autarchie sf vz autarhie

AUTARHIC, -Ă, autarhici, -ce, adj. Care are caracter de autarhie. Stat autarhic. – Din it. autarhico.

AUTARHIC, -Ă, autarhici, -ce, adj. Care are caracter de autarhie. Stat autarhic. [Pr.: a-u-] – Din it. autarchico.

AUTARHIC ~ că (~ci, ~ce) Care ține de autarhie; propriu autarhiei. /<fr. autarchique, it. autarchico

autarhic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 111, 4/5/ V: -rch- / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: it autarchico] 1-4 Care are caracter de autarhie (1-4). 5-8 Referitor la autarhie (1-4). 9-12 Care aparține autarhiei (1-4). 13-16 Care provine de la autarhie (1-4). 17-20 Specific autarhiei (1-4). 21-24 De autarhie (1-4).

AUTARHIC, -Ă adj. Care are caracter de autarhie. [< it. autarchico, cf. fr. autarcique].

AUTARHIC, -Ă adj. cu caracter de autarhie. (< it. autarchico)

AUTARHIC, -Ă, autarhici, -e, adj. Cu caracter de autarhie. [Pr.: a-u-] – It. autarchico (< gr.).

AUTARHIC, -Ă, autarhici, -e, adj. Cu caracter de autarhie. Sensul mercantilismului epocii lui Colbert era acela al unui sistem economic care urmărește un scop precis... mari acumulări de capitaluri și metale prețioase, printr-o politică izolaționistă și violent autarhică. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr. 111, 4/5. – Pronunțat: a-u-.

autarhie sf [At: DA ms / V: -rch- / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: fr autarchie] 1 Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de economia altor țări. 2 (Rar) Stat care practică autarhia (1). 3 Stare de autoizolare economică a unui stat. 4 (Îvr; în filozofia cinică) Îndependență a indivizilor față de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii.

AUTARHIE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică economică prin care un stat încearcă să-și producă singur toate bunurile necesare pentru consum fără a recurge Ia import. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1). – Pronunțat: a-u-.

AUTARHIE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de circuitul economic mondial. 2. Stat care practică autarhia (1); stare de autoizolare economică a unui stat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autarchie.

AUTARHIE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică economică prin care un stat încearcă să-și producă singur toate bunurile de consum. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1). [Pr.: a-u-] – După fr. autarchie (< gr.).

!autarhie (a-u-tar-/-ut-ar-) s. f., art. autarhia, g.-d. art. autarhiei; (state) pl. autarhii, art. autarhiile

AUTARHIE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de economia altor țări. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1); stare de autoizolare economică a unui stat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autarchie.

AUTARHIE s. f. 1. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. 2. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri. (< fr. autarchie)

AUTARHIE s.f. 1. Situația unui stat, a unei națiuni care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri, fără import sau ajutor străin. ♦ Stat care se află în această situație. 2. (În școala cinicilor) Independența indivizilor față de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. [Pron. a-u-, gen. -iei. / < it. autarchia, cf. fr. autarcie < gr. autarkeia].

AUTARHIE f. Politică de izolare economică a unei țări sau a unei regiuni. /<it. autarchia, fr. autarchie, gr. autarkeia

autarhie s. f. (sil. a-; mf. -ut-), art. autarhia, g.-d. art. autarhiei; (state) pl. autarhii, art. autarhiile

autarhie (desp. a-u-tar-/-ut-ar-) s. f., art. autarhia, g.-d. art. autarhiei; (state) pl. autarhii, art. autarhiile (desp. -hi-i-)