cadrilaj sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr quadrillage] Caroiaj.

CADRILAJ s.n. Caroiaj. [< fr. quadrillage].

CADRILAJ s. n. caroiaj. (< fr. quadrillage)

CAREU s. n. 1. așezare în formă de pătrat. ◊ fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. încăpere pe o navă pentru adunări, studii și servitul mesei. 3. suprafața marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport. 4. pătrat de cuvinte încrucișate. 5. formație de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri). 6. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. (< fr. carré)

CAREU s.n. 1. Așezare în formă de pătrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. Porțiune pătrată, marcată cu alb, a terenului pe care se desfășoară un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Pătrat de cuvinte încrucișate. 4. (Mar.) Încăpere pe o navă servind ca sală de mese, de lectură sau de recreație pentru ofițeri. 5. Grup de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri de cărți). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carré].

caroia vt [At: DEX² / P: ~ro-ia / Pzi: ~iez / E: fr carroyer] A aplica un caroiaj pe hartă topografică, pe un plan etc.

CAROIA vb. intr. a aplica un caroiaj pe hartă. (< fr. carroyer)

CAROIA vb. I. intr. A aplica un caroiaj pe o hartă. [Pron. -ro-ia. / < fr. carroyer].

CAROIAJ s.n. Rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe o hartă sau pe un plan topografic; cadrilaj. [Pron. -ro-iaj. / cf. fr. carroyage].

CAROIAJ s. n. rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe un desen, pe o hartă; cadrilaj. (< fr. carroyage)

CAROIAJ, caroiaje, s. n. Rețea de drepte perpendiculare între ele, desenată pe o foaie de hîrtie pentru a ajuta transpunerea, pe această foaie, a unui desen, a unei hărți etc. [Pr.: -ro-iaj] – Fr. carroyage.

caroiaj s. n., pl. caroiaje

CAROIAJ ~e n. Rețea de pătrățele înscrise pe desen, pentru a servi la reproducerea acestuia la o altă scară. [Sil. -ro-iaj] /<fr. carroyage

CAROIAJ, caroiaje, s. n. (Top.) Rețea de pătrățele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară. [Pr.: -ro-iaj] – Din fr. carroyage.

caroiaj s. n. (sil. -ro-iaj), pl. caroiaje

CAROIAJ, caroiaje, s. n. Rețea de pătrățele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară. [Pr.: -ro-iaj] – Din fr. carroyage.

caroiaj sn [At: DEX² / P: ~ro-iaj / Pl: ~e / E: fr carroyage] Rețea de pătrățele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară.

caroiaj s. n., pl. caroiaje

GISMENT s. n. 1. unghiul format de axa unei (aero)nave cu direcția către un post de radioemisiune. ◊ unghi făcut de direcție cu liniile nord-sud ale caroiajului unei hărți. 2. dispoziția straturilor minerale în scoarța Pământului. ◊ strat de minerale. (< fr. gisement)