fragrant (parfumat) adj. m. (sil. -grant), pl. fragranți; f. sg. fragrantă, pl. fragrante

FRAGRANT, -Ă adj. (Liv.) Plăcut mirositor, parfumat. [< lat. fragrans, fr. fragrant, it. fragrante].

FRAGRANT, -Ă adj. cu miros plăcut, parfumat. (< fr. fragrant, lat. fragrans)

fragrant (parfumat) (rar) (fra-grant) adj. m., pl. fragranți; f. fragrantă, pl. fragrante

fragrant, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr fragrant, lat fragrans, -ntis] (Rar) Parfumat.

fragrant (parfumat) (livr.) (desp. fra-grant) adj. m., pl. fragranți; f. fragrantă, pl. fragrante corectat(ă)

MIROS. Subst. Miros, odorat (înv.), olm (înv.); emanație, exalare, exalație. Miros plăcut, parfum, aromă, balsam (fig.), buchet, fragranță (rar), mireasmă, miroznă (reg.), odor (înv.). Miros neplăcut, miros greu, miros urît, miros pestilențial, damf (fam.), disodie, duhoare, împuțiciune (rar), miasmă, putoare, puturoșenie. Aromatizare, înmiresmare, miresmare, parfumare; odorizare. Parfum, apă de colonie, colonie, odicolon (pop.), esență, odorizant; mirodenie, mirodie (înv.), aromat (rar). Simțul mirosului, simțul olfactiv, olfacție. Cacosmie. Pierderea mirosului, anosmie, disosmie. Osmologie. Parfumerie; drogherie. Adj. Mirositor, odorific, aromat, aromatic, aromit, aromitor, îmbălsămat, fragrant (rar), înmiresmat, miresmat (rar), odorant, odorifer (rar), odoriferant (înv.); îmbătător, amețitor. Rău mirositor, fetid, împuțit, puturos, mefitic (livr.), miasmatic, pestilențial (fig.). Vb. A mirosi, a avea miros; a exala, a emana, a împrăștia (a răspîndi) un miros. A aromatiza, a umple de aromă, a aromi, a îmbălsăma, a înmiresma, a miresma (rar), a parfuma, a odoriza. A mirosi urît, a puți, a duhni, a duhori (rar). A mirosi, a simți (a percepe) un miros, a adulmeca, a mușina (reg.), a mușlui (reg.); a avea nas bun. V. condimente, cosmetică.