coborî, cobor v. i. (tox.) a reveni la normal după epuizarea efectelor caracteristice ale drogului consumat.

narcoman, ~ă smf, a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: drr narcomanie] 1-2 (Persoană) care folosește în mod obișnuit narcotice (1). 3-4 (Pgn) (Persoană) care consumă droguri.

a ajunge varză expr. 1. a se degrada, a se zdrențui 2. (tox.) a ajunge dependent de droguri 3. (tox.) a avea o stare euforică provocată de consumul de droguri

HIPPY s. m. nume dat tinerilor care, prin modul de viață boem, prin ținuta vestimentară nonconformistă și, uneori, prin consumare de droguri și prin promiscuitate, se opun vieții convenționale a societății. ◊ epitet dat unui tânăr cu părul lung și îmbrăcat neglijent. ◊ (adj.) mișcarea, moda hippy. (< amer. hippy)

bulăneală, bulăneli s. f. 1. (la fotbal) lovirea intenționată a picioarelor adversarilor. 2. (tox.) stare de euforie provocată de consumul de droguri.

călătorie, călătorii s. f. (tox.) stare de euforie indusă de consumul de droguri.

drumul spre rai expr. (tox.) stare de euforie indusă de consumul de droguri.

flip, flipuri s. n. (tox.) stare de anxietate provocată de consumul de droguri.

lună de miere expr. (tox.) 1. prima perioadă a unui novice în ale consumului de droguri. 2. plăcere provocată de consumul de heroină.

voiaj, voiajuri s. n. (tox.) stări succesive induse cuiva de consumul unui drog.

toxicomanie s. f. (med.) Dependență în consumul de droguri ◊ „E. de V., în bagajele căruia a fost descoperit un stoc de produse dopante, a recunoscut că în ultimul timp nu se putea lipsi de stimulente, implicând și doi medici care i le procurau. Unul dintre aceștia, dr. M., binecunoscut în cercurile sportive cicliste ca un promotor al campaniei împotriva dopingului, nu recunoaște să fi încurajat toxicomania. M. afirmă că el s-a limitat să ajute un ciclist aflat în «criză de formă».” R.l. 20 XI 75 p. 5. ◊ „Potrivit unui studiu al Asociației de ajutorare a victimelor toxicomaniei din R.F.G., 63% din populația activă vest-germană consumă bere în timpul serviciului [...]” I.B. 30 V 86 p. 4; v. și Cont. 17 X 80 p. 8 (din fr. toxicomanie; DEX, DN3)

beat¹ [bit] s.n. invar., adj.invar. I s.n. invar, (muz.) 1 Stil în rockul modern (și în jazz), apărut în deceniul al șaptelea al sec. 20, care se caracterizează prin accentuarea tuturor celor patru timpi ai unei măsuri. ♦ (adj.) Care aparține acestui stil. 2 Bătaie. 3 Timp forte al unei măsuri. 4 Prezență a tobei mari în formațiile instrumentale. II adj.invar. Generația beat = mișcare socială a tinerilor din SUA, în anii 1950, consecință a deziluziei provocate de tensiunile politice internaționale, care s-a manifestat printr-o reacție împotriva valorilor tradiționale și a modului de trai din societatea modernă industrializată, printr- o atitudine de respingere a convențiilor sociale, prin îmbrăcăminte extravagantă și consum de droguri. ♦ Grup de scriitori non-conformiști ca tematică și stil, asociați cu această mișcare. • /<engl. beat.

