arnici sn [At: (a. 1779) ap. GCR II, 118/40 / V: ~u, n~u^[1] / Pl: (3) ~uri / E: nct] 1 Bumbac răsucit într-un singur fir, colorat, pentru cusut înflorituri pe cămăși, ștergare. 2 (Spc) Ață de bumbac roșie sau mov. 3 (Și lpl) Diferite tipuri de arnici (1) de culori diferite. 4 (Îvr) Creolină.

CREOLINĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, întrebuințată ca dezinfectant. [Pr.: cre-o] – Din fr. créoline.

creolină s. f. (sil. cre-o-), g.-d. art. creolinei

CREOLINĂ f. chim. Lichid uleios obținut la distilarea cărbunelui de pământ, folosit ca antiseptic. [Sil. cre-o-] /<fr. créoline

CREOLINĂ s.f. Amestec lichid de săpun și de ulei greu, obținut la distilarea cărbunilor de pămînt și folosit în special ca dezinfectant. [Pron. cre-o-. / cf. it. creoline, fr. créoline].

CREOLINĂ s. f. lichid uleios brun din distilarea gudroanelor de huilă, cu miros puternic și persistent, dezinfectant. (< fr. créoline)

*creolínă s., pl. e (fr. créoline, d. cre din creozot și lat. óleum, uleĭ). Un fel de uleĭ scos din catran.

creolină (cre-o-) s. f., g.-d. art. creolinei

CREOLINĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, folosită ca dezinfectant. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créoline.

CREOLINĂ s. f. Amestec de săpun și ulei greu, provenit din distilarea cărbunilor de pămînt; împreună cu apa formează o emulsie întrebuințată ca dezinfectant, [în dispensar] mirosea a formol și a creolină. DUMITRIU, N. 236. – Pronunțat: cre-o-.

creolină sf [At: LTR² / P: cre-o~ / Pl: ~ne / E: fr créoline] (Chm) Amestec lichid de săpun și ulei greu, obținut din distilarea cărbunilor de pământ și folosit, în special, ca dezinfectant.

creolină (desp. cre-o-) s. f., g.-d. art. creolinei

* CREOLINĂ (pl. -ne) sf. 🔬 Uleiu greu extras din gudron. [fr.].

CREOLINĂ s. f. Lichid obținut dintr-un amestec de săpun, apă și ulei greu (provenit din distilarea cărbunilor de pământ) și întrebuințat ca dezinfectant. [Pr.: cre-o-] – Fr. créoline.

omag sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) homeag, ~ac, omeac, omeag, omeagă sf / E: slv омѣгъ] 1-4 Plante erbacee otrăvitoare, din familia ranunculaceelor, cu frunzele spintecate și cu florile albastre, mai rar albe, purpurii sau galbene, care crește prin păduri și regiunile de munte și al cărei rizom se utilizează în farmacologie Si: mărul-lupului, mierea-ursului, (reg) omăgiță (1-4) (Aconitum napellus, cernuum, moldavicum și variegatum). 5 (Reg) Boală la oi care provine din păscutul ierbii amestecată cu omag (1-4) Si: (reg) omăgiță (5). 6 (Reg) Otravă. 7 (Reg; în limbajul ciobanilor) Creolină. 8 (Bot; reg) Oman (Inula helenium). 9 (Bot; reg) Orbalț (Actaea spicata).