CANOE, canoe, s. f. 1. Ambarcație ușoară, fără cârmă, construită simetric, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor din poziția în genunchi. ♦ Sport nautic care se practică cu canoe (1). 2. Ambarcație ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoë.

CANOIST, -Ă, canoiști, -ste, s. m. și f. Sportiv(ă) care practică sportul cu canoe. – Canoe + suf. -ist. Cf. fr. canoéiste.

SLALOM, slalomuri, s. n. Coborâre pe schiuri într-o succesiune de viraje. ♦ Probă din schiul alpin care constă în coborârea în două manșe a unei pante, prin anumite puncte de trecere obligatorii (denumite porți). ◊ Slalom nautic = ramură din sportul nautic care constă în parcurgerea unui traseu, cu caiacul sau cu canoea, pe ape curgătoare și tumultuoase, printre obstacole suspendate deasupra apelor. – Din fr. slalom. corectat(ă)

REGATĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj) în ansamblul ei tehnic. ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

canoe s. f., art. canoea; pl. canoe

CANOE ~ f. 1) Luntre sportivă ușoară, cu proră și pupă, condusă cu o pagaie. 2) Sport nautic practicat cu această ambarcație. 3) Ambarcație îngustă și lungă, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarță de copac sau din piei cusute; pirogă. [Sil. -no-e] /<fr. canoë

CANOIST ~stă (~ști ~ste) m. și f. Sportiv care practică canoea. /canoe + suf. ~ist

PIROGĂ ~gi f. Ambarcație îngustă și lungă, făcută dintr-un trunchi (prin scobire), din scoarță de copac sau din piei cusute, propulsată cu ajutorul pânzelor sau a vâslelor (folosită de amerindieni, de populațiile băștinașe din Oceania etc.); canoe. /<fr. pirogue

REGATĂ¹ ~e f. Competiție sportivă de amploare, desfășurată între diferite tipuri de ambarcații nautice (caiac, canoe, canotaj etc.). /<fr. régate, it. regatta

SLALOM s.n. 1. Coborîre la schi a unei pante în zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ Probă sportivă disputată pe un parcurs în pantă jalonată cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de două persoane, ori între echipe, fiecare formată din trei ambarcații, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presărate cu praguri, vîrtejuri etc. 2. Probă de conducere auto pe o pistă jalonată. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].

CAIAC s.n. 1. Ambarcație de sport ascuțită la capete și condusă cu padele. ◊ Caiac canoe = ambarcație sportivă cu mai multe posturi de vîslit. ♦ Ramură sportivă practicată cu această ambarcație. 2. Barcă de pescuit, originară din Groenlanda, făcută din piei de focă. [Pron. ca-iac, pl. -ce, -curi. / cf. fr. kayak < cuv. eschimos].

CANOE s.f. 1. Barcă subțire dintr-un singur trunchi, folosită de indienii din America. 2. (Sport) Ambarcație la care se vîslește cu ajutorul unor padele scurte din poziția în genunchi. [Pron. -no-e. / < fr. canoë, engl. canoe].

CANOIST, -Ă s.m. și f. Sportiv care conduce o canoe. [Cf. fr. canoéiste].

caic (caice), s. n. – Canoe, ambarcație ușoară. – Mr. căiche. Tc. kayik (Șeineanu, II, 76; Roesler 594; Lokotsch 1014; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαïϰι; bg., sb. kaik. – Der. caicgiu, s. m. (vîslaș, barcagiu), din tc. kayikçi.

PAGAIE s.f. Ramă specifică unor ambarcații sportive, canoelor, pirogilor etc., care se manevrează fără a o sprijini pe ambarcație. [Pron. -ga-ie, pl. invar. (și -găi). / < fr. pagaïe, it. pagaia < cuv. malaiez].

SURFING s.n. Sport foarte popular în Orient, constînd în plutirea pe crestele valurilor cu ajutorul unor scînduri speciale (planșe) sau ambarcații asemănătoare unor canoe, pe care se stă în picioare. [Pron. să-fin. / < engl., it. surfing, cf. engl. surf – creastă de val].