lua vb. I. A I (predomină ideea de apucare, de ridicare, de manipulare sau depunere, de agățare, de atașare) 1 tr. (compl. indică ființe, obiecte, lucruri etc.) a apuca, a înhăța, a înșfăca, a prinde, <pop. și fam.> a căpui, <pop.> a încăibăra, <reg.> a agâmba, a găbji, a găbui, a gâmba, a încăpui, <grec.; înv.> a proftaxi, <fig.; fam.> a căptuși, a umfla. Câinele ia osul care i-a fost aruncat. Înfuriat, l-a luat de guler și l-a dat afară. 2 tr. (compl. indică ființe, obiecte, lucruri etc.; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) a apuca, a prinde, <înv. și reg.> a sprijini, <reg.> a agâmba, <înv.> a împrinde. Fetița a luat-o de mână pe mama sa când s-a împiedicat. 3 tr. (compl. indică mai ales obiecte) a așeza, a pune. Și-a luat un șal pe umeri. 4 tr. (compl. indică obiecte de îmbrăcăminte) a îmbrăca, a pune, <înv.> a revesti. Și-a luat cel mai bun costum pentru ceremonie. 5 tr. (compl. indică obiecte de încălțăminte) a încălța, a pune, a trage. Își ia cizmele și iese. 6 refl. (despre ființe; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) a se agăța, a se apuca, a se atârna, a se prinde, a se ține, <pop.> a se anina, a se zgrepțăna, <reg.> a se tăgârța. Când a alunecat, s-a luat de ramurile copacului ca să nu cadă. tr. (compl. indică obiecte, ființe etc.) a ridica, a sălta, a sui, a urca. Bărbatul a luat un sac de ciment pe umeri. Tatăl își ia fetița pe genunchi. 8 tr. (compl. indică obiecte împrăștiate, răspândite, risipite) a aduna, a culege, a ridica, a strânge, <reg.> a tulduza. În fiecare zi ia hainele copiilor împrăștiate peste tot în cameră. 9 tr. (rar; compl. indică părți ale corpului) v. Înălța. Ridica. Sălta. 10 tr. (înv. și pop.; compl. indică recolte, roade etc.) v. Aduna. Culege. Recolta. Strânge. 11 tr. (fam.; compl. indică obiecte de îmbrăcăminte) v. Îmbrăca. Pune. Trage. 12 tr. (înv.; compl. indică pânzele unei ambarcațiuni) v. Înălța. Ridica. II (predomină ideea de înlăturare, de scoatere, de distanțare) 1 tr. (compl. indică obiecte de îmbrăcăminte sau de podoabă) a scoate. Își ia pălăria de pe cap când intră în casă. Își ia lanțul de la gât înainte de a se culca. 2 tr. (compl. indică obiecte sau părți ale lor care acoperă ceva) a îndepărta, a înlătura, a ridica, <reg.> a dezridica. Mireasa și-a luat vălul de pe față când a ajuns în fața altarului. Cortina este luată la începerea spectacolului. 3 tr. (compl. indică lichide aflate într-un spațiu închis sau circumscris, în recipiente) a extrage, a scoate, <înv.> a detrage. A luat vin din butoi. 4 tr. (compl. indică lucruri agățate, suspendate, legate etc.; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „din”, „de la”, „de pe”) a desprinde, <rar> a dezgăța. Și-a luat lanțul cu chei de la curea. A luat tabloul din cui pentru a-i repara rama. 5 tr. (compl. indică lucruri înfipte, fixate în ceva; urmat de determ. introduse prin prep. „din”, „de pe”) a scoate, a smulge. A luat câțiva bulbi de crizantemă din pământ. 6 tr. a scoate. Ia-ți mâinile din buzunar! 7 tr. (mai ales în formă neg.; compl. indică privirea, ochii) <fig.> a desprinde, a dezlipi. Nu-și poate lua privirea de la tablou. 8 tr. (compl. indică obiecte, colete poștale, scrisori, acte etc.) a ridica, a scoate. S-a dus la poștă să ia un colet. 9 tr. (compl. indică sume de bani depozitate în conturi) a retrage, a scoate, <pop.> a trage. A luat din cont banii de care avea nevoie. 10 tr. (compl. indică timpul pe care îl are cineva la dispoziție sau care este alocat pentru realizarea unei acțiuni) <fig.> a acapara. Lucrul la noua carte îi ia tot timpul. 11 refl. (în opoz. cu „a răsări”; înv. și pop.; despre aștri) v. Apune. Asfinți. Coborî. Dispărea. Lăsa. Pieri. Pleca. 12 refl. (înv. și pop.; despre unități temporale, perioade de timp, anotimpuri etc.) v. Duce². Încheia. Sfârși. Termina. Trece. 13 tr. (înv. și pop.; compl. indică ființe; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „din”) v. Alunga. Depărta. Goni. Izgoni. Îndepărta. Scoate. 14 tr. (pop.; compl. indică părți ale corpului ființelor, în special membre) v. Reteza. Tăia. 15 tr. (pop.) v. Bărbieri. Rade. 16 tr. (med., med. vet.; pop.; compl. indică ființe, corpul lor sau părți ale corpului lor) v. Paraliza. 17 tr. (tehn.; fam.; compl. indică legături, comunicații între două conducte sau circuite etc.) v. Debranșa. Întrerupe. Suprima. 