nuccea, nuccele, s.f. (reg.) 1. brândușă-de-toamnă. 2. brândușă-de-primăvară.

viorea sf [At: ANON. CAR. / P: vi-o~ / Pl: ~ele / E: vioară² + -ea] 1 (Bot; șîc ~ele-mirositoare, ~ele-de-grădină, ~ele-bune, înv, ~-sălbatică, reg, ~ele-de-casă, ~ele-nerii) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc ~-nemirositoare) Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele ovale, acoperite cu peri, cu florile albastre sau, rar, albe, neparfumate Si: micșunea, tămâioară, toporaș (Viola hirta). 3 (Șîc ~-mirositoare, ~ele-bune, reg, ~-de-grădină, ~ele-nerii) Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele cordate și cu florile albăstrii sau roșietice, parfumate Si: viorică-de-pădure (Viola mirabilis). 4 Plantă erbacee din familia violaceelor cu florile mari, ale căror petale trandafirii sunt împestrițate cu pete purpurii Si: tămâioară (Viola jooi). 5 (Bot; șîc, înv, ~-pădureață) Colțunii-popii (Viola silvestris). 6 (Șîc ~-sălbatică, reg, ~-tărcată) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 7 Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele mici, rotunde-ovale, crestate, cu florile de culoare albastru-închis Si: micșunea-de-munte (Viola alpina). 8 (Îc) ~-galbenă Plantă erbacee din familia violaceelor, cu două flori mici, galbene, care crește prin locuri umede și umbroase, mai ales prin regiunea alpină Si: micșunea-galbenă (Viola biflora). 9 (Îac) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu florile galbene, care crește mai ales în păduri (Gagea minima). 10 (Bot; îac) Vioară² (2) (Cheirantus cheiri). 11 (Bot; îc) ~-sălbatică Colțunii-popii (Viola camina). 12 (Bot; îc) ~-roșie (sau ~-galbenă, ~-de-ferești) Violă² (3) (Matthiola incana). 13 (Îc) ~-de-noapte Vioară² (4) (Hesperis matronalis). 14 (Îc) ~-albă Plantă erbacee din familia violaceelor, cu florile albe, plăcut mirositoare (Viola alba). 15 (Îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia violaceelor cu tulpina înaltă și cu florile mici, de culoare violetă (Viola montana). 16 (Îc) ~-de-pârâu Plantă erbacee din familia violaceelor care crește pe marginea apelor (Viola palustris). 17 (Șîc ~-roșie) Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două sau trei frunze lunguiețe și o tulpină cu flori albastre, roz sau albe, dispuse într-un racem scurt Si: vioriță (1), (reg) mereoară (Scilla bifolia). 18 (Bot) Ghiocel (Galanthus nivalis). 19 (Bot; reg; îc ~-de-toamnă) Brândușă-de-toamnă (Colchicum autumnale). 20 (Bot; Mar) Rujă (Sedum rosea). 21 (Bot; reg) Zambilă (Hyacinthus orientalis). 22 (Bot; reg) Floarea-Paștilor (Anemone nemorosa). 23 (În poezia populară) Epitet pentru o femeie frumoasă și gingașă. 24 (Mol) Insectă nedefinită mai îndeaproape. 25 (Pop; d. apă; pcf vioară¹; îla) Limpede ca (sau cum e) ~ua Foarte limpede.

mițuvară, mițuveri, s.f. (reg.) brândușă de toamnă.

nițuvară, nițuvere, s.f. (reg.) brândușă de toamnă.

