❍CARETE, CĂRETE sm. 🐙 1 = CAR²: acel mititel carete ... începe a roade Măduha împrejur și pe îndelete BD. -DEL. ¶ 2 Larva găselniței, cîrtiței, muștei de carne, etc. ¶ 3 Olten. Băn. iron. Muci (la om, la oaie. etc.) CIAUȘ. [car²].

casalniță, casalnițe, s.f. (reg.) specie de vișine, găselniță.

căselniță sf vz găselniță

căsélniță, V. găselniță 1.

cîșiță f., pl. e (cp. cu găselniță). Unde? Strépede. V. codat și bondrete.

FLUTURE. Subst. Fluture, fluturaș (dim.), fluturel, lepidopter. Albiliță, fluture-alb, fluture-de-varză, nălbar; aripa-gîștei; bombyx; cap-de-mort, capul-morților, capul-lui-Adam, strigă, buha-ciumei; falenă; fluture-de-mătase; fluture-inelat; inelar; fluture-roșu, ochiul-păunului, păun-de-noapte; mărgica-cucului, somnișor, buhoci; molie; molia-albinelor, găselniță; molia-stupilor; molia-merelor; molia-strugurilor; porumbac; răchitar, sfredeluș (sfredelușul-lemnului); strelici (reg.); strigoiaș; urzicar. Insecte lepidoptere, lepidoptere. V. insectă.

găsalniță sf vz găselniță

găsălniță sf vz găselniță

găselniță¹ sf [At: DAMÉ, T. 120 / V: (pop, 2) ~sal~, ~săl~ / Pl: ~țe / E: bg гъсеница după derivate în -elniță] 1 (Ent) Fluturaș mic, roșu-cenușiu cu cercuri albe, care zboară seara, iar ziua stă lipit de stupine și ale cărui larve rod fagurii de miere Si: molia albinelor, molie de albine (Galleria melonella). 2 (Med; pop; îf ~sal~) Boală la vite când stau cu unghiile în băligar. 3 (Mun; îe) Găsi-te-ar ~țele Lovi-te-ar boala.

GĂSELNIȚĂ s. (ENTOM.; Galleria melonella) (reg.) molia-albinelor, molie-de-stup.

2) găsélniță f., pl. e (d. găsesc). Munt. Iron. Boală grea imaginară: țipă par’că l-a găsit găselnița!

găselniță² sf [At: DEX² / Pl: ~țe / E: găsi + -elniță] Aspect al realității observat de cineva și evocat pentru efect într-o conversație sau într-un text scris.

GĂSELNIȚĂ, găselnițe, s. f. Fluture mic, care trăiește în jurul stupilor și ale cărui larve (v. carete) rod fagurii de miere (Galeria melonella).

găselniță f. vierme ce se face în stupul slab și care mănâncă mierea (Galleria mellonella). [Bulg. GĂSĬENĬȚA, omidă].

găselniță (fam.) s. f., g.-d. art. găselniței; pl. găselnițe

1) găsélniță f., pl. e (bg. gysénica și vy-, rut. gusenicĕa și gusilinicĕa, d. vsl. gonsenica și von-, omidă. Cp. cu velniță și vîrtelniță). Munt. Un fluture mic care zboară numaĭ seara, ĭar ziŭa sta ascuns (achrónia alveolária). Din oŭăle luĭ ĭese niște larve care infectează mĭerea și larvele de albină (care mor) și rod faguriĭ. Stupiĭ sistematicĭ sufere maĭ puțin de aceștĭ fluturĭ. – În Mold. căsélniță (pop. căsăl-). Forma găzălniță în Neam. Rom. Pop. 2, 508 și 4, 302. V. cîșiță și codat.

găselniță (găselnițe), s. f. – Fluture, molia-stupilor, Galleria mellonella. Sb. gusjelnica, bg. găšenica (Tiktin).