18 tr. (mat.; înv.; compl. indică numere, mulțimi etc.) v. Scădea. III tr. (predomină ideea dobândirii prin bună înțelegere sau legal) 1 (compl. indică produse, materiale, obiecte de artă, valori imobiliare etc.) a achiziționa, a cumpăra, a dobândi, a obține, a procura, <înv. și pop.> a neguța, a târgui, <reg.> a închipui, a surzui, <înv.> a scumpăra, <grec.; înv.> a proftaxi. A luat un teren la un preț convenabil. 2 (compl. indică obiecte, acte, informații etc.) a obține, a procura. A luat de la notar toate actele necesare vânzării. A luat de la secretariat datele necesare înscrierii la concurs. 3 (compl. indică bunuri, drepturi etc.) a căpăta, a primi. Și-a luat casa care îi fusese naționalizată. Și-a luat răsplata pentru fapta sa. 4 (compl. indică diplome, titluri de studii, calificări etc.) a obține. Și-a luat diploma de bacalaureat. 5 (compl. indică titluri, premii, note, calificative etc.) a obține, a primi. A luat Premiul Nobel pentru pace. 6 (compl. indică cicluri de studii, ani de învățământ, examene etc.) a promova, a trece. A luat examenul de licență. 7 (compl. indică sume de bani) a încasa, a primi. După ce și-a luat salariul, și-a plătit datoriile. 8 (fin.; compl. indică taxe, impozite, comisioane, vamă etc.) a încasa, a percepe, a strânge, <pop. și fam.> a ridica, <înv.> a scoate. Primăria ia taxe de la persoanele fizice și juridice. Statul ia impozite pe proprietăți. 9 (compl. indică sume de bani sau bunuri necuvenite) a primi. A luat mită ca sâ-i rezolve problema. Chelnerul și-a luat bacșișul. 10 (jur.; compl. indică bunuri) a confisca, a sechestra, <înv.> a zeberi. Bunurile obținute ilicit i-au fost luate. 11 (compl. indică mai ales sume de bani) a se împrumuta, a se îndatora, <înv.> a se îndemâna. A luat de la un prieten o sumă de bani până la salariu. 12 (înv. și pop.; compl. indică chinuri, dureri, necazuri, neplăceri fizice sau morale etc.) v. Îndura. Pătimi. Păți. Răbda. Suferi. Suporta. Trăi. 13 (înv.; compl. indică scrisori, reviste etc.) v. Primi. IV tr. (predomină ideea obținerii cu forța sau prin viclenie) 1 (compl. indică obiecte, materiale etc.) a fura, a sustrage, <astăzi rar> a zeciui, <rar> a hoți, a înstrăina, <pop. și fam.> a cărăbăni, <pop.> a găbji, <fam.> a achiziționa, a ciordi, a dili, a dispărea, a ghibirdisi, a opera, a sfeterisi, a subtiliza, a șparli, a șterpeli, <fam.; glum.> a împrumuta, <înv. și reg.> a fulăi, <reg.> a bojogări, a ciorti, a ciușdi, a fâșni, a hărșni, a huiji, a linge, a pili¹, a poghirci, a pucului, a șpilui, a șuchea², a șuchiri, a șupi², <peior.> a dijmui, <fig.; fam.> a șterge, <arg.> a aporta, a apreta, a bali, a buli, a caramangi, a cardi, a căduli, a cânta, a coti, a gioli, a horșchi, a îmbrățișa, a juli, a mangli, a panghi, a pașii, a răcui, a șmenui, a șucări, a șuti, a trosni, a ușchi, a zuli. Au fost prinși când luau fier vechi. 2 (compl. indică obiecte, bani etc. care aparțin altcuiva) a fura, a-și însuși¹, a sustrage, <fam.> a ciordi, a palma, a șparli, a șterpeli, <fam.; glum.> a confisca, a împrumuta, <reg.> a cotârji, <fig.; fam.> a ciupi, a pișca, a volatiliza, <fig.; fam.; glum.> a sălta, <fig.; reg.> a ciupeli, <arg.> a aporta, a bali, a buli, a cardi, a extrage, a furgăsi, a furlua, a gioli, a hali, a panacota, a servi, a speria, a șuti, a tria, a umfla, a ușchi. I-a luat portofelul cu bani. I-a luat cârdul. 3 (milit.; compl. indică orașe, fortărețe, puncte strategice etc.) a cuceri, a ocupa, <înv.> a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. După un asediu de câteva săptămâni, au reușit să ia orașul. 4 (milit.; compl. indică teritorii, state etc.) a cuceri, a ocupa, a subjuga, a supune, <pop.> a pleca, <înv.> a hăpui, a pobedi, a prididi, a reduce. Traian a luat Dacia și a colonizat-o. 5 (milit.; compl. indică trupe inamice, puncte strategice, persoane care aparțin unor unități militare etc.) a captura, <înv.> a apuca, a cuprinde, a stăpâni. Trupele de gherilă au luat rafinăria orașului. 6 (compl. indică ființe) a răpi, <fig.; fam.> a șterge. Un necunoscut a luat copilul unui influent om de afaceri pentru a-l șantaja. 7 (compl. indică oameni) a aresta¹, <fig.> a ridica, <fig.; fam.> a sălta, a umfla. Mulți opozanți ai regimului erau luați noaptea. 8 (compl. indică ființe) a cuprinde, <fig.> a fura. Căzuse în apă și curentul l-a luat tărându-l la vale. 9 (sport) a deposeda. Jucătorului i-a fost luată mingea. 10 (compl. indică acte, documente etc.) a reține, <fam.> a ridica, <fig.; fam.> a sălta. Polițistul i-a luat permisul de conducere pentru că nu a oprit la culoarea roșie a semaforului. 