flan s. n., pl. flanuri

flanelă s. f., g.-d. art. flanelei; pl. flanele

suflantă s. f. (sil. -flan-), pl. suflante

FLAN s.n. Un fel de prăjitură cu cremă și fructe; tort. [Var. flanc s.n. / < fr. flan].

FLANC² s.n. v. flan.

FLAN s. n. tartă garnisită cu cremă, făcută din ouă și fructe; tort. (< fr. flan)

flanelă (flanele), s. f. – 1. Țesătură ușoară și moale. – 2. Îmbrăcăminte de lînă, în formă de pieptar. – Mr. flanelă. Fr. flanelle; în mr., din it. flanella, sau din ngr. φλανέλα.

flanelă, flanele s. f. (glum.) vin negru.

suflantă (compresor) (su-flan-) s. f., g.-d. art. suflantei; pl. suflante

flan s. n., pl. flanuri

flanelă s. f., g.-d. art. flanelei; pl. flanele

FLANELĂ, flanele, s. f. 1. Țesătură ușoară de lînă (mai rar de bumbac), moale și pufoasă, din care se fac obiecte de îmbrăcăminte. Ana... într-o rochie de flanelă albă cu dungi albastre, umbla, legănîndu-și capul și trupul ca un copil răsfățat. VLAHUȚĂ, O. AL. II 34. Iarna port pieptar de flanelă. NEGRUZZI, S. I 199. 2. Îmbrăcăminte de lînă (mai rar de bumbac), tricotată, în formă de pieptar sau cămașă scurtă. V. pulover. Vasile Catrina își trase o flanelă pe el și plecă. PREDA, Î. 33. La munte umbla lumea, seara, cu flanele și cu palton. PAS, Z. I 240. – Variante: (popular) flanea s. f., flanel s. n.

MOLCĂUȚ, -Ă, molcăuți, -e, adj. (Regional) Neted, mătăsos, fin. Părul mai molcăuț [este bun] pentru flanele. PAMFILE, I. C. 9.

TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A împleti ciorapi, flanele etc. (cu mîna sau cu mașina de tricotat).

flan sn [At: DEX / V: ~c / Pl: ~e / E: fr flan] 1 Fel de prăjitură cu cremă și fructe. 2 Tort.

flanc² sn vz flan

zăbunel sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: zăbun¹ + -el] 1-8 (Hip) Zăbunaș (1-8). 9 (Reg; csnp; lpl) Flanele în cârlige care se poartă pe sub cămașă.

șofran¹ sm [At: MARDARIE, L. 162 / V: (înv) saf~, săf~, șaf~, (îvr) sofron, ~flan, (îrg) so~ / Pl: ~i / E: slv шафранъ cf ger Safran, fr safran] 1 (Șîc ~-bun, ~ galben, ~-de-grădină, ~-primăvăratic) Plantă erbacee cu bulbi, cu frunze lungi și înguste și cu flori violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță folosită drept condiment, medicament sau colorant (Crocus sativus). 2 (Șîc ~-de- primăvară) Plantă erbacee cu bulbi, cu flori galbene, albe sau violete, care înflorește primăvara timpuriu Si: brândușă-de-primăvară, șofrănel (3) (Crocus heuffelianus). 3 (Șîc ~-de-toamnă) Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii, care înflorește toamna Si: șofrănel (1) (Crocus banaticus). 4 Plantă erbacee cu bulbi, cu flori liliachii-violacee, maculate sub vârf (Crocus vernus). 5 (Șîc ~-galben) Mică plantă erbacee cu flori galbene-aurii Si: brândușă-galbenă (Crocus moesiacus). 6 (Șîc ~-vărgat) Plantă erbacee cu bulbi comestibili, cu flori albe sau albăstrui Si: brândușă-albă, șofrănel (4) (Crocus variegatus). 7 (Șîc ~-de-grădină, ~-neadevărat, ~-prost, ~-roșu, ~-sălbatic) Șofrănaș (Carthamus tinctorius). 8 (Prc) Floarea uscată (și pisată) a unora dintre plantele de șofran (1-7) folosită drept condiment sau medicament. 9 (Pex) Substanță de culoare galbenă, obținută din floarea unora dintre plantele de șofran (1-7), folosită drept colorant.

