Ho, simbol chimic pentru holmiu.

holmiu s. n. [miu pron. -mĭu]; simb. Ho

HOLMIU s.n. Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -miu. / cf. fr. holmium, germ. Holmium].

HOLMIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. holmium)

HÓLMIU (< fr. {i}; {s} lat. Holmia „Stockholm”) s. n. Element chimic (Ho; nr. at. 67, m. at. 164,93), metal din familia lantanoidelor. Se găsește, în natură, în mineralul gadolinit. A fost descoperit de J.L. Soret în 1878 și, independent, de P. T. Cleve, în 1879.

holmiu [miu pron. mĭu] s. n., art. holmiul; simb. Ho corectat(ă)

HOLMIU s. n. Element din grupul pămînturilor rare, care formează o serie de săruri de culoare galbenă.

holmiu sns [At: DN² / E: fr holmium, ger Holmium] Element chimic din familia pământurilor rare, care formează o serie de săruri de culoare galbenă.

holmiu [miu pron. mĭu] s. n., art. holmiul; simb. Ho corectat(ă)

LANTANOÍDE (LANTANÍDE) (< fr.) s. n. pl. Elemente cu numerele atomice 57-71 (lantan, ceriu, praseodim, neodim, prometiu, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, disprosiu, holmiu, erbiu, tuliu, yterbiu și lutețiu) din grupa pământurilor rare. Au valențe 3. Sunt foarte asemănătoare după structura învelișurilor electronice și după proprietățile fizice și chimice.

YTERBÍT s. n. (Min.) Gadolinit; mineral de siliciu din care se extrag metale din grupa pământurilor rare, precum gadoliniu, holmiu și reniu. (după Ytterb(y) [denumirea unei cariere din apropiere de Stockholm, Suedia, unde a fost găsit yterbiu] + suf. -it) [def. MW]