* CONSOLIDA (-idez) l. vb. tr. 1 A întări, a face solid; Ⓕ: ~ un guvern ¶ 2 ⚚ A hotărî fondurile trebuincioase pentru plata unei datorii publice ¶ 3 ⏲ ⚚ A transforma un împrumut exigibil la o dată apropiată în altul cu termen lung. II. vb. refl. A se întări, a deveni solid; a se întrema [fr.].

esigibil a vz exigibil

exigibil a. care se poate exige: impozitul este exigibil pentru toți cetățenii.

*EXIGIBIL adj. Care se cere a fi împlinit neapărat: o datorie ~ă I. -GH. ¶ ¶ NEEXIGIBIL [fr.].

exigibil adj. m., pl. exigibili; f. exigibilă, pl. exigibile

exigibil a [At: COSTINESCU / V: (înv) esi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exigible, it esigibile] 1 (D. obligații bănești) Care poate fi cerut (în orice moment) de către creditor Cf scadent. 2 (Îs) Obligație ~ă Obligație a cărei executare poate fi cerută de către creditor imediat. 3 (D. o îndatorire, o obligație etc.) Care trebuie îndeplinită neapărat.

EXIGIBIL, -Ă, exigibili, -e, adj. (Despre sume de bani) Care poate fi cerut, asupra căruia se pot ridica pretenții. Datorii exigibile la o anumită dată.

exigibil adj. m., pl. exigibili; f. exigibilă, pl. exigibile

*exigíbil, -ă adj. (d. exig; fr. -ible). Care poate fi exis: impozitu (!) e exigibil tuturor cetățenilor.

EXIGIBIL, -Ă adj. Care se poate cere, asupra căruia se pot ridica pretenții. ♦ (Jur.; despre obligații) Care trebuie îndeplinit în orice caz. [< fr. exigible].

Exigibil ≠ inexigibil

exigibil adj. m., pl. exigibili; f. sg. exigibilă, pl. exigibile

* EXIGIBIL adj. Care se cere a fi împlinit neapărat: o datorie ~ă (I.-GH.) ¶ ¶ C. NEEXIGIBIL [fr.].

EXIGIBIL, -Ă adj. 1. care poate fi cerut. 2. (jur.; despre obligații) care trebuie îndeplinit în orice caz. (< fr. exigible)

EXIGIBILITATE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este exigibil. [Cf. fr. exigibilité].

*exigibilitáte f. (d. exigibil). Calitatea de a fi exigibil.

EXIGIBILITATE s. f. însușirea de a fi exigibil. (< fr. exigibilité)

EXIGIBILITATE s. f. Însușirea de a fi exigibil, de a putea fi cerut sau pretins. Exigibilitatea impozitului.

inexigibil adj. m. (sil. mf. in-) exigibil

Inexigibil ≠ exigibil

*inexigíbil, -ă adj. (d. exigibil, fr. -ible). Care nu e exigibil: datorie inexigibilă.

MERCURIAL¹ s. n. Listă zilnică oficială în care sînt înregistrate prețurile mărfurilor de pe piața alimentară. Cf. LM, ALEXI, W. Prestațiunile în fructe, al căror preț este regulat prin mercuriale, se compensâ cu sumele lichide și exigibile. HAMANGIU, C. C. 274, cf. CADE, DL, DM. – Pronunțat: -ri-al. – Pl: mercuriale. – Din fr. mercuriale.

MOBILIAR¹, -Ă adj. (Jur.) Alcătuit din bunuri mobile, care se referă la bunuri mobile. Cf. COSTINESCU, LM. Sînt mobili prin determinațiunea legei, obligațiunile și acțiunile cari au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare. HAMANGIU, C. C. 120, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Creditele acordate de bancă societăților comerciale de stat. . . sînt garantate de drept, cu gaj asupra întregului lor activ mobiliar. LEG. EC. PL. 184. Pentru vînzările mobiliare, legea nu instituie nici un sistem de publicitate. PR. DREPT., 362. ♦ (Substantivat, n. pl., învechit) Avere mobilă; inventar mobil. S-a inventat [= inventariat] toată averea iezuiților din această țeară, imobilă în domenii și în edificii. . . cum și mobiliariile, apoteca, tipografia, biblioteca ș. a. BARIȚIU, P. A. I, 400. - Pronunțat: -li-ar. – Pl.: mobiliari, -e. - Și: (învechit) mobiliáriu, -ie adj. – Din fr. mobilier.