suflantă (compresor) (desp. su-flan-) s. f., g.-d. art. suflantei; pl. suflante

flan s. n., pl. flanuri

flanelă s. f., g.-d. art. flanelei; pl. flanele

MOGÎLDEAȚĂ s. f. 1. Mică ridicătură de pămînt; (regional) măguiață (2). Cf. COSTINESCU. Rumânu e meșter mare. Cînd să pune el, face și pă ucigă-l t&mîia mogîndeață și tot iese dasupra. JIPESCU, O. 52. Sta numai rezemat de trunchiul frasinului, sprijinit cu cotul într-o mogîldeață de pămînt lutos. CAMIL PETRESCU, O. 382, cf. RĂDULESCU-CODIN. ♦ Grămadă sau căpiță (de fîn, de cereale). Iar în zori de dimineață, Snopi legați stau în picioare, Și la orice pas răsare Cîte-o nouă mogîldeață. D. BOTEZ, F. S. 87, cf. BREBENEL, GR. P., LEXIC REG. 83. 2. Ființă sau obiect cu contururi vagi, greu de identificat (din cauza întunericului, a dimensiunii, a depărtării); vedenie, nălucire, momîie, (regional) mohoandă (1), măguiață (1), momîiață (1), movilă (3 c). Cf. ANON. CAR., LB. Văzurăm de departe o mogîndeață în mijlocul apei și ni se păru a fi vreun ostrov. GORJAN, H. I, 131/8. Se arată o mogîndeață neagră, umbra unui om înalt. CARAGIALE, S. 3. Văzînd cele două mogîldețe prin întuneric, suna de cîteva ori și pleca spre dînșii. SLAVICI, N. II, 287. Văd deodată o mogîldeață la marginea armanului. SANDU-ALDEA, A. M. 27. O mogîldeață răsare la hotarul vederilor. S-apropie . . . și se lămurește: i-un călăreț, un biet român în capul gol. id. D. P. 38, cf. id. U. P. 186. O mogîldeață neagră se repezise în sus și se năpustise spre gard. SADOVEANU, P. S. 110, cf. id. O. XIII, 546. Cică ar fi pescuit. . . o mohîndeață îmbrăcată în haine nemțești. AGÎRBICEANU, P. M. 117. O mogîldeață ciudată se zvîrcolește în apă. REBREANU, NUV. 85, cf. id. I. 118. Cînd fu aproape de casa popii, îi ieși înainte o mogîndiță cît un stat de om. PAMFILE, DUȘM. 158. Gloanțele nu sînt prea dese, dar în fund, mogîldețele se ridică . . . și trec mereu în fugă. CAMIL PETRESCU, U. N. 402. Mogîldețele omenești înainteazâ în pasta cleioasă. BOGZA, C. O. 121. Dete cu ochii peste o mogîldeață. STANCU, R. A. III, 357. Mogîldeața era încotoșmănată în tot felul de flanele. BENIUC, M. C. I, 307. Nu zări nimic decît. . . niște mogîldețe acoperite din cap pînă-n picioare în foi de cort. CAMILAR, N. II, 444. Curînd nu se mai zăriră în camion decît niște mogîldețe și printre ele ceva ca o pădure de sulițe. CONTEMP. 1953, nr. 327,4/6. Codobatura zbură. . . lăsîndu-l pe Erhan față-n față cu o mogîldeață înfofolită de sus pînă jos în saci. GALAN, B. II, б. Departe, se vedeau mișcîndu-se mogîldețe grăbite. T. POPOVICI, SE. 68. Strîng în brațe-o mohăndeață Și sărut un sloi de gheață. ȘEZ. VI, 125. Ba eu c-am văzut, Pe unde-am trecut, După cotŝineață, La cea moghindeață, D-un zid părăsit Și neisprăvit. MAT. FOLK. 25. Ehe ! Fât-Frumos ! Vezi colo în munți două mogîndețe?. . . E iapa cu mînzul. RĂDULESCU-CODIN, Î. 228, cf. 161, BREBENEL, GR. P. ◊ (Ca termen de comparație) Pă dracu l-au zărit oăminii. . . ca o mogîndeață. JIPESCU, O. 115. Și iar se vedea cetatea . . . ca o mogîldoață nemișcată. SLAVICI, P. 12. Miază-noapte se pitește ca o moghindeață. MACEDONSKI, O. III, 121. Ștefanacke, de cealaltă parte a poienii, pare o mogîldeață neagră. SADOVEANU, O. III, 65. Puțin cocoșate, semănînd cu niște mogîldețe. . . femeile aduceau doniți cu lapte. BOGZA, Ț. 27. Stăteau tustrei ca niște mogîldețe în întuneric, în fața porții. PAS, Z. I, 177. În jur, răsăreau miriștile țepoase, în lungul cărora se înșiruiau crucile de grîu, asemenea unui rînd de mogîldețe aurii, grele de rod. V. ROM. mai 1953, 94. Pomii întunecați de pe marginea drumului păreau niște mogîldețe. T. POPOVICI, S. 355, cf. JARNIK-BÎRSEANU, D. 183. Acolo văd pe fata de împărat ca o mohondeață. MERA, L. B. 189. ♦ (Regional) Epitet depreciativ pentru un om masiv, prost și molîu, Cf. VICIU, S. GL. ♦ (Ca epitet, precedînd de obicei termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Om mic de statură. In poarta mănăstirii ne iese înainte „piticul Tismanei” . . ., o mogîldeață de om, cu glas de copil. VLAHUȚĂ, R. P. 73. Face din mînă cîtorva mogîldețe de oameni și se îndreaptă repede într-acolo. I L iulie 1960, 7, cf. BREBENEL, GR. P. Mogîldeață di om. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 3. (Regional) Momîie (1). Cf. PRIBEAGUL, P. R. 57, A II 3. – Pl.: mogîldețe. – Și: (regional) mogîldoață, mogîlteáță (ȘEZ. III, 71), mogîndeáță, mogîndíță, moghíndeáță, moglîndeáță (PAMFILE, A. R. 251), mogondeáță (VICIU, S. GL.), mohîndeáță, mohondeáță s. f. – Cf. m o g î n d ă, m o g î l d a n, m o g î l d ă u.

