compact-disc s. n., pl. compact-discuri

COMPACT-DISC s. n. disc optic, de proporții reduse (12 cm diametru), conținând date digitalizate, decodabil prin sistem laser. (<engl. compact-disk)

disc (< gr. δίσϰος [ diskos]; it. disco; fr. disque; engl. record; germ. Schallplatte), unul dintre mijloacele de comunicare în masă, instrument de conservare și reproducere a fenomenului sonor, cu o largă aplicare îndeosebi în domeniul muzicii. În 1877 francezul Charles Cros și americanul Thomas Alva Edison propun aproape simultan imprimarea sunetului prin mijlocirea inciziilor pe un cilindru (v. fonograf). Cilindrul de ceară al lui Edison a fost treptat înlocuit de d. care, inventat de Emil Berliner în 1887, oferea posibilitatea editării unui număr nelimitat de copii după înregistrarea* primară, gravată pe așa-numita „matriță”. Pentru înregistrările pe d. timp de patru decenii a fost folosit un procedeu artizanal, constând în incizia unor șanțuri de adâncimi variabile, obținute datorită transformării vibrațiilor aerului prin mijloace mecanice. Este perioada înregistrărilor mecanice sau acustice. Din 1925, o dată cu folosirea microfoanelor* pentru transmiterea semnalului sonor, începe perioada înregistrărilor electrice. După 1945, două invenții revoluționează tehnologia d.: banda de magnetofon* permite realizarea unor înregistrări primare de o calitate superioară, iar utilizarea policrorurii de vinil (PVC) fabricarea de d. cu șanțuri foarte mici (fr. microsillon), de lungă durată și cu o înaltă calitate a redării spectrului de timbruri* și întensități*; reducerea vitezei de rotire a d. de la 78 de ture pe minut la 45 sau 33 1/2 a contribuit de asemenea la creșterea duratei unei fețe de d. de la 4 la ca. 30 minute. Este perioada „d. de lungă durată” (engl. L.P. = long playing). Aplicarea industrială a înregistrărilor stereofonice [v. stereofonie (1)] aduce îmbogățiri considerabile în direcția situării spațiale a surselor sonore, efectul de „perspectivă” contribuind la crearea unei audiții cât mai apropiată de cea directă, din sala de concert*. De o mult mai mică dimensiune, discul compact (CD) apărut în anii ’80 ai sec. 20 are o foarte mare capacitate de stocare a informației sonore (’80 maximum), fidelitate și durabilitate superioare celor ale d. analog. În România, primele înregistrări datează din primul deceniu al sec. 20. Marile case internaționale de d. își creează filiale românești în perioada 1920-1930. În 1933 este înființată casa românească „Electrecord”.

cassdeck s. n. (cuv. engl.) Casetofon fără amplificator de putere ◊ „[Vând] cassdeck-uri trei capete [...] video cameră, procesor video, tv color, video Player, compact disc.” R.l. 10 X 91 p. 5. ◊ „[Vând] capete Rerox sigilate, preamplificator final audio radio, cassdeck Mitsubishi.” R.l. 29 VII 93 p. 13

CD s. n. (muz.) Compact disc ◊ „Prima integrală pe CD a opusurilor simfonice enesciene din lume.” R.lit. 37/95 p. 8. ◊ „Al șaselea CD din integrala simfonică a lui George Enescu” R.lit. 18/96 p. 23 [pronunțat sidi] (prescurtare din engl. c[compact] d[isk], fr. c[ompacte] d[isque])

CD-Rom s. n. (inform.) Disc compact cu lectură laser, cu o mare capacitate pentru a stoca imagini și sunete ◊ „CD-Rom. Dicționarele au fost primele cărți care au părăsit suportul de hârtie pentru a trece pe compact-discuri – CD-Rom.” R.lit. 17/96 p. 23. ◊ „Să citim cărțile de pe CD-Rom-uri.” R.lit. 18/96 p. 1 [pronunțat sidirom] (Abreviere din engl. C[ompact] D[isk] R[ead] o[nly] m[emory])

compact-disc s. n. (muz.) Disc numeric cu diametrul de 12 cm. ◊ „Ca noutate în domeniul audio prezentăm compact-discul cu citire cu laser, care va înlocui treptat discurile microsion actuale, devenind discul viitorului.” R.l. 18 X 84 p. 5. ◊ „Popa scoate un compact-disc cu rugăciuni.” D. 170/96 p. 12; v. și cassdeck, CD-Rom, microsion (din engl. compact-disk)

COMPACT-DISC (< engl.) s. n. Aparat de redare a sunetelor, avînd proprietăți de înaltă fidelitate și rezistență în timp a înregistrărilor, folosind pentru redare reflexia optică a unei raze laser pe suprafața unui disc din material metalic (argint) cu diametrul de 12 cm.