CANADIANĂ s. f. 1. haină de vânt scurtă, impermeabilă; vindiac. 2. ambarcație ușoară, canoe, la indienii nord- americani. (< fr. canadienne)

CANOE s. f. 1. barcă ușoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni. 2. ambarcație cu capetele ascuțite, la care se vâslește cu ajutorul unei pagaie din poziția în genunchi. ◊ sport nautic cu această ambarcație. (< fr. canoë, engl. canoe)

CANOIST, -Ă s. m. f. sportiv la întrecerile de canoe. (< fr. canoéiste)

PAGAIE s. f. ramă scurtă specifică unor ambarcații sportive, canoelor, pirogilor etc., care se manevrează cu ambele mâini, pe un singur bord. (< fr. pagaïe)

SLALOM s. n. 1. (schi) coborâre a unei pante în zigzag cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. 2. cursă de schi disputată de un astfel de parcurs. ♦ ~ nautic = sport pe caiace sau pe canoe, fiecare formată din trei ambarcații, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presărate cu praguri, vârtejuri etc. 3. probă de conducere auto pe un parcurs sinuos. (< fr. slalom)

oraniță (oranițe), s. f. – Plută, canoe. – Var. vraniță. Sb. oranica (Tiktin). În Olt. și Munt.

CANOE, canoe, s. f. Ambarcație ușoară, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu o padelă (și folosită pe rîuri repezi). – Fr. canoë (< engl.).

canoist s. m. 1967 (sport) Sportiv care participă la întrecerile de canoe v. caiacist; v. și R.l. 30 VII 80 p. 5 (din canoe + -ist; cf. fr. canoéiste; DEX, DN3)

PATZAICHIN, Ivan (n. 1949, sat Mila 23, jud. Tulcea), canoist român. Participant la cinci olimpiade, a devenit de patru ori campion olimpic la canoe-dublu (Ciudad de Mexico, 1968, München, 1972, Moscova, 1980, Los Angeles 1984), la canoe-simplu (München, 1972) și de șapte ori campion mondial (1970, 1973, 1977, 1978, 1979, 1982, 1983), de 25 de ori campion al României. În 17 ani de activitate a câștigat 34 de medalii în întrecerile internaționale. În prezent, antrenor al loturilor naționale de caiac-canoe ale României. Ordinul de platină (1990).

SLALOM (< fr.; cuv. norvegian) s. n. Coborâre pe schiuri, constând dintr-o succesiune de viraje. ♦ Probă din schiul alpin în care concurentul este obligat să coboare o pantă trecând prin anumite porți, în două manșe (în funcție de gradul de înclinare a pantei și de numărul și distanța dintre porți, există s. special, s. uriaș și s. super-uriaș). S. a fost inventat de sportivul britanic Sir Arnold Lunn în 1920. ◊ S. nautic = subramură a sporturilor nautice care constă în parcurgerea unui traseu, cu caiacul sau cu canoea, pe ape curgătoare și tumultoase, printre obstacole (jaloane) suspendate deasupra apei.

DUMITRU, Alexe (1935-1970, n. Mahmudia, jud. Tulcea), canoist român. Campion olimpic la canoe dublu, împreună cu S. Ismailciuc (Melbourne, 1956), campion mondial (1958) și european (1957).

ISMAILCIUC, Simion (1930-1986, n. Chilia Veche, jud. Tulcea), canoist român. Campion olimpic (Melbourne, 1956, la canoe dublu 1.000 m, împreună cu Alexe Dumitru), european (1967 și 1959) și mondial (1958 și 1963).

canoe s. f., art. canoea, g.-d. art. canoei; pl. canoe

CANOE, canoe, s. f. 1. Ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor stând în genunchi. ♦ Sport nautic care se practică cu canoe (1). 2. Ambarcațiune ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoë.

CANOIST, -Ă, canoiști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică sportul cu canoe. – Canoe + suf. -ist. Cf. fr. canoéiste.

