FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb; ajută la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Așezat după adjectiv, înv. și arh.) Supărat foarte. ◊ (Ca determinativ pe lângă o locuțiune adjectivală sau adverbială) Foarte de dimineață. ◊ (Ca determinativ pe lângă un substantiv care exprimă o însușire) E foarte copil pentru vârsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe lângă un verb și așezat înaintea lui) Mult, tare. Prăjiturile foarte îi plăceau. ◊ (În legătură cu „a mulțumi”, azi mai ales ir.) Îți foarte mulțumesc de așa serviciu. ◊ (Pop.; așezat după verb) Se mânie foarte. ◊ (Pop.; așezat între auxiliar și participiu) Băile de nămol mi-au foarte priit. – Lat. forte.

NĂMOL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomol s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un adverb; ajută la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Așezat după adjectiv, înv.) Supărat foarte. ◊ (Ca determinativ pe lângă o locuțiune adjectivală sau adverbială) Foarte de dimineață. ◊ (Ca determinativ pe lângă un substantiv care exprimă o însușire) E foarte copil pentru vârsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe lângă un verb și așezat înaintea lui) Mult, tare. Prăjiturile foarte îi plăceau. ◊ (În legătură cu „a mulțumi”, azi mai ales ir.) Îți foarte mulțumesc de așa serviciu. ◊ (Pop.; așezat după verb) Se mânie foarte. ◊ (Pop.; așezat între auxiliar și participiu) Băile de nămol mi-au foarte priit. – Lat. forte.

NĂMOL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți terapeutice, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomol s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

NĂMOL, nămoluri, s. n. (Și în forma nomol) 1. Noroi (uneori cu proprietăți radioactive), depus pe fundul apelor stătătoare sau rămas după inundație pe malul apelor curgătoare; mîl. Băi de nămol. ▭ Nămolurile de primăvară ale Dunării sînt destul de îmbielșugate. SADOVEANU, O. L. 7. Cu picioarele înțepenite în nomol. CAMIL PETRESCU, V. 59. Ajunse apoi la o fîntînă mucegăită și plină de nomol. ISPIRESCU, L. 359. 2. Fig. Grămadă, morman; număr mare. Figurile și isprăvile voivozilor se pierd sub un nomol de date și de nume proprii. VLAHUȚĂ, la CADE. – Variantă: nomol s. n.

nămol sn [At: BELDIMAN, E. 59/2 / V: nomol, (reg) namol / Pl: ~uri, (reg) ~oale / E: ucr намiул, -олу] 1 Sediment moale, alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare sau rămas, după inundație, la malul unui râu Si: mâl. 2 (Pex) Pământ moale, amestecat cu apă Si: noroi¹ (1). 3 Loc unde s-a depus mâl Si: mâlitură. 4 (Îe) A face (băi de) ~ A-și acoperi corpul cu un strat de nămol (1) cu proprietăți radioactive, în scopuri curative. 5 Loc unde se fac băi de nămol (4). 6 (Fig; udp „de”) Cantitate mare din ceva. 7 (Reg) Grămadă. 8 (Reg; îs) ~ de carne Ființă exagerat de grasă.

VENUS, stațiune balneoclimaterică estivală, situată pe țărmul de V al Mării Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care aparține din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri călduroase și mai mult senine (în medie 25-28 de zile însorite pe lunile de vară, cu durata de strălucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) și ierni blânde (în ian. temp. medie de 0°C). Stațiunea este recomandată atât pentru persoanele sănătoase care pot beneficia de cură heliomarină în timpul vacanțelor de vară, cât și pentru tratamentul unor afecțiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stări de anemie secundară, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice ș.a. Plaja naturală, extinsă pe 1,5 km lungime (între stațiunile Venus și Saturn) și 200 m lățime, are un nisip fin și pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate și folosite la dușuri. Stațiunea V. a intrat în nomenclatorul stațiunilor balneare în anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu nămol sapropelic și pentru băi sulfuroase.

