CONGENER, -Ă, congeneri, -e, adj. De același gen sau de aceeași speță cu altă ființă. – Din fr. congénère, lat. congener.

congener adj. m., pl. congeneri; f. sg. congeneră, pl. congenere

CONGENER, -Ă adj. De același gen sau de aceeași specie cu altă ființă. [< fr. congénère, cf. lat. congener < con – cu, genus – neam].

CONGENER, -Ă adj., s. m. f. (cel) care aparține aceluiași gen, aceleiași specii; înrudit. (< fr. congénère, lat. congener)

congéner, -ă adj. (lat. cón-gener, -genéris, d. con-, împreună, și genus, géneris, gen, rasă; it. congénere, fr. congénère). De acelașĭ gen, de aceĭașĭ specie, înrudit: plante, cuvinte congénere. Anat. Mușchĭ congénerĭ, care concură la aceĭașĭ mișcare. – Fals -nér (după fr.).

congener adj. m., pl. congeneri; f. congeneră, pl. congenere

congener a. care este de aceeaș specie: animale congenere.

CONGENER, -Ă, congeneri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre animale și plante) Care aparține aceleiași specii sau aceluiași gen cu alt animal sau altă plantă. 2. S. m. și f. Persoană care este de același neam cu cineva sau este din aceeași națiune cu altcineva. – Din fr. congénère, lat. congener.

congener, ~ă [At: IORGA, L. II, 37 / Pl: ~i, ~e / E: fr congénère, lat congener] 1 a De același gen sau de aceeași speță cu altă ființă Si: congeneric. 2 smf, a (Persoană) care face parte din aceeași națiune cu...

congener adj. m., pl. congeneri; f. congeneră, pl. congenere

* CONGENER adj. De același gen sau de aceeași speță cu altă ființă [fr.].

congeneric, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 219 / Pl: ~ici, ~ice / E: congener] (Reg) Congener (1).

*consanghín, -ă adj. și s. (fr. consanguin, d. lat. con-sanguíneus, d. con-, împreună, și sanguis, sînge). Jur. Rudă după tată: frate consanghin (V. uterin). Consîngean, congéner, înrudit: popoare consanghine.

COSEÁLĂ s. f. (MED. VET.) Afecțiune traumatică, întîlnită mai frecvent la cai, produsă de lovirea, în mers, a părții inferioare a unui membru de către membrul congener.