11 (despre necazuri, griji etc.; compl. indică oameni) a copleși, a covârși, a cuprinde, a năpădi, a răzbi, <pop.> a prididi, <reg.> a poticăli, <înv.> a supune, <fig.> a apăsa, a doborî, a împovăra, a încărca, a încolți, a învălui, a nimici, a răpune, a umple, <fig.; livr.> a ecrasa, <fig.; pop.> a păli². Grija zilei de mâine o ia. V 1 tr. (compl. indică oameni) a angaja, a încadra, a numi, a primi, <înv. și pop.> a năimi, <pop. și fam.> a băga, <reg.> a pogodi, <înv.> a înnăimi. L-a luat ca economist în firmă. 2 tr., refl. recipr. (înv. și pop.) <înv. și pop.> a (se) prinde. S-au luat frați de cruce. 3 tr. (compl. indică oameni; adesea cu determ. „în gazdă”) a primi. A luat în gazdă două studente. 4 tr. (compl. indică lovituri) a primi, <fig.; fam.> a încasa. A luat o lovitură în plină figură. 5 tr. (sport; fam.; compl. indică goluri, coșuri etc.) v. Primi. 6 refl. recipr. (pop.; despre oameni) v. Căsători. Uni². VI 1 tr. (compl. indică mâncăruri, băuturi etc.) <impr.> a servi. A luat o felie de tort. 2 tr. (compl. indică droguri) a consuma¹. A ajuns să ia heroină. 3 tr. (med., med. vet.; compl. indică boli contagioase) a căpăta, a contracta, a face, <pop.> a prinde. A luat o viroză. 4 refl. (despre boli) a se răspândi, a se transmite. Unele boli se iau în anumite sezoane ale anului. 5 tr., refl. (compl. sau sub. indică vopsele, culori) a (se) șterge. Vopseaua de pe ușă s-a luat. Își ia oja de pe unghii cu acetonă. 6 tr. (compl. indică manifestări, atitudini ale oamenilor; cu determ. care indică aspectul, comportarea, felul de a fi al cuiva) a adopta, a alege. Nu știe ce atitudine să ia în această situație. 7 tr. (compl. indică obiceiuri, elemente de cultură materială, idei, imagini etc. sau, p. ext., nume, porecle etc.) a-și însuși¹, <fig.> a împrumuta. A luat de la ea deprinderea de a bea cafeaua cu lapte. Și-a luat un nou nume de scenă. 8 tr. (rar, compl. indică autori, pictori, muzicieni, idei, texte, opere de artă etc.) v. Copia. Plagia. 9 tr. (rar, compl. indică tutun, droguri sub formă de pulbere etc.) v. Priza¹. Trage. 10 tr. (pop.; despre recipiente) v. Cuprinde. 11 tr. (fam.; compl. indică alimente, medicamente etc.) v. Ingera. Ingurgita. Înghiți. VII (predomină ideea deplasării în spațiu, a începerii unei acțiuni) 1 intr. (constr. cu pron. pers. „o” cu val. neutră) a pleca, a porni, <înv.> a clăti, a purcede. Văzând pericolul, a luat-o la goană. 2 intr. (constr. cu pron. pers. „o” cu val. neutră; despre ființe; cu determ. locale introduse prin prep. „către”, „spre”) a apuca, a se îndrepta, a merge, a păși, a pleca, a porni, <rar> a se îndruma, a se orienta, <pop.> a purcede, a se purta, <înv. și reg.> a năzui, <reg.> a arădui, <fig.; pop.> a se întinde. O luăm pe drumul cel mai scurt către casă. 3 intr. (constr. cu pron. pers. „o” cu val. neutră; despre ființe, vehicule, cursuri de apă etc.) a coti, a merge, <rar> a oblica, <fam.> a face, <înv.> a șovăi¹. Fluviul o ia la stânga. 4 refl. (despre ființe; cu determ. introduse prin prep. „după”) a merge, a se ține, a veni. Multă lume se ia după cortegiu. Câinele se ia după stăpân. 5 tr. (despre vehicule; compl. indică ființe) a duce², a purta, a transporta. Taxiul i-a luat până la gară. 6 tr. (înv. și pop.; compl. indică activități, acțiuni etc.; compl. indică activități, acțiuni etc. urmat de un vb. la inf.) v. Începe. Porni. 7 tr. (pop.; compl. indică spații, distanțe) v. Măsura. Parcurge. Străbate. VIII 1 tr. (compl. indică oameni; cu determ. modale) a trata. Pe un copil trebuie să-l iei cu vorbe bune pentru a fi cooperant. 2 tr. (compl. indică ființe; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „drept”) a asemăna, a asemui, a confunda, a semui, <rar> a confuziona. L-a salutat, luându-l drept altcineva. 3 tr. (compl. indică persoane) a alege, a prefera, a vrea. Ce profesor îți iei la matematică pentru pregătirea olimpiadei? 4 tr. (compl. indică temperatura corpului) a măsura. Având frisoane, își ia temperatura. 5 tr. (milit.; înv. și pop.; compl. indică unități sau subunități militare) v. Ataca. Izbi. Lovi. 6 tr. (înv. și pop.; compl. indică oameni; de obicei cu determ. care indică instrumentul, felul, obiectul agresiunii) v. Agresa. Agresiona. Ataca. 7 refl. (recipr.) (pop.; despre oameni; adesea cu determ. „la harță³”) v. Certa. Învrăjbi. Supăra. B (la imper., pers. 2 sg. ia!; cu val. de interj.; exprimă un îndemn; folosit mai ales când se oferă cuiva ceva) poftim!, ține!, <fam.> na! Ia! Și nu îmi mai cere! Ia! Sunt bani de buzunar!