GĂSELNIȚĂ s. (ENTOM.; Galleria melonella) (reg.) molia-albinelor, molia-stupilor, molie-de-stup.

găselniță (fluture, situație de efect) s. f., g.-d. art. găselniței; pl. găselnițe

GĂSELNIȚĂ¹ ~e f. Fluture mic, cu aripile de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia stupilor. /<bulg. găsenica

GĂSELNIȚĂ² ~e f. fam. Soluție de efect, găsită și utilizată într-o operă literară, de critică etc. /a găsi + suf. ~elniță

găselniță (fam.) s. f., g.-d. art. găselniței; pl. găselnițe

găselniță, găselnițe s. f. 1. situație de efect găsită și exploatată de un artist (scriitor, regizor etc.) într-o operă artistică. 2. (peior.) șmecherie ieftină / de prost gust.

găselniță s. f. Element de efect, inedit ◊ „Așa că toate găselnițele stilistice sunt vânate din zbor și întrebuințate în serie epidemică. A bântuit cu frenezie gripa «exhaustivului». E la modă acum cuvântul «încărcătură». Nu mai există articol lipsit de această încărcătură.” Săpt. 2 IX 71 p. 14. ◊ „Vă recomand să ascultați cu atenție, la radio sau la televiziune, cântecul «Ce vrei să faci din mine?» interpretat alarmant de des, ca o piesă de mare «găselniță», cum zic unii textieri.” Săpt. 19 XII 75 p. 7 (din găsi + -elniță; cf. fr. trouvaille; Graur C. 43; Al. Graur ne-a comunicat că a fost folosit pentru prima oară de Barbu Lăzăreanu prin anii ’30)

găsi (găsesc, găsit), vb. – 1. A afla, a întîlni. 2. A afla, a descoperi. – 3. A afla, a observa, a constata. – 4. A considera, a crede, a socoti. – 5. (Refl.) A se afla, a fi prezent. – 6. (Impers.) A avea o idee. Sl. gasiti „a stinge” (DAR; Pușcariu, Lr., 282). Semantismul deosebit de ciudat, s-ar putea explica printr-un sens primitiv „a stinge suflînd” sau „a sufla”, care ajunge astfel să coincidă cu afflare › afla. Este de asemenea posibilă o confuzie, din partea subiectului rom., între sl. gasiti „a stinge” și sl. desiti, dositi „a afla”. Evoluția semantică „a stinge” › „a potoli setea” › „a afla” (Skok, Dacor., IX, 217), nu pare probabilă. Nici der. din alb. gjëig „aflu” (Cihac, II, 717), din sb. gaziti „a trece prin vad” (Weigand, BA, III, 107) sau din gepidicul gasihts „acțiunea de a zări” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 252) nu par probabile. Der. găsitură, s. f. (descoperire); găselniță, s. f. (invenție, născocire stilistică), formație artificială modernă.

găzălniță, V. găselniță 1.

MOLIA-ALBINELOR s. v. găselniță.

molia-albinelor s. v. GĂSELNIȚĂ.

MOLIA-STUPILOR s. v. găselniță.

MOLIE, molii, s. f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale căror larve atacă lucrurile de origine vegetală sau animală. ◊ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casă = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenușiu, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = găselniță¹. – Din sl. molĭ.

MOLIE, molii, s. f. Nume dat mai multor specii de fluturași (de noapte) ale căror larve rod haine, blănuri, cărți etc. (Tinea pellionela). Urmărea înaripata molie, care nălucește arar în aer, bătînd fantastic din aripioarele ei făcute din veștede culori. ANGHEL, PR. 4. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr. EMINESCU, O. I 108. ◊ Compuse: molia-merelor = fluturaș ale cărui larve, în formă de viermișori, se dezvoltă în mere (Lasperesia pomonella); molia-albinelor = găselniță; molia-grîului = fluturaș ale cărui larve atacă cerealele, făinurile și pastele făinoase; molia-strugurilor = fluture ale cărui larve distrug florile și rodul viței de vie.