MADRIGAL, formație corală românească de cameră, creată în 1963 de Marin Constantin, pe lângă Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Repertoriu renascentist și modern, interpretat cu mare acuratețe stilistică și perfecțiune sonoră. A susținut peste 3.000 de concerte în țară și în străinătate. Împreună cu dirijorul său, corul M. a realizat peste 40 de discuri și șapte compact-discuri.

DISC¹ (< fr., lat.) s. n. 1. Obiect plat cu contur circular (ex. d. cu carne, d. de frână, d. divizor etc.). ◊ D. de apel = dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre central automată. ◊ D. stroboscopic = rondela circulară cu sectoare albe și negre, utilizată pentru verificarea turațiilor și a frecvenței unui element în rotație. ◊ Discul lui Newton = d. împărțit în mai multe sectoare, pe care sunt reproduse culorile spectrului solar; prin rotire rapidă, discul apare alb (sau gri), demonstrându-se astfel sinteza luminii albe din componente de diverse culori. 2. Semnal mobil (de formă circulară) folosit la căile ferate pentru a indica reducerea vitezei în stații sau acolo unde calea ferată este slabă. 3. (SPORT) Placă circulară din lemn sau alt material, de forma unei lentile biconvexe, cu care se efectuează aruncări la distanță; are 2 km pentru bărbați și 1 kg pentru femei. ♦ Probă de aruncare în atletism, care constă în aruncarea discului (3). 4. Placă circulară din material plastic, cu diametrul de 30, 25 sau 17 cm și cu turația de 78, 45, 33^1/3 sau 16^2/3 rot/min., care servește la înregistrarea și la reproducerea sonoră a muzicii, a pieselor de teatru, a lecțiilor, a conferințelor etc. ◊ D. compact v. compact disc. ◊ D. de aur, distincție inițiată în 1958 de R.I.A.A. (Record Industry Association of America) pentru a marca vânzările discografice deosebite (peste 1 mil. de discuri „single” sau peste 500.000 de discuri „LP” / „Long Play” vândute dintr-un singur titlu; în Franța și Marea Britanie d. de a. se acordă pentru 500.000 discuri „single” și peste 100.000 „LP”). Ulterior, au apărut „d. de argint” și „d. de platină” (în S.U.A. d. de platină se acordă pentru 2 mil. de discuri „single” și 1 mil. discuri „LP”). ◊ (INFORM.) Pachet de discuri = un număr de 6 sau 11 discuri coaxiale pe care se înmagazinează informație. ◊ Unitate de discuri = periferic de intrare și ieșire de date memorate pe discuri magnetice. ◊ D. flexibil = dispozitiv pe care se scrie sau de pe care se citește informația, constând dintr-o placă circulară din material plastic, acoperită cu un material ușor magnetizabil; dischetă. ◊ D. magnetic = dispozitiv de memorare a datelor, constând dintr-un d. metalic, acoperit pe ambele fețe cu material magnetic, datele memorate fiind aranjate sub formă liniară pe piste concentrice. ◊ D. fix (d. dur) = d. magnetic fixat în microcalculator, având o mare mare capacitate de memorare și o viteză de lucru relativ mare decât a dischetelor, dar mult mai mică decât a memoriei centrale; d. Winchester. 5. (BIOL.) D. embrionar = formație a embrionului în stadiu de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și la păsări; bănuț (2). 6. (ANAT.) D. intervertebral = cartilaj fibroelastic interpus între corpurile a două vertebrate alăturate și contribuind la solidarizarea lor.

MARIN, Constantin (1925-2011, n. sat Urleta, jud. Prahova), dirijor român de cor. Fondator al Corului Național de cameră „Madrigal”. Stil remarcabil, cultivând acuratețea și puritatea sunetului. A realizat, împreună cu formația corală „Madrigal”, peste 40 discuri și șapte compact-discuri. Autor (împreună cu Iosif Sava) al volumului „Constelația Madrigal” și al lucrării „Arta construcției și interpretării corale”, editată în 10 compact-discuri (în română, engleză și spaniolă). Numeroase turnee în țară și străinătate.