COLCHICINĂ s. f. alcaloid toxic din semințele de brândușă de toamnă. (< fr. colchicine)

bălură¹ sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~re / E: nct] (Bot; reg) Brândușă-de-toamnă (Colchicum autumnale).

ceapă sf [At: BIBLIA (1688), 101/2 / Pl: cepe / E: ml caepa] 1 Plantă erbacee leguminoasă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică, verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, în umbele globulare (Allium cepa) Si: (gmț) slănină-de-post, brânză sârbească. 2 (Prc) Bulb al cepei (1). 3 (Pex) Bulb al altor plante. 4 (Îe) Lapte de ~ Suc al cepei (1), întrebuințat în medicina populară. 5 (Îe) Nu plătește (sau nu face, rar, nu ajunge) nici (cât) o ~ degerată (rar, coaptă) Nu are nici o valoare. 6 (Pop; îe) A mânca o ~ degerată A nu reuși. 7 (Îe) L-a făcut ~ cu apă L-a făcut de râs. 8-9 (Îe) Cu ochii cât ~pa (sau ~pele) Cu ochii larg deschiși (de mirare). 10-11 (Îae) Cu ochii umflați (de plâns). 12 (Bot; îc) ~de-apă Ceapă cultivată prin răsad și recoltată în anul în care s-a semănat (Allium cepa). 13 (Bot; îc) ~-blândă Praz (Allium porum). 14 (Bot; îc) ~-boboloașă Soi de ceapă (1) nedefinit mai îndeaproape. 15 (Bot; îc) ~pa-câinelui Ceapă-de-mare. 16 (Bot; îc) ~-câinească Porumbel. 17 (Bot; îc) ~pa-ciorii Mică plantă cu bulb, cu flori galbene Si: scânteiuță (Gageapratensis). 18 (Bot; îae) Plantă cu bulb, cu flori albastre Si: viorea (Muscari comosum).19 (Bot; îae) Zambilă (Muscari tenuiflorum). 20 (Bot; îae) Porumbel (Muscari botroydes). 21 (Bot; îae) Bălușcă (Ornythogallum gussonei). 22 (Bot; îae) Brândușă-de-toamnă (Colchitum autumnale). 23 (Bot; îae) Planta Hyacynthus comosus. 24 (Îe) A mâncat ~pa-ciorii A fi nebun. 25 (Bot; îc) ~-ciorească, ~-lungă Plantă bulboasă, cu flori alburii Si: cepșoară (Allium fistulosum). 26 (Bot; îae) Turtă. 27 (Bot; îae) Zambilă (Hyacyntus comosus). 28 (Bot; îc) ~-de-mare Plantă bulboasă, cu flori alburii, ai cărei bulbi sunt folosiți ca medicament diuretic Si: ~pa-câinelui (Urginea maritima sau Scilla maritima). 29 (Bot; îc) ~-de-vară Plantă ierboasă, din familia liliaceelor, cu tulpina groasă, cilindrică, înaltă de un metru și cu frunze până la mijloc, cu doi bulbi principali înconjurați de numeroși bulbioli și flori rozacee-liliachii, în mari umbele (Allium ampeloprosum). 30 (Bot; îc) ~-franțuzească Hașmă (Allium asvalonicum). 31 (Bot; îc) ~-lunguiușă Plantă nedefinită mai îndeaproape. 32 (Bot; îc) ~-măruntă, ~-de sămânță Arpagic (Allium schoenoprasum). 33 (Bot; îc) ~-rea Sorbestrea (Sanguisorba officinalis). 35 (Fig; înv; irn) Ceas mare, demodat.