SLALOM, slalomuri, s. n. Coborâre pe schiuri într-o succesiune de viraje. ♦ Probă din schiul alpin care constă în coborârea în două manșe a unei pante, prin anumite puncte de trecere obligatorii (denumite porți). ◊ Slalom nautic = ramură din sportul nautic care constă în parcurgerea unui traseu, cu caiacul sau cu canoea, pe ape curgătoare și tumultuoase, printre obstacole suspendate deasupra apei. – Din fr. slalom. corectat(ă)

REGATĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

AMBARCAȚIE. Subst. Ambarcație; vapor, vaporaș (dim.), șalupă, barcă, bărcuță (dim.). Barcă cu motor, șalupă-remorcher, vas-pilot, pilotină, cuter, barcaz, șalutier, caic; hidroglisor. Vas de pescuit, pescador, balenieră, drifter, trauler, seiner, salutier, șaland, tartană. Barcă cu vîsle, barcă, bărcuță (dim.), luntre, luntricică (dim.), luntriță (pop.), luntrișoară (dim.), lotcă, ciobacă, (reg.), orniță, plavcă (reg.), năpîrcă (reg.), șaică (înv. și reg.), cin (înv. și reg.), dubas, dubă, boloza (înv. și reg.); gondolă, gondoletă (rar), pirogă, catamaran. Ambarcație sportivă, iolă, velă, rondă, gig, schif, caiac, canoe; barcă de cauciuc, berton. Navă, vas, corabie, corăbioară (dim.). Navă (vas) cu pînze, velier (rar), velă, vetrelă (înv.), naie (rar), arcă (rar). Galeră; triremă (ant.); cvadriremă (ant.), penteră; caravelă; cliper; galion; goeletă; liburnă; fregată; corvetă (ieșit din uz); brigantină, bric; selandră; șampană (orient), caic, caicel (dim.); felucă; ghimie (înv.). Navă cu aburi, vapor, vaporaș (dim.), piroscaf (înv.); motonavă; vas de pasageri; pachebot; hidrobuz; iaht; transoceanic, transatlantic. Vas de transport; cargobot, cargou; cabotier; cablier; tramp, penișă; vas petrolier, tanc petrolier, petrolier; mineralier; șlep; gabară; mahonă, propel, ponton, pletină, ceam. Spărgător de gheață. Trauler; navă frigorifică. Remorcher, tuior, șalander. Navă (vas) de război, navă militară, navă de linie, bastiment, vasel (înv.); crucișător; cuirasat; portavion; torpilor; contratorpilor (ieșit din uz), distrugător; puitor de mine; vedetă; monitor, canonieră; dromon, dragor. Submersibil; submarin; batiscaf, mezoscaf. Flotă; flotilă. Flotă comercială. Flotă militară, flotă de război. Flotă marină. Flotă fluvială. Marinar, matelot, pilot. Echipaj. Pupă, proră, bord; carenă; ancoră; cabină. Port, chei, debarcader. Îmbarcare; debarcare; transbordare. Croazieră. Acostare, cheiaj. Naufragiu. Adj. Naval, nautic, de navigație. Vb. A pluti, a merge pe apă, a aluneca, a luntri (rar), a vîsli, a trage la rame. A naviga, a merge (a pluti, a călători) pe apă; a aluneca pe apă, a glisa. A pleca în larg, a ieși în larg; a ridica ancora, a ridica pînzele. A ancora, a arunca ancora; a intra în port; a acosta. A îmbarca; a debarca; a transborda. A face o croazieră. A naufragia. V. armată, călătorie, mișcare, sport.

