28 de definiții conțin toate cuvintele căutate (cel mult 26 afișate)

Cuiul lui Pepelea – Pepelea e un personaj comic din snoavele noastre populare, tipul poznașului isteț care, aidoma lui Păcală, făcînd pe prostul și neștiutorul, biciuiește apucături și năravuri. Vasile Alecsandri a scris piesele Arvinte și Pepelea și Sînziana și Pepelea, iar snoavele despre Pepelea au fost adunate în culegerea lui T. Pamfile „Firișoare de aur”. Cea mai cunoscută, de unde provine și expresia, este „Cuiul lui Pepelea”. Pepelea și-a vîndut casa lui Arvinte, păstrîndu-și numai un cui, bătut în peretele unei odăi, cu dreptul de a agăța acolo haina, căciula, etc. În felul acesta îi făcea vizite mereu, spre a se folosi de cuiul care era proprietatea sa. Așadar, „cuiul lui Pepelea” înseamnă pretextul născocit pentru a stingheri pe alții; motivul șubred invocat de cineva spre a se amesteca intempestiv și supărător în treburile altora. Victor lon Popa a scris și el o piesă pentru teatrul sătesc, intitulată Cuiul lui Pepelea. FOL.

INOPORTUN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat, (O acțiune ~.) 2. v. nepoftit.

INOPORTUN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acțiune ~.) 2. nedorit, neoportun, nepoftit. (Oaspete ~.)

INTEMPESTIV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.

*intempestív, -ă adj. (lat. intempestivus). Care nu e tempestiv, ne la timp, inoportun: vorbă, cerere intempestivă.

intempestiv, ~ă a, av [At: HASDEU, I. C. 163 / Pl: ~i, ~e / E: fr intempestif, lat intempestivus] (Liv) 1-4 (În mod) neașteptat (și nedorit).

intempestiv adj. v. INOPORTUN. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT.

INTEMPESTIV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livresc) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; care nu e așteptat, nici dorit. Venirea intempestivă a iernii.Ține de rău pe acel tînăr de ieșirea-i intempestivă. SADOVEANU, E. 181.

intempestiv a. care nu se face la timp: demers intempestiv.

intempestiv adj. m., pl. intempestivi; f. intempesti, pl. intempestive

INTEMPESTIV, -Ă, intempestivi, -e, adj. Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.

intempestiv adj. m., pl. intempestivi; f. intempesti, pl. intempestive

INTEMPESTIV, -Ă adj. (și adv.) produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit. (< fr. intempestif, lat. intempestivus)

INTEMPESTIV adj. v. inoportun, neoportun, nepotrivit.

intempestiv adj. m., pl. intempestivi; f. sg. intempesti, pl. intempestive

INTEMPESTIV ~ă (~i, ~e) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit. /<fr. intempestif, lat. intempestivus

INTEMPESTIV, -Ă adj. (Liv.) Produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; inoportun. [Cf. fr. intempestif, lat. intempestivus].

INTEMPESTIVITATE s.f. Starea a ceea ce este intempestiv. [Cf. fr. intempestivité].

INTEMPESTIVITATE s. f. (Livr.) Caracter intempestiv. – Din fr. intempestivité.

INTEMPESTIVITATE s. f. (Livr.) Caracter intempestiv. – Din fr. intempestivité.

intempestivitate sf [At: BOGZA, C. O., ap. DA ms / Pl: ~tăți / E: fr intempestivité] 1-2 (Frm; liv) Însușire de a fi intempestiv (2, 4).

INTEMPESTIVITATE s. f. caracter intempestiv. (< fr. intempestivité)

ÎNTÎMPLARE. Subst. Întîmplare, fapt, fapt divers, eveniment (fortuit), neprevăzut, hazard, incident, accident. Eventualitate, probabilitate, posibilitate, posibil, virtualitate. Peripeție, halima, Aventură, pățanie, pățeală (rar), pățire (înv. și reg.), pățit, pătăranie (pop. și fam.), avatar (fig.). Ghinion, nenoroc, neșansă. Noroc (pop.), norocel (dim., pop.), șansă, baftă (arg. și fam.). Necaz, bucluc (pop. și fam.), belea (fam.), pacoste. Nenorocire, nefericire, tragedie (fig.), năprasnă (înv. și reg.). Adj. Întîmplător, fortuit (livr.), aleatoriu (livr.), stocastic, incidental, accidental, ocazional; de ocazie, neprevăzut, neașteptat, inopinat, intempestiv (livr.), inoportun. Eventual, probabil, posibil. Ghinionist, nenorocos, fără șansă. Norocos, norocit (înv.), băftos (arg. și fam.). Vb. A se întîmpla, a se întîmpla pe neașteptate, a se petrece, a se produce, a avea loc, a surveni, a se nimeri. A avea ghinion; a avea noroc. A da de bucluc, a da de belea. Adv. (În mod) întîmplător, ocazional, de ocazie, incidental, neașteptat, pe neașteptate, pe nepusă masă, nitam-nisam (pop. și fam.), tam-nisam (pop. și fam.), la noroc, la întîmplare, la (în) voia întîmplării, în voia soartei, la nimereală, din întîmplare. Probabil, poate, după toate probabilitățile. V. circumstanță, destin, dezastru, necaz, posibilitate.

NEAȘTEPTAT2, -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Pref. ne- + așteptat.

NEAȘTEPTAT2, -Ă, neașteptați, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te aștepți, care se întâmplă sau se ivește subit, fără veste; neprevăzut, intempestiv. [Pr.: ne-aș-] – Ne- + așteptat.

NEOPORTUN adj. 1. inoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acțiune ~.) 2. inoportun, nedorit, nepoftit. (Oaspete ~.)

NEPOTRIVIT adj., adv. 1. adj. impropriu. (~ pentru un anumit scop.) 2. adj. distonant, inadecvat, neadecvat, necorespunzător, (fig.) deplasat. (Un element ~ față de ansamblu.) 3. adj. inoportun, neoportun, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat. (O acțiune ~.) 4. adv. greșit, rău. (N-ar fi ~ să...) 5. adj. contraindicat, neindicat, nociv, periculos, primejdios, vătămător. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.) 6. adj. defavorabil, nefavorabil, neprielnic, prost, rău, urît, (înv. și pop.) nepriincios, (înv.) nepriitor. (Întrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 7. adj. defavorabil, nefavorabil, neprielnic, potrivnic, vitreg, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.) 8. adj. (fig.) deplasat. (O glumă ~.)