molie sf [At: SIMIONESCU, F. R. 397 / A și: (reg) molie / V: (reg) mălie, moală, moale, moie, moi sm, mol sm, ~lă, ~le, moli sm, ~iu sm / Pl: ~ii / E: slv моль] 1 Specii de fluturi de noapte mici, ale căror larve atacă diferite produse animale sau vegetale Si: (reg) molete¹ (5), mustă, mușină, mușiniță (Ținea). 2 (Șîc ~-de-casă, reg, ~-subțirică, ~-de-straie, ~-de-lână, ~-de-cojoace, ~-de-piele) Insecta Tinea pellionella. 3 (Reg; șîc -vânătă) Insecta Tinea tapetiella. 4-5 (Reg; șîc ~-de-pene, ~-de-păr) Insecta Tineola biseliella și crinella). 6 (Pex) Larvă de molie (1). 7 (Dep; îla) Ros (sau mâncat) de ~ii Foarte bătrân, foarte vechi. 8 (Reg; îal) Cu obrazul ciupit de vărsat. 9 (Ent; reg; șîc ~a-pâinilor, ~-de-pâine, ~-de-bucate) Gărgăriță de bucate (Tinea granella). 10 (Fig; dep) Femeie rea, cicălitoare, îndărătnică. 11 (Fig; dep) Femeie înceată. 12 (Rar; dep) Persoană ipocrită. 13 (Ent; îc) ~-de-stup Găselniță (Galleria mellonella). 14 (Îc) ~ia-merelor Fluture mic ale cărui larve atacă merele și perele (Carpocapsa pomonella). 15 (Îc) ~ia-strugurilor Fluture ale cărui larve distrug florile și fructele viței-de-vie (Clysia ambiguella). 16 (Îc) ~ia-porumbului Fluture ale cărui larve atacă porumbul (Pyrausta nubilalis). 17 (Îc) ~ flocoasă Vierme care se naște și se dezvoltă pe frunzele arborilor, probabil larva fluturelui numit „ochiul-păunului”. 18 (Îc) ~ia-zidurilor sau ~ia-de-casă Mic crustaceu terestru cu corp oval-alungit, de culoare cenușie, cu șapte perechi de picioare, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Oniscus murarius). 19 (Ent;îc) ~-de-câmp (sau ~-de-pământ) Ploșniță-de-câmp (Pentatoma baccarum). 20 (Ent; Buc) Câinele-babei (Oniscus asellus). 21 (Ent; Trs) Ochiul-păunului (Saturnia pyri). 22 (Ent; reg) Cantaridă (Lytta vesicatoria). corectat(ă)

MOLIE, molii, s. f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale căror larve rod lucrurile de origine vegetală sau animală. ◊ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casă = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenușiu, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = găselniță¹. – Din sl. molĭ.