crin sm și, rar, sn [At: DOSOFTEI, V. S. 140/1 / V: (reg) clin sm / Pl: ~i și (rar, sn) ~uri / E: vsl криноу, bg крину, srb krinu cf crâm] (Bot) 1 sm (Șîc) ~ alb (sau de grădină) Plantă erbacee ornamentală, din familia liliaceelor, cu flori, în formă de pâlnie, care cresc în vârful unui lujer, cu petale mari, albe și strălucitoare și cu miros plăcut și puternic Si: (reg) lilie, lilie-albă, liliom, liliom alb, liliu, paparoase, stânjenei albi (Lilium candidam). 2 sm (Șîc) ~ de pădure (sau pestriț, sălbatic) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori roz-violet, cu pete purpuriu închis și plecate în jos Si: (reg) aior, aișor, aișor-galben, alior, ain-de-pădure, cerluia turcească, fiere, leurdă, lilie, răsfug, usturoi, usturoiță (Lilium Martagon). 3 sm (Îc) ~-albastru Plantă erbacee din familia liliaceelor (Agapanthus umbellatus). 4 sm (Îc) ~-de-baltă Plantă erbacee din familia butomaceelor Si: (reg) fânul câinelui, garoafă de baltă, ghiocel, micșunea de baltă, micșuneaua apei, papură (de) rogojină, păpurică, pipirig înflorit, roșățea, țipirig cu flori (Butomus umbellatus). 5 sm (Șîc) ~-de-apă (sau ~-de-august, ~-de-sacsin, ~-francez, ~ul-fânului-alb, ~-grecesc) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta plantaginea). 6 sm (Îc) ~-de-toamnă (sau ~ul-fânului-albastru) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta ventricosa) Si: (reg) cală. 7 sm (Îc) ~-galben (sau ~de-toamnă, ~i-broștești, ~ul-fânului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) dreț-galben, stânjeni, stânjeni galbeni (Hemerocallis lilio-asphalelus). 8 sm (Șîc) ~-galben (sau ~de-toamnă, roșu, ~ul-broaștei, ~ul-fânului, ~ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: frunză lată, găitane, galbene, lalele, lilion, lilion galben, păpurică galbenă, păpușoraș, stânjen roșu, stânjenel, stânjenel galben, șuvar sălbatic, tulipan galben, tulipani (Hemerocallis fulva). 9 sm (Îc) ~-roșu Plantă erbacee din familia amarililacee (Amaryllis belladona). 10 sm (Șîc) ~-galben (sau ~-de-toamnă, ~-roșu, ~ul-fânului, ~ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) casiță, căciță galbenă, cosiță galbenă, frunză lată, găitane galbene, lalele, liliom, liliom galben, păpurică galbenă, păpușoiaș, solele, stânjen roșu, stânjeni, stânjenel, stânjenei galbeni, șuvar sălbatic, tulipani, tulipan galben (Hemerocallis fulva). 11 sm (Reg; șîc) ~-albastru Stânjenei (Iris florentina). 12 sm (Reg; șîc) ~-albastru, ~-vânăt Stânjenei (Iris germanica). 13 sm (Reg; șîc) ~-galben Săbioară (Iris germanica). 14 sm (Reg; îc) ~-de-apă, ~-galben Stânjeni (Iris helophila). 15 sm (Reg; îc) ~-galben (sau ~de-apă) Stânjeni (Iris pseudacorus). 16 sm (Reg; îae) Rățișoare (Iris humila). 17 sm (Reg; șîc) ~-de-munte Larice (Larix decida). 18 sm (Reg) Coroana împăratului (Fritallaria imperialis). 19 sm (Reg; îc) ~-de-apă Obligean (Acarus calanues). 20 sm (Reg; îc) ~-de-apă (sau ~-vânăt) Săbiuță (Gladialus unbricatus). 21 sm (Reg; îc) ~-de-mare Nufăr alb (Nymphara alba). 22 sm (Reg; îc) ~-mărmurit Lalea pestriță (Fritillaria nieutalis). 23 sm (Reg; îc) ~-roșu Gladiolă. 24 sm (Reg; lpl; șîc) ~i-galbeni Crăițe (Tagetes erecta). 25 sm (Reg; lpl; îae) Crăițe (Tagetes patula). 26 sm (Reg; îc) ~ul mâței Brândușă-de-toamnă (Calchicucu autumnale). 27 sm (Reg; îc) ~ul-nevestei Cârciumărese (Ziunia elegans). 28 sn (Îc; lpl) ~i-de-mare Crinoide (1). 29 sn (Lsg; îae) Crinoid (2).

ghicitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 283 / Pl: ~i, ~oare / E: ghici + -itor] 1 smf (În superstiții) Persoană care ghicește (2) Si: (îvr) ghicitoreasă. 2 sf Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă metaforic un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora Si: ghicitură. 3 (Bot; reg) Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale). 4 sf (Bot; reg) Măseaua-ciutei (Erythronium dens-canis).

nițuvară sf [At: H IX, 509 / V: ~veră, ~țov~ / Pl: ~vere, ~veri / E: nct] (Bot; reg) Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale).