AJUNGE A ajunge (sau a fi, a se face, a ramâne etc.) de pomină (sau de pomina lumii) (fam.) = A se face de râs, a ajunge de poveste, a deveni proverbial:Dacă mai repetă una la fel, ajunge de pomină. (CEZAR PETRESCU) Se făcu o petrecere câmpenească de pomină! (FLORENTIN SMARANDACHE) „Hai dar încalte să nu mor ca omul mișel și netrebnic să izbândesc ceva mare, s- ajungă de pomina lumii”. (GH. CEAUȘESCU) A ajunge (sau a fi, a se face, a rămâne) de poveste sau a fi întru poveste (pop.) = A ajunge (sau a fi, a se face, a deveni) cunoscut, renumit, vestit (mai ales prin fapte reprobabile); a-i merge vestea; a se face de râs: Nu era să se facă de poveste amândoi ca să-i râză. (ANTON PANN) După ce i-a șocat prin faptele sale, tânărul a ajuns de poveste în tot cartierul. A ajunge (sau a pârî) cu clevetiri (înv.) = A țese intrigi: Era pizmaș și pornit la fire și plecat spre ură și pică − doritor să facă rău altuia și să pârască cu clevetiri […] (E. HURMUZAKI) Unii dintre boieri ajungeau cu clevetirile până la domnitor. A ajunge (sau a se duce, a se trezi) în oțelele puștii = A ajunge, a ieși în bătaia puștii: Te dau în oțelele puștii vrunui vânător. (P. ISPIRESCU) A ajunge (sau a veni) la putere (sau la guvern) = A prelua puterea (politică): Fiecare [partid] când vine la putere dă în judecată pe celălalt. (I. L. CARAGIALE) Lucrul de căpetenie pentru dânșii e să ajungă la putere. (MIHAI EMINESCU) − E în Târgul Jiului. L-a luat tatsău, popa − au venit ai lor la putere... e secretar la comitetul permanent. (I. L. CARAGIALE) A ajunge bine (sau repede) = A parveni: El ajunsese bine și ne privea de sus. A ajunge cal de poștă = A munci fără odihnă: Pe la două după miezul nopții, Ghiță, obosit ca un cal de poștă și tăcut ca un pește, reîntră în stăpânirea apartamentelor sale [...] (B. P. HASDEU) Pe vremea diligențelor, caii de poștă străbăteau drumuri lungi și anevoioase. De aceea, calul de poștă – sau de olac [...] – ajunsese termen de comparație pentru oamenii istoviți de muncă și de alergătură. [...] Comparația s-a păstrat însă pentru cineva care e întrebuințat la toate, aleargă mult de colo până colo, fiind trimis în toate părțile. (http://istorie-edu.ro/) A ajunge cruce namiaz (pop.) (d. soare) = A ajunge în punctul cel mai înalt al bolții cerești: Cât a ajuns cruce namiaz, cică [soarele] trei zile încheiate a rămas pe cer de-a privit-o. (POP.) A ajunge de clacă = A ajunge de batjocură: Sărmanu! [bărbatu-meu] o ajuns de clacă, de când cu prefecăturile aceste nouă! (VASILE ALECSANDRI) A ajunge (sau a lăsa) de izbeliște (reg.) = A ajunge în voia soartei: Acum e ușor, ei intră pe teren și gazonul este foarte bun. Dacă seceta persistă două luni de zile, terenul ajunge de izbeliște. (http://www.darabaneni.ro/) Până la Iași, mai aveau de făcut tocmai șapte ore și ei au staționat într-un câmp părăgint, lăsat de izbeliște. (DUMITRI CRUDU) A ajunge deasupra nevoilor (pop.) = A ajunge la o stare materială mulțumitoare: Lua boierul din zece una și așa ne ajutam și ieșeam deasupra nevoilor. Și pământ era destul, că și oamenii erau mai puțini... (LIVIU REBREANU) Ca mai toți țăranii ajunși deasupra nevoilor, Gheorghe și Raluca Eminovici au avut ambiția să-și poarte copiii la învățătură, printre odraslele oamenilor de vază, să-i vadă ridicați în societate. (http://www.ziarulromaniamare.ro) A ajunge departe (pfm.) = A reuși în viață: C-un asemenea cap [ca al lui Dionis] omul nu ajunge departe. (MIHAI EMINESCU) […] tot ce citești dumneata în ziarele acelea sînt prostii și nu vei ajunge departe. (RADU COSAȘU) A ajunge din lac în puț (pfm.) = A o păți mai rău: […] totuși nu trebuie să exagerăm aceste greutăți și, speriindu-ne de umbra noastră proprie și de închipuiri deșerte hrănite de-o jurnalistică venală, să sărim din lac în puț. (MIHAI EMINESCU) Mii de români care încearcă să se lase de fumat riscă să ajungă din lac în puț! (http://www.timesnewroman.ro/) A ajunge din pod în glod (pop.) = A decădea: Cine are prieten nărod ajunge din pod în glod. (TEODOR FLONTA) A ajunge în doaga (sau mintea) copiilor (înv.) = A deveni senil:La bătrânețe, el ajunsese de batjocora lumii și a oștirei care: [î]i zicea fără de rușinare că, fiindcă a ajuns bătrân și în doaga copiilor, era bine să-și lase tronul și să se facă călugăr. (MIHAI EMINESCU) A ajunge în doaga morții (înv.) = A fi în pragul morții: Domnii de la Cluj nu vin cu nici un program, ceea ce nu-i împiedică să vocifereze amarnic, ca din gura șarpelui, că țara e în doaga morții din pricina constituției. (OCTAVIAN GOGA) După o îndelungată suferință, bătrânul ajunsese în doaga morții, părăsit de cei dragi. A ajunge la aman (reg.) = A fi la mare strâmtoare: Filozof de-aș fi? simțirea-mi ar fi vecinic la aman! / În prelegeri populare idealele le apăr / Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr / Li arăt că lumea vis e – un vis sarbăd – de motan. (MIHAI EMINESCU) A ajunge la cuțite = A atinge gradul maxim de încordare: Sfada crește, în sfârșit, ajung la cuțite, cum s-ar zice. (G. IBRĂILEANU) Din vecine de omenie, cu datini frumoase, acum, toată grânărimea știe, de la fetișcane până la bunici, c-au ajuns la cuțite. (BARBU DELAVRANCEA) A ajunge la mal (sau la maidan) (pfm.) = A