EDIȚIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrări publicate o dată și la care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție critică = ediție comentată a unui text (mai ales clasic, vechi); ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ediție princeps v. princeps; ediție specială = ediție suplimentară a unui ziar, a cărei apariție a fost determinată de un eveniment însemnat. ♦ Versiune. 2. Serie de întreceri sportive care se repetă periodic. [Gen. -iei, var. edițiune s.f. / cf. fr. édition, it. edizione, lat. editio].

PRINCEPS adj. invar. Ediție princeps = prima ediție a operei unui autor (clasic). [< lat., fr. princeps].

EDIȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere literare, științifice etc. tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. Editura de stat pentru literatură și artă a înscris în programul său tipărirea, în colecția «Biblioteca pentru toți», a unei ediții de «Opere alese» de Al. Vlahuță, în trei volume. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 324, 3/3. Opera [lui Pușkin]... a fost tipărită în numeroase ediții, ediții populare și ediții de lux, în sute și sute de mii de exemplare. STANCU, U.R.S.S. 109. Aș vrea să completez pe «Rostoganu» și să fac o ediție frumoasă. CARAGIALE, O. VII 12. ◊ Ediție critică v. critic. Ediție princeps v. princeps. Ediție specială v. special. ♦ (Rar) Exemplar tipărit. O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Versiune. Ediția romînească a revistei sovietice «Timpuri noi» s-a bucurat de un mare succes în rîndurile publicului nostru. 2. Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. A IX-a ediție a Jocurilor mondiale universitare de iarnă. – Variantă: (învechit) edițiune (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S.I 371) s. f.

PRINCEPS adj. invar. (Numai în expr.) Ediție princeps = întîia ediție a operei unui autor (clasic).

CARTE. Subst. Carte, cărticea (dim.), cărticică, cărțulie, cărțișoară (rar), cărțoi (augm., rar), volum, volumaș (dim.), tom, foliant, taftolog (depr.), terfelog. Tratat; monografie. Publicație, publicare (înv.), tipăritură, scriere, uvraj (înv.), op (livr.), opuscul, operă, lucrare; memento, memorator, compendiu, manual, promptuar, abecedar, bucoavnă (înv.), azbucoavnă (înv.), bucvariu (înv.), breviar, almanah; anale; crestomație, antologie, florilegiu, analecte, culegere, miscelaneu (livr.); bestiar; pandecte; romancero; spicilegiu (livr.); culegere de studii; opere alese, selecțiune; opere complete. Dicționar, dicționăraș (dim.), vocabular (înv.), vorbar (înv.), glosar, lexic, lexicon, enciclopedie; atlas, album. Broșură, broșurică (dim.), filadă (înv.), plachetă; fasciculă. Best-seller. Incunabul, ediție princeps; ediție bibliofilă; ediție critică; ediție revizuită (și adăugită). Cronică, letopiseț. Zodiac, zodiar, rojdanic, gromovnic. Carte religioasă; biblie, palie (înv.), pentateuc, liturghier, evanghelie, evangheliar, tetraevanghel, cazanie, apostol, praxiu. Talmud. Coran. Carte de rugăciuni. Penticostar, molitvelnic, breviar, diurnal. Ediție. Tiraj. Bibliotecă. Biblioteconomie, bibliologie, știința cărții. Bibliofilie. Bibliofil. Bibliografie. Bibliograf. Librărie; anticariat, anticărie. Librar; anticar, buchinist (franțuzism); bibliotecar. Cititor, lector (livr.). Editor, redactor, tehnoredactor, corector. Adj. De carte. Monografic. Antologic. Enciclopedic. Bibliografic. Bibliofil. In-folio, in-cvarto, in-octavo. Vb. A scrie o carte, a redacta, a tipări (a scoate, a edita, a publica) o carte. A întocmi o antologie. A citi o carte, a lectura (rar), a răsfoi o carte. V. autor, dramaturgie, jurnalistică, literatură, poezie, scriere, semn, școală.

EDITIO PRINCEPS (lat.) = Ediția întîiu. Dicționarul Enciclopedic ilustrat al limbii române a apărut editio princeps sub domnia m. Sale Regelui Carol al II-lea.

PRINCEPS adj. invar.: Ediție ~ prima ediție a operei unui scriitor. /Cuv. lat.

princeps adj. invar. (ediții ~)

Editio princeps (lat. „Prima ediție”) – Se spune despre ediția primă a lucrării unui vechi autor (de pildă: a găsi un Neculce editio princeps) – sau, în general, despre edi ția cea dintîi a unei cărți. LIT.

PRINCEPS I. adj. inv. 1. ediție ~ = prima ediție a operei unui scriitor (clasic). 2. cel dintâi; principal. II. s. m. inv. împărat al Imperiului Roman. (< lat. princeps)

princeps ain [At: ALEXI, W. / E: lat princeps] 1 (Rar) Care se află pe primul loc într-o ierarhie. 2-3 (Îs) Ediție (sau, rar, operă) ~ Primă ediție a unei opere clasice.