mițuvară sf [At: ALR I, 1941 / V: ~țov~, ~țuvele sfp / Pl: ~veri / E: nct] (Bot; reg) 1 Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale). 2 (Lpl; îf mițuvele) Brândușă de primăvară (Crocus heuffelianus).

nuccea sf [At: VICIU, GL. / V: nușcea^[1] / Pl: ~ele / E: cf nucă] (Bot; reg) 1 Brândușă-de-toamnă (Colchicum autumnale). 2 Brândușă-de-primăvară (Crocus heuffelianus). corectat(ă)

rujă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) rușcă sf, ruj sm / Pl: ~e / E: bg ружа srb ruša] 1 (Șîc ~ rasă) Plantă înaltă de 10-35 cm, cu rizom gros cu fructe cărnoase și cu flori galben-purpurii gmpate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunile subalpină și alpină Si: (reg) barba-lupului, curechi (7)-de-stâncă, durzoaș, iarba-ciutei, rosăcică, roșățică, urechelniță, varză-de-stâncă, verzișoară, viorea (Sedum rosea). 2 Măceș (Rosa canina). 3 (Șîc ~ roșie, ruj de ruji, ruji de rug de grădină) Trandafir (Rosa centifolia). 4 (Prc) Floare de trandafir. 5 (Șîc ~-ruși-de-Rusalii, ~ mare, ~-oșie, ~-bujă roșie, ~-mbujă, ~-buja) Bujor (1) (Paeonia officinalis). 6 (Îc ~-de-Rusalii) Bujor (10) românesc (Paeonia romanica). 7 (Șîc ~a-soarelui, ~-de-soare) Floarea (83)-soarelui (Helianthus annuus). 8 (Șîc ~a-soarelui) Mălăoaie (Helianthemum alpestre). 9 (Îae) Mălăoaia stâncilor (Helianthemum rupifragum). 10 (Îae) Iarba-osului (Helianthemum vulgare) 11 (Șîc ~-neagră, ~-întunecată, ~(de)-pe-tuleu, ruji-pe-botă) Nalbă de grădină (Althalla roșea). 12 (Îc) ~ (sau rușă)-vânătă (sau ~-de-toamnă) Steliță (Aster amellus). 13 (Îae) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 14 (Îc) ~ (sau rușă) -de-toamnă Crizantemă (1) (Chrysanthemum Indicum). 15 (Îae) Brândușă (4)-de-toamnă (Colichicum autumnale). 16 (Îc) ~ (sau rușă)-galbenă (sau -bujă-galbenă, -de-toamnă) Mărită-mă mamă (Rudbekia laciniata). 17 (Lpl; îc) Ruji-albe Călin¹ (1) (Viburnum opulus sterilis). 18 (Îc) ~ de-deal (sau ~-floare-mare) Nalbă (Lavatera thuringica). 19 (Lpl; îc) Ruji-mici Cârciumărese (3) (Zinnia elegans). 20 (Îc) ~ja-munților (sau ~-stâncilor) Smirdar (Rhododendron Kotschyi). 21 (Îc) ~ja-macului Mac roșu (Papaver rhoeas). 22 (Îc) Ruji-de-paie Flori-de-paie (Helicrysum bracteatum). 23 (Fig) Roșeața din obraz. 24 (Reg) „Nasturele cel mai mare de la șapca ostașilor”. 25 (Reg; șîs ~ albă) Soi de viță de vie. 26 Vin din rujă (25).

