ALCALÍN, -Ă, (< fr.) adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care are proprietățile unei baze. ♦ Medicamente alcaline = medicamente utilizate în tratamentul acidității gastrice. Metale alcaline = metalele (litiul, sodiul, potasiul, rubidiul, cesiul și franciul) care fac parte din grupa I a sistemului periodic al elementelor. Rezervă a. = cantitatea de acid carbonic și de bicarbonat de sodiu din sînge; la om, r.a. este de 7,34-7,45 cm³. 2. (PETROGR.; despre magmă și roci magmatice) Caracterizate prin conținut mare în alcalii în raport cu dioxidul de siliciu. În cele subsaturate predomină feldspatoizii, iar în cele paracalcaline predomină piroxenii și amfibolii sodici. Soluri alcaline = grup de soluri cu conținut mare de săruri de sodiu și cu reacție puternic alcalină.

aseptizare s. f. Dezinfectare ◊ „Un proces tehnologic de «aseptizare» a reziduurilor apelor de canal prin iradiere cu izotopul cesiu 137 – un subprodus al reactorilor nucleari – în scopul de a le face utilizabile ca hrană pentru animale a fost pus la punct de un grup de cercetători din S.U.A. Instalația-pilot a fost construită în apropiere de Albuquerque, unde zilnic sunt tratate 8 tone de reziduuri.” Sc. 11 X 79 p. 5 (din aseptiza; DN3)

BUNSEN [búnzɔn], Robert Wilhelm (1811-1899), chimist și fizician german. Prof. univ. la Marburg și Heidelberg. Studii privind derivații organoarsenici. Împreună cu Kirchhoff a pus bazele analizei spectrale, cu ajutorul căreia a caracterizat și a izolat rubidiul și cesiul. A obținut magneziul și cromul în stare metalică prin electroliza clorurilor lor și a inventat becul cu gaz și calorimetrul care-i poartă numele.

cesiu sn [At: DEX² / Pl: ? / E: fr césium] Element chimic, metal alcalin, monovalent, moale, alb, folosit la fabricarea celulelor fotoelectrice.

CESIU s. n. Metal alcalin monovalent care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu, cu care are proprietăți asemănătoare.

cesiu [siu pron. sĭu] s. n., art. cesiul; simb. Cs

cesiu s. n. [-siu pron. -siu], art. cesiul; simb. Cs

cesiu [siu pron. sĭu] s. n., art. cesiul; simb. Cs

CESIU s. n. Metal alcalin monovalent care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu, cu care are proprietăți asemănătoare. – Fr. césium (lat. lit. caesius „albastru”).

CESIU (< fr. {i}; {s} lat. caesius „verde”) s. n. Element chimic (Cs; nr. at. 55; m. at. 132,905, p. t. 28,5 °C; p. f. 690 °C) din grupa metalelor alcaline, alb, moale; se aprinde în aer, reacționează cu apa prin explozie. Întrebuințat la fabricarea celulelor fotoelectrice, în generatoare, în lasere cu gaz. A fost descoperit de R. Bunsen și G.R. Kirchhoff în 1860.

CESIU s. n. metal alcalin monovalent, moale, asemănător cu potasiul. (< fr. césium, cf. lat. caesius, verzui)

CESIU s.n. Metal alcalin monovalent, asemănător cu sodiul. [Pron. -siu, var. cesium s.n. / < fr. césium].

CESIU n. Metal alcalin moale, de culoare albă, folosit la fabricarea elementelor fotoelectrice. [Sil. ce-siu] /<fr. césium

CESIUM s.n. v. cesiu.

Cs, simbol chimic pentru cesiu.

FRÁNCIU (< fr.; {s} fr. France „Franța”) s. n. Element chimic radioactiv, cu caracter metalic, din grupa metalelor alcaline (Fr; nr. at. 87, m. at. 223). Izotopul natural cel mai stabil ²²³Fr apare în natură în cantități extrem de mici, prin dezintegrarea actiniului. A fost descoperit (1939) de Marguerite Perey, dar n-a fost izolat în cantități apreciabile, fiind extrem de instabil (timp de înjumătățire ²²³ Fr = 21 min.). Proprietățile sale chimice se aseamănă cu ale cesiului.