MOLIE s. f. 1. Nume generic dat mai multor specii de fluturi de noapte mici, ale căror larve atacă diferite, produse animale sau vegetale; (regional) molete¹ (5), muștă, mușină (3), mușiniță (3): a) (și în sintagmele molie de casă, SIMIONESCU, F. R. 397, regional, molie subțirică, destraie, de lînă, de cojoace, de piele, MARIAN, INS. 301) ( ținea pellionella); b) (regional și în sintagma molie vînătă, MARIAN, INS. 301) ( ținea tapetiella); (regional și în sintagmele molie de pene, molie de păr, id. ib. 302) (ținea sau Tineola biseliella și crinella); p. e x t. larvele acestor fluturi. Bogătatea voastră putredi și veșmentele voastre moliile mîncară-le. COD. VOR. 132/9. [Hainele] le mănîncă moliile. VARLAAM, C. 407. Nu ascundereți vistiiariul vostru pre pămînt, unde rugina și moliile o pierd (a. 1644). GCR I, 112/9, cf. 341/11. Bogățiia voastră au putredit și, hainele voastre moliile au mîncai. CHEIA ÎN. 10^r/19. Nu adunareți voao comoară pre pămînt unde moliile și rugina o strică. N. TEST. (1648), 8^v/10. Așa-i deșert omul ca o haină slabă, Stricată de molii. DOSOFTEI, PS. 131/6. Pagubă că hrisovul acesta e mîncat de molii. ȘINCAI, HR. I, 330/14. Hîrțoagă de molii acum toată roasă Ce Sofronie o scrisă românește. BUDAI-DELEANU, T. V. 30. Cărții vechi, roase de molii. . . l-am deschis unsele pagini. EMINESCU, O. IV, 191. Urmărea . . . înaripata molie, care nălucește arar în aer. ANGHEL, PR. 4. Moliile care rod lînețurile. PAMFILE, S. V. 97, cf. 96. Mînca-ț-ar, turcuț, mînca, Moliile perinile Și pt'ita mucedzîtu. ȚIPLEA, P. P. 25. Ardă-le-ar focu di molii, cî mi-o mîncat cojocu. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Parcă-i molie de gheme, se spune despre o persoană care umblă sau care lucrează încet. Cf. ZANNE, P. III, 166. L-a băgat mumâ-sa in ladă și l-au mîncat moliile, se spune despre cei care au obrazul ciupit de vărsat. Cf. id. ib. I, 555. ◊ (Glumeț, în imprecații) Mînca-te-ar moliile, că poznaș. . . mai ești ! MARIAN, INS. 304. ◊ E x p r. Ros (sau mîncat) de molii = (depreciativ) foarte bătrîn, foarte vechi. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mîncat de molii. EMINESCU, O. I, 140; b) (regional) cu obrazul ciupit de vărsat. Cf. MARIAN, INS. 304. ♦ (Regional; și în sintagmele molia pîinilor. CUPARENCU, V. 45, molie de pîine. MARIAN, INS. 302. molie de bucate, id. ib., PĂCALĂ, M. R. 33) Gărgăriță (de bucate) (Tinea granella). Cf. CUPARENCU, V. 45, MARIAN, INS. 302, PĂCALĂ, M. R. 33. 2. F i g. Epitet pentru o femeie rea, cicălitoare, îndărătnică; epitet pentru o femeie înceată. Cf. I. CR. IV, 159. Cu o molie ca ea, nu faci treabă. Com. din PIATRA NEAMȚ. ♦ (Rar) Epitet pentru o persoană ipocrită. Cf. SCRIBAN, D. 3. C o m p u s e: molia-albinelor sau molie-de-albine, molie-de- stup = găselniță (Galleria mellonella). Unul din mulțimea acestor dușmani e și găselnița. . . numită încă și molia-albinelor sau molia-de-albine. MARIAN, INS. 295, cf. SIMIONESCU, F. R. 401, CHEST. VI 14/3; molia-merelor = fluture mic ale cărui larve (v. vierme-de-mere) atacă merele și perele (Carpocapsa pomonella). Molia-merelor. . . își depune ouăle sale pe fructele cele tinere ale merilor și ale perilor. MARIAN, INS. 297, cf. PĂCALĂ, M. R. 33; molia-strugurilor = fluture ale cărui larve distrug florile și frucțele viței-de-vie (Clysia ambiguella). Cf. DM; molia-porumbului = fluture ale cărui larve atacă porumbul (Pyrausta nubilalis). Cf. DM, DER; molie-flocoasă = vierme care se naște și se dezvoltă pe frunzele arborilor, probabil larva fluturelui numit ochiul-păunului. Cf. H II 220; molia-zidurilor sau molia-de-casă = mic crustaceu terestru cu corpul oval-alungit, de culoare cenușie, cu șapte perechi de picioare, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Oniscus murarius). Cf. SIMIONESCU, F. R. 430, DER; molie-de-cîmp (sau molie-de-pămînt) = ploșnită-de-cîmp (Pentatoma baccarum). Cf. ALR I 1 899/156, 675, 677. 4. (Prin Bucov.) Cîinele-babei (Oniscus asellus). Cf. MARIAN, INS. 277. 5. (Prin Transilv.) Ochiui-păunului (Saturnia pyri). Cf. ALR SN III h 744. 6. (Regional) Cantaridă (Lytta vesicatorid) (Covasna). ALR II 6 549/192. – Accentuat și: (regional) molie. ALR I 1 902/320, 333. – Pl.: molii. – Și: (regional) moli (ALR I 1 764/363, 770, 815, 816, 860, 890, 960, 1 902/9), móliu (ib. 1 764/926), mol (ib. 1 764/1, 9, 136, 808, 842, 878, 896, 898, 900, 1 902/1, 12) s. m., mólă (ib. 1 764/24, 35, 56, 79, 107, 112, 178, 253, 1 902/24, 28, 30, 35, 77, 79, 112, 125, 144, 259), móle (ib. 1 764, 1 902), moálă (ib. 1 764/125, 850), moăle (ib. 1 764/160, 174, 578, 885) s. f., moi (ib. 1 764/870, 887) s. n., móie (ib. 1 764/231, 1 902/231), mălie (ib. 1 764/308) s. f. Din v. sl. моль.

molie-de-stup s. v. GĂSELNIȚĂ.

MOLIE-DE-STUP s. v. găselniță.

ȘMECHERIE chichirez, găselniță, halardeală, merchez, moftologie, nasabțigen, șmerchez.