toamnă [At: M. COSTIN, O. 269 / Pl: ~ne, (pop) tomni / E: ml *automna (< autumnus)] 1 sf Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre echinocțiul de la 23 septembrie și solstițiul de la 22 decembrie, caracterizat prin scăderea temperaturii, micșorarea treptată a zilelor, veștejirea vegetației etc. 2 sf (Fig; de obicei determinat de „vieții”, „vârstei”) Bătrânețe (1). 3 sf (Reg; îs) Dulcele ~nei Postul Crăciunului. 4-5 sf (Îla) De ~ Care se face sau se întâmplă toamna (17). 6 sf (Îal) Care este caracteristic toamnei (1). 7 sf (Pop; îlav) Astă- în toamna (1) trecută. 8 sf (îlav) La – Când va veni toamna 9 sf (Reg; îal) În timpul toamnei (1) Si: toamna (17). 10 sf (Îlav) În (sau, pop, pe) ~ În timpul toamnei (1). 11 sf (Îal) Când va sosi (sau când a sosit) toamna (1). 12 sf (Îlav) Spre ~ Spre începutul toamnei (1). 13 sf (Pop; îlav) De cu ~ sau (înv) de ~ Fiind încă toamnă (1). 14 sf (Îlav) Până la ~ Până la începutul toamnei (1). 15 sf (Reg; îc) Floarea ~nei Brândușă-de-toamnă (Colchicum autumnale). 16 sf (Reg; îc) Flori-de-~ Dediței (Anemonepulsatilla). 17 av (Art.) În timpul toamnei (1). 18 sf (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape.

sapă¹ sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 207/2 / Pl: ~pe, (reg) săpe, săpi, sepe, sepi / E: ml sappa] 1 Unealtă agricolă alcătuită dintr-o lamă metalică lată, plană sau ușor concavă și o coadă de lemn, folosită îndeosebi la săpat și la prășit. 2 (D. oameni; îla) De ~ Capabil să lucreze cu sapa (1). 3 (Îe) A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) ~ de lemn A (se) ruina. 4 (Pop) Săpăligă (1). 5 (Reg; șîs ~ de laz) Cazma (5). 6 (Îs) ~pa și lopata Moarte. 7 (Mar; Trs; șîs ~ de laz) Ghionoi. 8 (Șîs ~ de foraj) Unealtă care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căreia se sapă gaura de sondă. 9 (Olt; Trs) Brăzdar la plug. 10 (Trs; șîs ~ de plug) Rariță¹ (1). 11 Dispozitiv situat la extremitatea inferioară a afetului de tun, care servește ca punct de sprijin și de fixare în timpul tragerii. 12 Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile acoperișului unei case țărănești. 13 (Pex; șîs ~pa-casei) Scheletul acoperișului unei case țărănești. 14 (Mar; îs) ~pa casei Fața casei. 15 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale). corectat(ă)

stirigoaie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: stereg~, sterg~, ster~, ~igie, streg~, str~, ștereg~, șterghie, șt~ / Pl: ~ / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia liliaceelor cu tulpina robustă, cu frunze mari, flori albe și cu fructele capsulate, folosită în popor ca purgativ, ca antispasmodic, ca insecticid etc. 2 Plantă erbacee din familia liliaceelor cu flori de culoare purpuriu-închis, care crește prin fânețe și prin păduri Si: stirigoaică, strigoaică², iarbă-șerpească, spânz-negru V spânz¹. 3 (Reg) Coada-cocoșului (Polygonatum latifolium). 4 (Reg) Ghințură (Gențiana lutea). 5 (Reg) Spânz¹ (2) (Heleborus niger). 6 (Reg) Brândușă-de-toamnă (Ciocus banaticus). 7 (Reg) Bulbuc (5) (Trollius europaeus). 8 (Reg) Odolean (Valeriana dioica). 9 (Reg) „Arnică” (1).

brândușă f. 1. (de toamnă), plantă ce apare în primele zile de toamnă, cu flori roșiatice în formă de pâlnie, întrebuințată la colorat (Colchicum autumnale); 2. (de primăvară), un fel de șofran cu flori violete (Croccus). [Origină necunoscută].