*compact-disc s. n., pl. compact-discuri; abr. CD [cit. sidi]

COMPACT-DISC, compact-discuri, s. n. 1. Aparat de redare a înregistrărilor audio de pe discul numeric, cu diametrul de 12 cm. 2. Discul de pe care se redau aceste înregistrări; CD. – Din engl. Compact Disk.

format¹ sn [At: MAIOR, P. ap. BV III, 24 / Pl: ~uri / E: fr format] 1 Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma¹ și mărimea unui corp plat. 2 (Pgn) Dimensiune. 3 Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcție de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc. 4 (Tip) Dimensiunile zațului pe o pagină. 5 (Teh; îs) Mașină de ~ Mașină care execută îndesarea în forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obținerii formelor de turnătorie. 6 (Inf) Dispunere a informațiilor înregistrate pe un hard disc, un compact disc sau pe o dischetă. 7 (Inf) Ansamblu de date sau de instrucțiuni servind la realizarea unei puneri în pagină, la prezentarea unui text. 8-15 (Rar; nrc) Formare (1-7).

formata vt [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: fr formater] (Inf) A face un hard disc, un compact disc sau o dischetă apte să primească și să restituie informația după un format (6) dat.

formatare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: formata] (Inf) Operația prin care un hard disc, un compact disc sau o dischetă devin apte să primească și să restituie informația după un format (6) dat.

blanc² s.n. 1 Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2 Pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile de televiziune în urma unor defecțiuni tehnice, dînd senzația că „s-a rupt filmul”. 3 (inform.) Zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări; spațiu nescris. ♦ Compact disc neinscripționat. 4 Pauză într-o înregistrare pe bandă magnetică, în emisiunile radiofonice. • pl. -uri. /<fr. blanc, engl. blank.

compact-disc s. n., pl. compact-discuri; abr. CD [cit. engl. sidi]

microsion s. n., adj. (muz.) Disc muzical de calitate superioară, cu un șanț de înregistrare extrem de fin ◊ „Nu apăruseră [în ’50, în România] încă discurile zise «micro-sillon», azi detronate și ele de cele «compacte».” R.lit. 3/95 p. 12 [scris și microsillon] (din fr. microsillon; PR, DMC răspândit din 1950; DEX, DN3)

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (subterană) metamorfozată a unor plante, cu axul în formă de disc, de care sunt prinse frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2. (Anat.) Dilatație ovală sau circulară a unui vas, conduct ori a unei formații anatomice compacte. ◊ Bulb pilos = partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. Bulb rahidian = segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni. 3. Obiect, umflătură etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.

vată s.f. Material format din fibre de origine vegetală, animală sau minerală, constituind o masă omogenă, care este folosit ca strat filtrant și izolant. ◊ Vată de zgură = material format din filamente elastice, lungi și subțiri, obținute prin aruncarea unei vîne subțiri de abur sau de aer comprimat asupra unei șuvițe de zgură acidă de furnal, topită, folosit pentru izolarea conductelor. Vată minerală = produs termoizolant, obținut prin topirea bazaltului și recristalizarea lui sub formă de ace sau de fire combinate cu un liant. Vată de sticlă = masă de fibre foarte subțiri și scurte de sticlă, avînd aspectul vatei obișnuite, obținute prin suflarea cu vapori de apă a topiturii vîscoase de sticlă sau prin picurarea topiturii pe un disc care se învîrtește cu viteză mare, utilizată ca material de izolație termică sau acustică și la filtrarea lichidelor corozive. Vată de zahăr = produs alimentar dulce, pufos, asemănător cu vata, care se obține, prin centrifugare, dintr-o soluție de zahăr (și se comercializează înfășurat pe bețișoare sau în pachete). ♦ spec. Bumbac prelucrat care se folosește la capitonarea mobilelor, la confecționarea plăpumilor, la căptușirea hainelor etc. ♦ Material format din fibre elastice, scurte și subțiri de bumbac, obținut prin procedee speciale de curățare, albire etc., care formează o masă compactă albă, folosit mai ales pentru pansamente. ◊ Vată de hîrtie = produs asemănător vatei, obținut din celuloză de lemn, care se folosește în medicină, în locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. • /<germ. Watte.