grada vt [At: COD. PEN. R. S. R. 15 / Pzi: ~dez / E: grad] 1 A împărți în grade (12) Si: a gradua (1). 2 A împărți în raport cu o scară, un punct de reper, eșalon etc. 3 (Îe) A ~ o pedeapsă A fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea faptei. 4-5 A mări sau a micșora ceva încetul cu încetul Si: a gradua (2-3). 6 A conferi cuiva un grad (28) într-o ierarhie (mai ales în cea militară). 7 A măsura cu un aparat o substanță lichidă pentru a-i constata tăria, puritatea etc.

GRADA vb. tr. 1. a marca gradele, a împărți în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța. (< fr. graduer)

gradat², ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 195 / Pl: ~ați, ~e / E: grada] 1 Împărțit în grade (12) Si: graduat (1). 2 Împărțit în raport cu o scară, un punct de reper, un eșalon etc. Si: graduat (2). 3-4 Mărit sau micșorat încetul cu încetul. 5 (D. oameni) Căruia i s-a conferit un grad (28) într-o ierarhie militară. 6 (D. o substanță lichidă) Căreia i s-a măsurat tăria, puritatea etc. 7 (Chm; îs) Cilindru ~ Vas de sticlă cilindric cu gradații (5) pentru măsurarea lichidelor.

*gradéz v. tr. (d. grad; fr. graduer, it. gradare, a te sui pe grade, și graduare, a împărți în grade [d. mlat. graduare, deși după cl. gradatio s’ar fi așteptat *gradare]. V. de-gradez). Împart în grade: a grada un barometru. Așez după greutate: a grada exercițiile. Disting printr’un grad: a grada un soldat.

gradua vb., ind. prez. 1 sg. graduez, 3 sg. și pl. graduează

GRADUA vb. I. tr. A grada, a mări sau a micșora treptat. [P.i. -duez, 3, 6 -ează. / < fr. graduer].

GRADUA vb. tr. a grada (2). (< fr. graduer, lat. graduare)

gradua vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 290 / Pzi: ~uez / E: fr graduer] 1-3 A grada (1, 4-5).

GRADUAT, -Ă adj. augmentat, sporit gradual. (< fr. gradué)

graduat, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 463 / Pl: ~ați, ~e / E: gradua] 1-2 a Gradat (1-2). 3 av Treptat.