl.= rocă cristalizată, granulară, semitransparentă până la opacă, de culoare albastră, folosită ca piatră semiprețioasă; l.l. este compus din → lazurit și calcit, dar poate conține și sodalit, haüyn sau pirită. V. și lazulit.

*azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ.

*lapis-lazúli n. (fr. lapis-lazuli, d. mlat. lápis lazúli saŭ lázuli, adică „peatră lazuli, lazulită”; it. lapislázzoli și lapislázzuli, din aceĭașĭ răd. cu azur). Lazulită.

*lazulítă f., pl. e (d. lazuli din lapis-lazuli). Min. O peatră opacă de un albastru deschis foarte frumos și cu puncte auriĭ, care-s bucățele de pirite feruginoase.

lapis(-lazuli) n. piatră scumpă de un albastru opac.

ACUMULARE Figură* realizată prin amplificarea membrilor (cu aceeași funcție sintactică) ai unui grup sintactic sau ai unei propoziții, fără ca vreunul dintre ei să se repete; formă de enumerare*, acumularea este o figură utilizată mai ales în descriere: Se agață de ea o lume de plante urcătoare, iar trandafirii, după ce îi cuceresc împreună cu glicinele culmea, se prăvălesc de-a lungul zidurilor tot de marmoră și împrejurul ferestrelor și ușilor încadrate în chenare de lapis-lazuli, agată și jasp-sanguin, spre a se surpa în tumultoase cascade de argint, de aur, de purpură, pe când potirele mov ale florilor glicinei cântă cu o notă melancolică pământeasca zădărnicie (Macedonski). • Când în succesiunea termenilor se poate distinge o gradație de sens, acumularea se apropie de climax*. Vezi ENUMERARE. M.M.

lapislazuli sn [At: ALECSANDRI, O. P. 141 / S și: ~s-lazuli / E: fr lapis-lazuli] (Min) Lazurit.

lapis-lazuli (substanță minerală).

LAZURÍT (< fr. {i}; {s} lat. lazuli „azuriu, albastru deschis”) s. m. Aluminosilicat și sulfat natural de sodiu și de calciu din grupa feldspatoizilor, opac, de culoare albastră-intens, care cristalizează în sistemul cubic; este utilizat ca piatră de ornament și în vopselărie. Sin. lapislazuli, lapis.