scăpa de greutăți și a-și atinge scopul dorit: Acuma știa bine cum are să-l silească. Numai să nu-și piardă răbdarea. Graba strică treaba. Fără dibăcie și șiretenie nu ajungi la mal niciodată. (LIVIU REBREANU) A ajunge la salamet (arg.) = a) A ajunge la închisoare: Pe de altă parte, văzându-se scos la selemet, l-a apucat pe kir Ianulea un fel de groază... Ce are să facă el de-acuma, căzut în sărăcie, în necinste și-n ocară?... (I. L. CARAGIALE) A ajunge la saturație = a) A satura: El mânca până ajungea la saturație. b) (fig.) A nu mai putea suporta, a fi sătul până peste cap, a i se acri, a se sătura: Când dolarii pot să-ți aștearnă dinaintea piciorului atâtea trupuri de ciocolată, covor de sclave, întins până la saturare și dezgust... (GIB I. MIHĂESCU) Gata! Taci din gură! Am ajuns la saturație! A ajunge la tibișir (ljc.) =A rămâne fără bani; a ajunge să joace pe datorie: Ajunsesela tibișir, datora vreo două sute. (AL. VLAHUȚĂ) A ajunge la vreme = A nu întârzia: Ce-a făcut, ce-a dres, destul că a ajuns la vreme în sat. (LIVIU REBREANU) A ajunge obraz (înv.) = A ajunge persoana însemnată: Multă sudoare îi scăldase mădularile pân-ajunsese obraz cu ale lui. (BARBU DELAVRANCEA) A ajunge pe drumuri sau la (ori în) sapă de lemn ori (reg.) la lulele sau la mucuri de țigări = A sărăci:− Irimio, mi-e rău!... sunt jignit... sufăr de durerea omului care și-a pierdut avutul la joc și ajunge pe drumuri. (PANAIT ISTRATI) Ar fi fost în stare să jure că pierde cu pădurea și ar ajunge în sapă de lemn dacă nu s-ar ajuta cu plutele, pe care le vinde cu preț bun după ce descarcă stânjenii. (IOAN SLAVICI) A ajunge pe mâinile cuiva (pop.) = A fi la discreția cuiva: Cum se poate... să ajungă pe mâinile unora și altora, pe care nu putea să-i vază de urâți ce-i erau? (P. ISPIRESCU) Ați ajuns varză din cauză că vă tot ghidați după niște oameni pierduți la minte, nu le mai merg busola. (http://www.zf.ro/) b) A ajunge dependent de droguri; a avea o stare de euforie provocată de consumul de droguri:– Nu vezi c-ai ajuns varză? A ajuns funia la par (pfm.) = A sosit ora prânzului: Când s-apropie, drăguță / Fată! – funia de par, / Atunci chin! Moșneagu-ntr-una / Scârțiește ca un car. (MIHAI EMINESCU) A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os (sau la ciolan) sau (focul la unghii ori mucul la deget) (pop.) = A ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație limită, disperată: A ajuns cuțitul la os bieților oameni. (POP.) A ajunge rău = A decădea, a se compromite: Ajunsese rău din pricina beției. (ION PAS) A ajunge rău = A decădea: De cu mine te luai, / Așa rău nu ajungeai. (POP.) A ajunge slugă la dârloagă (reg.) = A asculta de ordinele cuiva care îți este inferior ca rang sau pregătire: Așa-i că, dacă n-am ținut seamă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă și acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie? (ION CREANGĂ) A ajunge treaba la… (pop.) = A evolua spre...: […] că acest foc nu s-a aprins din greșeala lui, ci din neastâmpărul și răutatea a doi-trei nobili numai; că el nici a gândit vrodată să ajungă treaba la o bătălie între creștini, l-acea cruzime d-a-și vărsa sângele între dânșii. (NICOLAE BĂLCESCU) A ajunge varză (arg.) = a) A se degrada: − Na, bine măria ta! făcu Horia, mulțumit. Dumnezeu să-ți dea sănătate și viață lungă!… Ei, și cum zic, măria ta, ne-a ajuns cuțitul la os. (LIVIU REBREANU) − Cât despre una ca aceasta să ne ferească sfinții, căci doară nu suntem noi epuri să ne spăriem de toată nemica, ci români și-apoi românul, mai ales când îi vine mucul la deget, nu se lasă cu una cu două! (S. FLOREA MARIAN) A-l ajunge (pe cineva) zilele (sau anii de pe urmă) = A îmbâtrâni, a-i fi trecut vremea, a fi în pragul morții: Spune craiului viteaz, din parte-mi, că e bătrân, că l-au ajuns zilele. (BARBU DELAVRANCEA) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = A ști, a se pricepe (într-un moment dat) ce e de făcut: Acu nu mă mai ajunge capu ce-i de făcut. (MIHAIL SADOVEANU) A-l ajunge oboseala (pe cineva) = A fi peste măsură de obosit, a fi epuizat: Ce vrei? După trei zile de nesomn, l-a ajuns și pe el oboseala. (AL. VLAHUȚĂ) A-l ajunge pe cineva băutura sau vinul (pop.) = A (se) îmbăta: Și nu mai știa ce face și ce cântă, căci îl ajunsese vinul. (I. GORJAN) A-l ajunge pe cineva mintea (sau capul) (înv.) = A ști ce este de făcut într-o anumită împrejurare, a pricepe: Acu nu mă mai ajunge capu ce-i de făcut. (MIHAIL SADOVEANU) A nu-i ajunge (cuiva) cu prăjina (sau cu strămurarița) la nas = A fi înfumurat sau a fi ținut la distanță de cineva înfumurat: Multe capete a sucit [Sultănica]; mulți ochi au jinduit-o; ea, aș, n-aude, nu vede; nu doară c-ar fi fudulă să nu-i ajungi cu strămurarița la nas, dar inima, bat-o pustia: să fii și cu stemă-n frunte, n-o frângi, tot degeaba. (BARBU DELAVRANCEA) Înfumurați de nu le mai ajunge cineva cu strămurarea la nas. (P. ISPIRESCU) A se ajunge (sau a ajunge pe cineva) cu târgul = A se învoi din preț, a cădea la învoială:Ți-oi da treizeci; încă mai mult până mi-i ajunge cu târgul. (C. NEGRUZZI) Ce te-a ajuns? (Rar) = Ce ți s-a întâmplat?: Ce te-a ajuns, dragă Petre? Spune-mi să știu, că mi se rupe inima. (I. POP-RETEGANUL)