MOLCĂLÚȚ, -Ă adj. (Regional) 1. Molcuț (1). Cf. m o a l e¹ (I 1) . Cf. COSTINESCU. Se amestecă bine și se pune să se coacă la foc. Molculuță și caldă să ia și se pune intre spete, sus, în dreptul plămînilor. N. LEON, MED. 153. Părul aspru este bun pentru brîie; părul mai molcăluț pentru flanele. PAMFILE, I. C. 9. Opărim târiț'ăle cu apa aia, mest'ecăm șî l'e lăsăm așa molcăluță. ALRT II 112, cf. CHEST. IV 61/264. 2. Molcuț (2). Cf m o a l e¹ (I 5). Toader e de felul lui molcuț (molcăluț), dar face treabă bună. Com. din fostul județ NEAMȚ, cf. CIAUȘANU, GL., A VI 4, GLOSAR REG. – Pl.: molcăluți, -e. – Și: molculuț, -ă adj. Cf. m ol c u ț.

lucra vb. I. I intr. 1 (despre oameni; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „la”, care indică obiectul muncii) a munci, <pop. și fam.> a meșteri, <înv.> a meșterui. Toată ziua lucrează. Lucrează de dimineață la motorul mașinii. 2 (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „la”, „cu”, care indică opera căreia cineva i se dedică sau uneltele utilizate) a munci, <fam.; glum.> a presta. Lucrează la noul său roman. Lucrează cu mistria. 3 (despre oameni) a activa, a munci. Lucrează în cadrul armatei. 4 (despre oameni) a funcționa, a servi, a sluji, <reg.> a slugători, <înv.> a posluși, a slugări. A lucrat toată viața ca arhivar. A lucrat în teatru cinci decenii. 5 (despre întreprinderi, instituții etc.) a funcționa. Centrala electrică lucrează la întreaga capacitate. Unele fabrici nu lucrează duminica. 6 (med., med. vet.; rar; despre medicamente, tratamente etc.) v. Acționa. 7 (înv. și pop.; despre oameni) v. Face. Proceda. 8 (tehn.; înv.; despre aparate electrice, mecanisme, motoare cu explozie etc.) v. Aprinde. Funcționa. Merge. II tr. 1 (compl. indică flanele, rochii, ciorapi etc.) a împleti, a tricota, <înv. și pop.> a suci², <înv. și reg.> a pleti, <reg.> a ștricăni. Își lucrează o flanea din mohair. 2 (compl. indică obiecte, materiale, semifabricate etc.) a confecționa, a executa, a fabrica, a face, a produce. Lucrează bijuterii din aur și argint. 3 (compl. indică haine, încălțăminte, lenjerie etc.) a confecționa, a croi², a executa, a face. I-a lucrat un costum de ocazie. 4 (compl. indică figuri, modele, ornamente etc.) a ciopli, a dăltui, a săpa, a sculpta, a tăia, <rar> a scobi, <reg.> a sferdi, a vișlui. I-a lucrat chipul în marmură. 5 (pict.; compl. indică tablouri, icoane etc. sau imagini, modele etc.) a picta, a zugrăvi, <rar> a vopsi, <înv. și pop.> a scrie, <reg.> a pingăli, <înv.> a pictura, a sulimeni, a șerui², a zografisi. Lucrează un tablou în culori vii. Tonitza a lucrat numeroase portrete. 6 (mai ales pop.; compl. indică materiale, substanțe etc. brute) a prelucra. Sculptorul lucrează piatra. 