SPORT. Subst. Sport, educație fizică, cultură fizică. Sport de masă; sport de performanță. Disciplină sportivă, ramură sportivă. Jocuri sportive. Probă sportivă. Aeromodelism. Alpinism. Atletism, atletică; atletică ușoară; atletică grea; haltere; alergare; cros; săritură în înălțime; săritură în lungime; triplu salt; săritură cu prăjina. Biatlon; triatlon; pentatlon; decatlon. Box, pugilism, pugilat (rar), sportul cu mănuși. Călărie, hipism, echitație. Ciclism. Culturism. Gimnastică; gimnastică sportivă; gimnastică artistică; acrobație. Jocuri sportive: baschet, baschetbal; fotbal, jocul cu balonul rotund, sportul rege; handbal; hochei, hochei pe iarbă; hochei pe gheață; oină; polo; rugbi, jocul cu balonul oval; șah; tenis, sportul alb; tenis de cîmp; tenis de masă, ping-pong; volei. Haltere. Lupte; lupte greco-romane, lupte clasice; lupte libere; judo. Motosport; motociclism; automobilism; carting; motocros; motonautică. Parașutism. Planorism. Pescuit sportiv. Scrimă. Sporturi de iarnă; schi; schi alpin; slalom; bob, săniuțe; sărituri de pe trambulină; patinaj; patinaj viteză; patinaj artistic. Sporturi nautice; canotaj; canotaj academic; Canoe; caiac; caiac-canoe, vele, iahting; natație, înot; polo pe apă. Tir, tragere la țintă. Turism; Cicloturism. Vînătoare. Concurs (sportiv), întrecere, competiție, șalanj; meci, întîlnire, partidă, joc; campionat; balcaniadă; universiadă; olimpiadă. Cupă. Titlu. Campionat național; campionat european; campionat mondial. Adj. Sportiv, de sport; polisportiv. Atletic. Hipic. Ciclist; cicloturist. Gimnastic; acrobatic. Baschetbalistic, fotbalistic; handbalistic; voleibalistic; șahist. Pugilistic. Automobilistic. Vînătoresc, cinegetic. Olimpic. Vb. A face sport, a practica sportul. A alerga; a fugi; a sări (în lungime, în înălțime); a sări cu prăjina. A arunca (discul, sulița, greutatea etc.). A boxa, a pugila. A călări. A juca fotbal (volei, baschet etc.). A face lupte, a lupta. A schia; a patina. A vîsli, a canota, a trage la rame. A înota. A trage la țintă, a ținti. A (se) antrena, a face antrenament. A (se) întrece, a concura, a participa la o competiție. A obține (a stabili) un record, a bate recordul. A deveni campion, a cîștiga titlul de campion. V. sportiv.

canoe sf [At: DEX² / Pl: ~ / E: fr canoe] 1 Ambarcație ușoară folosită, în trecut, de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. 2 Ambarcație ușoară, fără cârmă, construită simetric, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor, din poziție în genunchi. 3 Sport nautic care se practică cu canoe (2).

canoist, ~ă smf, a [At: DEX² / P: ~no-ist / Pl: ~iști, ~e / E: canoe + -ist] 1-2 (Sportiv) care practică sportul cu canoe (2).

padelă sf [At: LTR² / Pl: ~le / E: ger Paddel] Vâslă de formă specială, cu una sau cu două pale, folosită la canoe sau la caiac pentru înaintare rapidă pe apă.

pluton¹ sn [At: CR (1830), 109/27 / V: (îvp) plo~, (înv) pelot~ / Pl: ~oane / E: fr peloton, it plotone] 1 Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din 3 sau 4 grupe. 2 (Pex) Persoane care formează plutonul (1). 3 (Îs) ~ de execuție Unitate militară care execută, prin împușcare, pe cei condamnați la moarte. 4 (Pan) Grup organizat de persoane cu preocupări, ocupații comune. 5 Grup compact de sportivi care ocupă o anumită poziție în timpul desfășurării unei întreceri de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. 6 (Rar; îf ploton) Stol.

slalom sn [At: SP. POP. 1967, nr. 5195, 1/3 / Pl: ~uri / E: fr slalom] 1 Probă de schi alpin care constă în coborârea, în două manșe, a unei pante, cu trecerea obligatorie prin porți, delimitate prin bare verticale cu fanioane. 2 (Pgn) Coborâre pe schiuri, în zigzag, a unei pante. 3 (Pan; îs) ~ nautic Ramură din sportul nautic în care se parcurge un traseu cu caiacul sau cu canoea, pe ape curgătoare și tumultoase, printre obstacole (jaloane) suspendate deasupra apei. 4 (Pan) Probă de conducere auto în zigzag, pe o pistă jalonată. 5 (Fig) Parcurgere rapidă și selectivă a unui material de lucru.

canoe s. f., art. canoea, g.-d. art. canoei; pl. canoe