rave, rave-uri s. n. (adol., tox.) petrecere organizată în spații neconvenționale (pivnițe, magazii, depozite etc.), unde se dansează pe muzică cu ritmuri sincopate și se consumă alcool și droguri sintetice.

luare s.f. I 1 apucare, luat¹, prindere, prins¹. Luarea unui vas fierbinte cu mâna este nerecomandată. 2 apucare, înhățare, înșfăcare, luat¹, prindere, <reg.> găbjire, găbuire, <fig.; fam.> umflare. Luarea unui băț în mână este gestul reflex când te atacă un câine. II 1 desprindere, luat¹. Au început luarea tablourilor din cui înainte de renovarea casei. 2 (med., med. vet.) luare de sânge = <înv.> luare a sângelui, luatul sângelui (v. luat¹), slobozire de sânge. I s-a recomandat luarea de sânge pentru analize; (pop.) luare din iele v. Apoplexie. Ictus apoplectic. Paralizie; (înv.) luare a sângelui v. Luare de sânge. 3 (înv.) v. Demitere. Destituire. Îndepărtare. Scoatere. 4 (polit.; înv.) luare de scaun v. Descăunare. Detronare. Mazilire. Mazilit¹. III 1 achiziție, achiziționare, cumpărare, cumpărat¹, dobândire, obținere, procurare, <rar> cumpărătură, <înv. și pop.> târguire, <înv.> scumpărătoare. După luarea unui teren, a primit aprobare de construcție. 2 luare în posesie = luare în stăpânire. Luarea în posesie a fabricii de către un om de afaceri a fost benefică pentru angajați; luare în stăpânire = luare în posesie. 3 obținere. După luarea diplomei de bacalaureat, s-a înscris la facultate. 4 obținere, primire. Luarea Premiului Nobel pentru pace i-a adus recunoașterea internațională. 5 promovare, trecere, <înv.> promoție. După luarea examenului de licență, a fost angajat la o firmă. 6 încasare, luat¹, primire, <înv.> luătură. După luarea salariului, și-a plătit datoriile. 7 (fin.) încasare, percepere, strângere, strâns¹, <înv.> percepție. Primăria se ocupă cu luarea taxelor de la persoanele fizice și juridice. 8 primire. Luarea de mită este sancționată prin lege. 9 (jur.) confiscare, sechestrare, <înv.> confiscație. Judecătorul a hotărât luarea bunurilor obtinute ilicit. IV (milit.; urmat de determ. care indică orașe, fortărețe, puncte strategice etc.) cucerire, ocupare, ocupație, <înv.> luătură, <ital.> conchistă, <fran.; înv.> conchetă, <fig.> cădere. Luarea orașului a schimbat cursul războiului. V 1 (jur.; pop. și fam.) luare de suflet v. Adoptare. Adopție. Înfiere. 2 (pop.) v. Căsătorie. Unire. VI 1 consum, consumare. Luarea de droguri este extrem de nocivă pentru organism. 2 (fam.) v. Ingerare. Ingestie. Ingurgitare. Ingurgitație. Înghițire. Înghițit. Înghițitură. 3 (fiziol.; reg.) v. Apetit. Poftă. Poftă de mâncare. 4 (în practicile relig. creștine; înv.) luarea trupului și sângelui lui Hristos v. Cina Domnului (v. cină). Comuniune. Cuminecare. Cuminecătură. Euharistie. Împărtășanie. Împărtășire. Sfânta împărtășanie (v. sfânt). Sfintele taine (v. sfânt). VII 1 rapt, răpire, <înv.> apucătură, răpit¹, răpitură. Luarea copilului influentului om de afaceri a fost un act nechibzuit. 2 (milit.; pop.) luare la oaste v. Încorporare, Înrolare. Recrutare; (înv.) luare într-ostași = luare la miliție v. Încorporare. Înrolare. Recrutare. VIII 1 luare de atitudine = luare de poziție; luare de poziție = luare de atitudine. Orice luare de poziție este binevenită atunci când se încalcă drepturile omului. 2 luare-aminte = a atenție, curiozitate, interes, <înv.> perierghie, privire. Cartea a suscitat luarea-aminte a publicului; b atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, prudență, <pop.> cumințenie, fereală, pază, priveghere, <înv.> luare de grijă, luare de seamă, socotință, veghere, <fig.> rezervă, sobrietate. Politia rutieră recomandă luare-aminte în trafic; c (astăzi rar) v. Comentariu. Considerație. Considerent. Constatare. Idee. Observare. Observație. Opinie. Părere. Reflecție. Reflexie. Remarcă; d (astăzi rar) v. Analiză. Cercetare. Examinare. Observare. Observație. Scrutare. Studiere. Studiu; e (înv.) v. Admonestare. Ceartă. Certare. Dojană. Dojenire. Imputare. Imputație. Morală. Mustrare. Observație. Reproș; (înv.) luare de grijă = luare de seamă v. Atenție. Băgare de seamă. Circumspecție. Grijă. Luare-aminte. Precauție. Prevedere. Prudență. 3 luare în considerare = luare în considerație. Este importantă luarea în considerare a acestui subiect de mare actualitate; luare în considerație = luare în considerare; luare în derâdere = luare în râs = luare peste picior = a batjocorire, ridiculizare, zeflemisire, <rar> luat în deșert (v. luat¹). Luarea peste picior a prietenului în fața tuturor i-a atras dezaprobarea colegilor. b batjocură, bătaie de joc, derâdere, deriziune, iriziune, parodie, râs², zeflemea, <fam.> bășcălie, hai, mișto, <reg.> rizilic, <înv.> batjoc, batjocoritură, îngânăciune, rânjitură, <fig.; înv.> tărbăceală. Numai atâția bani pentru cât am muncit! Ce luare în râs!; (înv.) luare de seamă v. a Analiză. Cercetare. Examinare. Observare. Observație. Scrutare. Studiere. Studiu; b Comentariu. Considerație. Considerent. Constatare. Idee. Observare. Observație. Opinie. Părere. Reflecție. Reflexie. Remarcă; c Critică (v. critic). Frondă. Imputare. Imputație. Învinuire. Recriminare. Recriminație. Reproș. Vină. 4 (rar) luare de cuvânt v. Alocuțiune. Cuvânt. Cuvântare. Discurs. Prolațiune. IX măsurare. Luarea temperaturii se face cu termometrul.