7 (agric.; compl. indică pământul) a cultiva, <înv.> a labora. Suprafețe mari de teren au fost lucrate. 8 (rar; compl. indică texte, informații, date etc.) v. Modifica. Preface. Prelucra. Reface. Schimba. Transforma. 9 (înv. și pop.; compl. indică meserii, profesii, îndeletniciri etc.) v. Exercita. Face. Practica². Profesa. 10 (înv. și pop.; mai ales în limbajul relig.; compl. indică fapte rele, infracțiuni, accidente, erori, abuzuri etc.) v. Comite². Face. Făptui. Săvârși. 11 (înv.; compl. indică cunoștințe teoretice și practice din discipline științifice, tehnice, artistice, obiecte de învățământ etc.) v. Învăța. Studia. III fig. 1 intr. (despre oameni, grupuri de oameni, organizații etc.) a complota, a conjura, a conspira, a unelti. Boierii au lucrat împotriva domnitorului numit de turci. 2 tr. (despre oameni, grupuri de oameni, organizații etc.; compl. indică acțiuni reprobabile) a plănui, a unelti, <fig.> a cloci, a coace, a fierbe, a țese, a urzi, <fig.; reg.> a mrejui, <fig.; înv.> a împleti, a mreji. A lucrat mult timp răzbunarea. 3 intr. (fam.; despre organe, părți ale corpului, în special despre minte, creier, memorie) <fig.; fam.> a funcționa. Mintea bătrânului lucrează perfect. I-a slăbit forța și mâinile lui nu mai lucrează la fel de bine. 4 tr. (fam.; compl. indică personalitatea, caracterul, poziția socială a cuiva) v. Crea. Fasona. Forma. Modela. Mula.

lucrat², -ă adj. I 1 (despre flanele, rochii, ciorapi etc.) împletit², tricotat². Flaneaua lucrată în ochiuri mari îi vine foarte bine. 2 (despre materiale, materii etc. brute) prelucrat². Are o haină din piele lucrată. 3 (agric.; despre pământ) cultivat, muncit. Pământul lucrat dă roade bogate. 4 (rar; despre obiecte, încăperi etc.) v. Decorat. Gătit². Împodobit. Înfrumusețat. Ornamentat. Ornat. Pavoazat. II fig. (despre lucrări literare, științifice etc.) stilizat, <fig.> cizelat², șlefuit². Studiul lucrat a fost trimis la revistă pentru a fi publicat.

COCOLOȘI (-oșesc) I. vb. tr. 1 A face un cocoloș ¶ 2 A face ghem, a ghemui: goală pușcă. își cocoloșește gleznele supt o pătură murdară (DLVR.) ¶ 3 A mototoli (Mold. „a boți”): a cocoloșit cele patru bucăți (de hîrtie) în palmă (SLV.) ¶ 4 A înfășură în multe cîrpe, legături, etc.: cu picioarele și cu mînile cocoloșite în flanele (I.-GH.) ¶ 5 = COCOLI: cele cîteva oițe pe care le îngrijeau și le cocoloșeau ca pe niște copii răsfățați (LUNG.) ¶ 6 Ⓕ A face mușama, a se ascunde o greșală sau o faptă neiertată, de către cei ce ar trebui s’o pedepsească: am căutat să cocoloșesc lucrurile (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A se face cocoloș, a se strînge ghem, a se ghemui: Hagiul, cocoloșit într’un colț al patului (DLVR.).