șofran¹ sm [At: MARDARIE, L. 162 / V: (înv) saf~, săf~, șaf~, (îvr) sofron, ~flan, (îrg) so~ / Pl: ~i / E: slv шафранъ cf ger Safran, fr safran] 1 (Șîc ~-bun, ~ galben, ~-de-grădină, ~-primăvăratic) Plantă erbacee cu bulbi, cu frunze lungi și înguste și cu flori violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță folosită drept condiment, medicament sau colorant (Crocus sativus). 2 (Șîc ~-de- primăvară) Plantă erbacee cu bulbi, cu flori galbene, albe sau violete, care înflorește primăvara timpuriu Si: brândușă-de-primăvară, șofrănel (3) (Crocus heuffelianus). 3 (Șîc ~-de-toamnă) Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii, care înflorește toamna Si: șofrănel (1) (Crocus banaticus). 4 Plantă erbacee cu bulbi, cu flori liliachii-violacee, maculate sub vârf (Crocus vernus). 5 (Șîc ~-galben) Mică plantă erbacee cu flori galbene-aurii Si: brândușă-galbenă (Crocus moesiacus). 6 (Șîc ~-vărgat) Plantă erbacee cu bulbi comestibili, cu flori albe sau albăstrui Si: brândușă-albă, șofrănel (4) (Crocus variegatus). 7 (Șîc ~-de-grădină, ~-neadevărat, ~-prost, ~-roșu, ~-sălbatic) Șofrănaș (Carthamus tinctorius). 8 (Prc) Floarea uscată (și pisată) a unora dintre plantele de șofran (1-7) folosită drept condiment sau medicament. 9 (Pex) Substanță de culoare galbenă, obținută din floarea unora dintre plantele de șofran (1-7), folosită drept colorant.

brândușă sf [At: ODOBESCU, S. III, 173 / V: -uș sm / Pl: ~șe, ~și / E: nct] 1 (Îs) ~ galbenă Plantă din familia iridiacee cu flori galbene Si: șofran brun, șofran galben, șofrănel galben (Crocus moesiacus). 2 (Șîc ~ de-primăvară, ~-de-munte, ~-albastră) Plantă din familia iridiacee cu flori albastre Si: nuscea, șofran, șofran de primăvară (Crocus heuffelianus). 3 (Șîs ~ albă, – mică) Plantă din familia iridiacee cu flori albe sau albastru-deschis Si: șofrănel (Crocus variegatus). 4 (Șîc ~de-toamnă, ~șa morților) Plantă din familia liliacee cu flori roșietice și liliachii Si: bălură, brândușele, brândușiță, brânduște, ceapa ciorii, crinu mâții, ghicitoare, viorele de toamnă, ruscea de poiană, șofran (Colchichum autumnale). 5 (Bot; reg) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 6 (Bot; reg) Ghiocel (Galantus nivalis).

brândușă, brândușe, (blândușă), s.f.- (bot.) Plantă erbacee cu flori violete, în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus Heuffelianus) sau toamna (Colchicum autumnale): „Că-i vremea de-mpodobit / Tăt cu aor și argint, / Pe la ușe, cu blândușe” (Calendar, 1980: 1); „Când înfloresc blândușele toamna, va fi toamnă lungă” (Calendar, 1980: 10). ♦ (med. pop.) Florile se folosesc la răni, degerături și contra reumatismului; decoctul plantei se utilizează la spălatul pe cap, pentru creșterea părului și contra păduchilor; fetele îl pun în smântână și apoi se ung pe față pentru a deveni mai rumene (Dumitru, 1992: 89-90). ♦ (onom.) Brânduș, Brăndușa, Brândușa, Brândușan, Brândușanu, Brândușe, nume de familie (101 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Et. nec. (DER, MDA); cf. bg. brenduška „șofran” (DLRM, DEX); cuvânt autohton (Pușcariu, Russu); din rad. i.-e. *brend-, „umflat” (Giuglea).

brândușă, -e, (blândușă), s.f.- (bot.) Plantă erbacee cu flori violete, în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus Heuffelianus) sau toamna (Colchicum autumnale): „Că-i vremea de-mpodobit / Tăt cu aor și argint, / Pe la ușe, cu blândușe” (Calendar 1980: 1); „Când înfloresc blândușele toamna, va fi toamnă lungă” (Calendar 1980: 10). Florile se folosesc la răni, degerături și contra reumatismului; decoctul plantei se utilizează la spălatul pe cap, pentru creșterea părului și contra păduchilor; fetele îl pun în smântână și apoi se ung pe față pentru a deveni mai rumene (Dumitru 1992: 89-90). – Cuvânt autohton (Pușcariu, Russu); Din rad. *brend-, „umflat” (Giuglea).

BRÂNDUȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, scr. brnduša.

BRÂNDUȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.