mânca vb. 1. I 1 intr. (despre ființe) a (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri, <înv.> a subministra, a (se) viptui, <fig.; pop. și fam.> a (se) adăpa, <arg.> a se glojdi, a paște², a se potoli. Trebuie să mănânci sănătos pentru a te dezvolta normal. 2 tr. (compl. indică alimente, mâncăruri etc.) a consuma¹, <înv. și pop.> a ospăta, <pop. și fam.> a apuca, <pop. și fam.; deprec.> a hali, a ridica, <fam.> a păpa, <deprec.> a rumega, <arg.> a glojdi, a gorovi, a grojdi. Pentru a-și menține sănătatea, omul trebuie să mănânce cât mai multe legume și fructe. 3 tr. (compl. indică alimente, mâncăruri etc.) <fam.> a îmbuca. Azi-dimineață, era foarte grăbit și nu a mâncat nimic. 4 tr. (compl. indică lucruri necomestibile) a roade. Șoarecii au mâncat dușumeaua. 5 tr. (despre unele insecte; compl. indică ființe) a ciupi, a înțepa, a mușca, a pișca, <pop. și fam.> a împunge, <reg.> a ticura. Țânțarii l-au mâncat de obraz. 6 tr. (despre insecte, viermi; compl. indică lucruri, materiale textile, frunze etc.) a devora, a distruge, a roade, <reg.> a linge, a picni. Omizile mănâncă frunzele copacilor. 7 tr. (despre agenți fizici sau chimici; compl. indică obiecte, materiale etc.) a ataca, a distruge, a roade, <fig.> a devora. Rugina mănâncă fierul. II fig. 1 tr. (în opoz. cu „a economisi”; compl. indică sume de bani, averi, bunuri etc.) a arunca, a azvârli, a cheltui, a disipa, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, <fig.> a devora, a înghiți, a mistui, a toca, a topi, <fig.; pop. și fam.> a bea, <fig.; fam.> a păpa. Mănâncă banii prin baruri și discoteci. 2 tr. (compl. indică materii, materiale, combustibil etc.) a consuma¹, <fig.> a înghiți. Mașina mănâncă multă benzină. Calculatorul nu mănâncă mult curent. 3 tr., refl. (geomorf. geol.; despre ape, ploi etc.; compl. sau sub. indică solul, roci, terenuri) a (se) eroda, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) sfărâma, a (se) spăla. Torenții mănâncă pantele munților. Solul nu s-a mâncat încă în această zonă. 4 tr., refl. (compl. sau sub. indică maluri, țărmuri etc.) a (se) măcina, a (se) mina, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. Valurile mării au mâncat țărmul. Malurile s-au mâncat din cauza apei. 5 tr. (compl. indică sunete, litere, cuvinte) a omite, a scăpa. Când vorbește repede, mănâncă sunete. Dactilografa a mâncat multe cuvinte din text. 6 tr. (de obicei constr. cu un pron. pers. în dat.; despre suferințe fizice sau psihice, agenți fizici ori patogeni etc.; compl. indică organe, funcții organice ale ființelor etc.) a afecta¹, a ataca, a distruge, a strica, a vătăma, a zdruncina, <fig.> a măcina, a mina, a roade, a ruina, a submina, a topi, <fig.; înv.> a paște². Condițiile în care lucrează i-au mâncat plămânii. 7 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni) a (se) distruge, a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, <fig.> a (se) mina, a naufragia, a (se) ruina, <fig.; pop.> a se rupe, <fig.; fam.> a termina. Consumul excesiv de droguri l-a mâncat. Se mănâncă din cauza băuturii. 8 refl. (despre oameni) a se chinui, a se frământa, a se zbuciuma, <fig.> a se consuma², a se măcina, a se mistui, a se pârjoli, a se sfărâma, a se zbate, <fig.; fam.> a se prăji, <fig.; înv. și reg.> a se prigori, <fig.; reg.> a se sfârlogi, <fig.; înv.> a se dezbate¹. Umilit de eșec, se mănâncă în tăcere. 9 tr. (pop.; compl. indică oameni, grupuri sociale, colectivități) v. Apăsa. Asupri. Despuia. Exploata. Împila. Împovăra. Mulge. Năpăstui. Opresa. Oprima. Oropsi. Persecuta. Prigoni. Stoarce. Suge. Tiraniza. Urgisi. Vitregi. 10 tr. (fam.; compl. indică oameni sau puterea, autoritatea, prestigiul, forța etc. cuiva ori a ceva) v. Săpa. Submina. Surpa. Torpila. 11 refl. recipr. (fam.; despre oameni) v. Dușmăni. Urî. Vrăjmăși. 12 tr. (fam.; despre oameni; compl. indică chinuri, dureri, necazuri, neplăceri etc. fizice sau morale) v. Îndura. Înghiți. Pătimi. Păți. Răbda. Suferi. Suporta. Trage. Trăi.

vărzuit, -ă, vărzuiți, -te adj. (tox.) care consumă narcotice în cantități mari, dependent de droguri.

drog¹ sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 288 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr drogue] 1 Nume generic pentru substanțe de origine vegetală, animală sau sintetică, folosite în farmacie. 2 (Pex) Medicament. 3 Substanță psihotropă al cărei consum poate duce la toxicomanie Si: stupefiant. 4 (Fig) Lucru de care nu ne mai putem dispensa.