PELOID s. n. substanță din procese geologice, care se găsește în stare fină în nămoluri, folosită pentru comprese și băi. (< fr. péloïde, germ. Peloid)

PELOIDE s.n.pl. Substanțe rezultînd din procese geologice, care se găsesc în stare fină în nămoluri, întrebuințîndu-se pentru comprese și băi. [Sg. peloid. / pron. -lo-i-. / < germ. Peloide, cf. gr. pelos – noroi, eidos – formă].

NĂMOL ~uri n. 1) Depunere formată din particule de substanțe minerale și vegetale pe fundul unui bazin de apă (râu, lac, mare etc.), având uneori proprietăți terapeutice; mâl. * A face băi de ~ a-și unge corpul cu nămol pentru a se trata de unele boli. 2) fig. rar Cantitate mare de ceva. /<ucr. namil, ~olu

peloid sn [At: DN³ / P: ~lo-id / Pl: ~e / E: ger Peloide] (Lpl) Substanțe rezultate din procese geologice, care se găsesc în stare fină în nămoluri și se folosesc pentru comprese și băi.

sapropelic, -ă adj. (biol.) Bogat în substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere ◊ „Proprietățile, le-aș numi unice, ale nămolurilor sapropelice din lacurile Amara și Techirghiol sunt folosite cu mare eficiență în «Pell Amar» și «Pelox».” R.l. 16 V 74 p. 3. ◊ „Posibilități terapeutice de întărire a sănătății: băi cu apă mezotermală sulfuroasă și împachetări cu nămol «sapropelic».” Sc. 18 VI 78 p. 4; v. și 1 XII 79 p. 3 (din fr. sapropélique; DEX, DN3)

BALNEOTERAPIE s.f. Tratament de ape minerale și nămoluri care se aplică unor boli. [< fr. balnéothérapie, cf. lat. balneum – baie, gr. therapeia – îngrijire].

CURĂ, cure, s. f. Tratament medical constând din aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim etc.). ◊ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura.

BALNEOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul apelor minerale și al nămolurilor terapeutice, precum și cu studiul acțiunii lor curative. [Gen. -iei. / < fr. balnéologie, cf. lat. balneum – baie, gr. logos – studiu].

CURĂ, cure, s. f. Tratament medical pe o anumită durată; aplicare metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim, consum de fructe, legume etc.). ◊ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura.

cură sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~re / E: fr cure, lat cura] 1 Tratament (medical) constând în aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim alimentar etc.). 2 Durata unei cure (1). 3 (Îs) ~ balneoclimatică Folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc.

nămoloterapie s. f. (med.) ◊ „O altă procedură cu caracter terapeutic este nămoloterapia practicată la Techirghiol sau în lacuri cu proprietăți similare. Ea constă din aplicarea unui strat subțire de nămol (cu care se unge tot corpul după o prealabilă încălzire la soare, iar îndepărtarea se face prin baia în ghiol. Atât helioterapia cât și talasoterapia acționează pozitiv asupra întregului organism prin mecanisme complexe.” Sc. 7 VIII 77 p. 4 (din nămol + -terapie)

BALNEO- „băi, balnear”. ◊ L. balneum „baie” > fr. balnéo-, engl. id., germ. id. > rom. balneo-. □ ~geologie (v. geo-, v. -logie₁), s. f., studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a băilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în balneologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază apele minerale și nămolurile terapeutice; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea în scop terapeutic a apelor minerale și a nămolurilor.

BĂILE GOVORA, oraș în jud. Vîlcea, pe rîul Hința, afl. al Govorei; 3.025 loc. (1991). Conf., țesături, preparate din carne. Stațiune balneoclimaterică permanentă, cu ape minerale clorosodice, iodurate, bromurate, magneziene, sulfuroase (descoperite în 1860) folosite în terapia afecțiunilor reumatismale, neurologice, periferice și centrale, respiratorii, digestive, urinare etc.; nămol terapeutic. Sanatoriu de profil de reumatologie și boli respiratorii pentru copii. În apropiere, în satul Govora, se află Mănăstirea Govora. Aici, domnul Matei Basarab a instalat o tiparniță de sub teascurile căreia a ieșit, în 1640, Pravila de la Govora. Declarat oraș în 1930.