HACKSPILL [akspíl], Louis Jean Henri (1880-1968), chimist francez. Prof. univ. la Strasbourg și Paris. Studii privind metalele alcaline și alcalino-pământoase. A obținut pentru prima dată (1905) cesiul în stare pură și a elaborat noi metode pentru obținerea borului lichid.

KIRCHHOFF [kírhof], Gustav Robert (1824-1887), fizician german. Prof. univ. la Heidelberg și Berlin. Contribuții în electricitate (a stabilit legile curenților derivați, numite legile lui K.) și în optică (a dezvoltat teorie ondulatorie a lui A. Fresnel). A studiat radiația termică și a inaugurat (1859) conceptul de corp negru; împreună cu R.W. Bunsen, a pus bazele analizei spectrale (1859) și a descoperit elementele cesiu și rubidiu (1861).

pacișă sf [At: I. IONESCU, C. 154/23 / V: (înv) ~cesă, ~isă, (reg) ~cesiu smn, ~ceșă, ~ieși sfp, ~ioșă, ~iță, ~iuci ssp, ~iușă, păcâși ssp, păceși sfp, păciș smn, păcișe sfp, păciușe sfp / A și: paci~ / Pl: ~și, ~șe / E: ucr пачоси] (Pop; mpl; șls csc) Fire de in sau de cânepă de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului ieșit din ragilă Si: (reg) câlți. corectat(ă)

RAMSEY [ræmzí], Norman Foster (1915-2011), fizician american. Prof. univ. la Harvard. Cercetări în domeniul fizicii nucleare; contribuții la perfecționarea maserului prin metoda câmpurilor oscilatorii, utilizată și la instrumentele de măsură a timpului bazate pe tranziția atomică a cesiului. A descoperit momentul de cvadripol electric al deuteriului. Premiul Nobel pentru fizică (1989), împreună cu H.G. Dehmelt și și W. Paul.

SECÚNDĂ (< fr.) s. f. 1. Unitate de măsură a timpului (simbol: s.) egală cu 9.192.631.770 (perioade de oscilație ale radiației emise la tranziția între două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ³S1/2 atomului de cesiu 133. Reprezintă fracțiunea 1/31556925,9747 dintr-un an tropic fictiv luat pe scara timpului efemeridelor și început la momentul 0 al lunii ian. 1900 (31 dec. 1899), ora 12. ♦ Interval de timp foarte scurt; clipă, moment. 2. Unitate de măsură a unghiurilor, submultiplu al minutului. V. centezimal, sexagesimal. 3. (MUZ.) Interval dintre două sonete la distanța de două trepte (ex. do-re).

secundă sf [At: AMFILOHIE, E. 140/6 / V: (înv) secund sn, ~con~, (reg) ~ntă, săcunt sn / Pl: ~de / E: lat secundus, fr seconde, ger Sekunde] 1 (Mat) Unitate de măsură pentru unghiuri și arcuri egală cu a șaizecea parte dintr-un minut hexagesimal sau cu a suta parte dintr-un minut centezimal. 2 Unitate de măsură a timpului egală cu a șaizecea parte dintr-un minut sau, mai nou, cu 9192631770 de perioade de oscilație ale radiației emise la tranziția între două nivele hiperfine ale stării fundamentale ³S1/2 a atomului de cesiu 133 Si: (reg) perț¹. 3 (Pex) Interval de timp foarte scurt (dintr-unul mai îndelungat) Si: clipă, clipită, ceas, oră, minut, moment, (rar) clipeală, (pop) cârtă, (îrg) cescuț, (reg) perț. 4 (Îlav) Din ~ în ~ La intervale foarte scurte Si: mereu. 5 (Îlav) ~ după (ori de) ~ În fiecare moment. 6 (Îal) Fără să se oprească Si: continuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat. 7-8 (Îlav) În toată ~da Secundă (5-6) 9 (Îlav) Într-o ~ (sau în două, rar, în trei, în patru etc. ~de) Într-un interval de timp care durează extrem de puțin Si: acum, curând, imediat, îndată, numaidecât, repede, de la o clipă al alta, de la un minut la altul, de la un moment la altul, din clipă în clipă, din minut în minut, din moment în moment, dintr-o clipă într-alta, dintr-un minut într-altul, dintr-un moment într-altul, fără întârziere, într-o clipă, într-o clipită, într-un minut, într-un moment, la moment, pe dată, pe loc, (pop) fără zăbavă, (îvp) într-o mică de ceas, (îrg) așași, nepristan, numai, (înv) așa, pe tot minutul, (reg) amuși, minten, mintenaș (1). 10 (Îal) Fără să treacă sau fără să întârzie mult timp. 11-12 (Îlav) Din ~ în ~ Secundă (9-10). 13-14 (Îlav) Dintr-o ~ într-alta Secundă (9-10). 15-16 (Îlav) De la o ~ la alta Secundă (9-10). 17-18 (Rar; îlav) La ~ Secundă (9-10). 19-20 (Îlav) (Numai) pentru o ~ (Numai) pentru un interval de timp care durează extrem de puțin Si: (numai) pentru o clipă, pentru un moment. 21 (Îlav) (Chiar) în această ~ sau (chiar) în ~da aceasta În momentul în care ne aflăm Si: (chiar) acum, (chiar) în această clipă, în acest moment. 22 (Îlav) (Chiar) în ~da aceea (sau ~dele acelea) sau (chiar) în acea ~ (sau în acele ~de) În momentul despre care este vorba Si: (chiar) atunci, (chiar) în clipa aceea, în momentul acela, pe moment. 23 (Îlav) Pe ~ Secundă (22). 24 (Îlav) (Chiar) din această ~ sau (chiar) din ~da aceasta Începând cu momentul în care ne aflăm Si: de acum (înainte), (chiar) din această clipă, în acest moment. 25 (Îlav) (Chiar) din ~da aceea sau (chiar) din acea ~ Începând cu momentul despre care este vorba Si: de atunci, din clipa aceea, din momentul acela. 26 (Îlav) (Chiar) din prima ~ Într-un interval de timp care durează extrem de puțin și care este concomitent cu stadiul inițial absolut al unei acțiuni Si: (chiar) de la început, din prima clipă, din primul moment. 27 (Îlav) (Chiar) în ultima ~ Într-un interval de timp care durează extrem de puțin și care se situează imediat anterior începerii unei acțiuni Si: (chiar) în ultima clipă, în ultimul moment. 28 (Îlav) (În) nici o ~ Nici (măcar) într-un interval de timp care durează extrem de puțin. 29 (Pex; îal) Nici măcar într-o cantitate, într-o modalitate, într-o măsură etc. cât de mică Si: defel, deloc, nicicum, nicidecum, câtuși de puțin, în nici un caz, (în) nici o clipă, (în) nici un fel, (în) nici un minut, (în) nici un moment, (îvp) necum (1), nicicât, nimic (1), (pfm) ioc, (reg) nici, neam, nicicacum, nicicacât. 30 (Îf) O ~! Exclamație prin care se cere cuiva să aibă puțină răbdare, să aștepte, să se oprească etc. Si: o clipă, un minut, un moment. 31 (Reg; îf săcundă) Limba pendulului (1). 32 (Muz) Interval între două sunete ale gamei aflate pe două trepte alăturate. 33 (Pex) Treapta a doua în raport cu o treaptă dată. 34 (Înv; îs) ~ mică (sau minoră) Semiton (1). 35 (Înv; îs) ~ mare (sau majoră) Ton² (1). 36 (Arg) Notă rea. 37 Poziție (de apărare) la scrimă.

secundă s. f. în sint. secundă atomică / astronomică ◊ „Secunda atomică, noul etalon oficial de măsurare a timpului introdus în U.R.S.S., permite o creștere a preciziei de 30 de ori – informează agenția T.A.S.S. Ca unitate de măsură a fost luată perioada trecerii de la un nivel energetic la altul a unui atom de cesiu. Până acum, etalonul de măsurare a timpului îl constituia a 86400-a parte din perioada de rotație a Pământului în jurul axei sale – secunda astronomică.” R.l. 29 I 77 p. 5 (din fr. seconde)