ALFA¹ s. m. invar. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.

ALFA² s. m. invar. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.

ALFATRON s. n. Vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiației alfa emise de o sursă etalonată. – Din fr. alphatrone.

ALFAVITA, s. f. (Înv.) Alfabet; abecedar. – Ngr. alfa-vita (numele primelor două litere ale alfabetului grec).

Alfa ≠ omega^[1]

Omega ≠ alfa^[1]

ALFA s. (BOT.; Stipa tenacissima) (rar) spartă.

SPARTĂ s. v. alfa, drob, drobiță.

alfa (literă, plantă) s. m. invar.

ALFA m. invar. 1) Nume dat primei litere a alfabetului grecesc. ◊ De la ~ și omega de la început până la sfârșit. A fi ~ la omega a fi factorul principal. 2) fiz.: Particulă ~ particulă care constă din doi protoni și doi neutroni. /<ngr. álfa

ALFA s.n. invar. (Bot.) Plantă graminee din nordul Africii și din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊ Hîrtie alfa = hîrtie de calitate superioară, fabricată din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr. alfa, cf. ar. halfa].

ALFATRON s.n. (Fiz.) Vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiației alfa emise de o sursă etalonată. [< fr. alphatrone].

alfa, s. m. – Numele primei litere a alfabetului grecesc. Gr. ἄλφα. Intră în comp. cu cea de a doua literă a alfabetului gr., în alfavita, s. f. (alfabet), din gr. ἄλφα-βήτα, în prezent înlocuit de alfabet, s. n. (din fr. alphabet), cu der. alfabetic, adj.; alfabeticește, adv. (în ordine alfabetică).

curcubeu (curcubeie), s. n. – 1. Fenomen optic datorat refracției, cu aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. – 2. Iris, spectru solar. – 3. Plantă (Cynodon dactylon). – 4. Plantă (Lychnis coronaria). – Var. curcubeu (s. m.), curcubei, curcubel, curcubău. Mr. curcubeai, megl. (curcu)bei. Pare a fi reprezentant al lat. *cucuvius „încovoiat”, cuvînt care apare în forma sa m., cucurvior, la San Jerónimo (cf. Corominas, I, 900). Este vorba de o reduplicare expresivă de la curvus, ca în cucurbae „coardă de alfă” › ven. curcuma și de aici ngr. ϰουρϰούμα; cf. și cucurbita, cucullus. Posibila legătură cu curvus sau concurvare a fost semnalată încă de Lexiconul de la Buda; Cipariu, Gram., 132; Laurian; Cihac, I, 65; Philippide, Principii, 140; Densusianu, Hlr., 104; Tiktin; și combătută de Pușcariu 458. Celelalte explicații par mai puțin convingătoare. Plecînd de la imaginea, curentă în mentalitatea populară, care interpretează curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa rîurilor pentru a o condensa în nori (Jura arc-boit, retor. arcobevondo, campan. arcovévere; cf. Rohlfs, Quellen, 12), s-a încercat să se explice ultima parte a cuvîntului prin lat. bĭbĕre. Giuglea, RF, II, 49, pleacă de la un lat. *arcus › combibulus (cf. REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (*arcus combibu- › *arcurcubeu › *acurcubeu). Pușcariu, Dacor., VI, 315-7 și DAR, preferă să plece de la circus bĭbit, asimilat la *curcus bĭbit, care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmație surprinzătoare, dacă se are în vedere că bĭbit a dat în rom. be › bea și că, devenind intervocalic acest b trebuia să se piardă; fără a mai vorbi de cît de puțin normală este această compunere în rom. După Roesler 39, din per. kalkum; Bogrea, Dacor., IV, 805, se gîndea la o posibilă legătură cu cucură. Scriban se gîndește la cocobelci, var. de la culbec, sau cubelc „melc”. Din rom. provine rut. korkobeč (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Etym. Wb., 130; Berneker 571; Candrea, Elemente, 407).

ALFA¹ s. m. inv. 1. prima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului a. ♦ ~ și omega = începutul și sfârșitul. 2. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa. (< fr., gr. alpha)

ALFA² s. m. inv. plantă graminee din Africa și Spania, pentru hârtie, fibre, țesături etc. ♦ hârtie ~ = hârtie de calitate superioară, din frunzele acestei plante. (< fr. alfa)

ALFAGRAFIE s. f. metodă de fotografiere a unei grafii ilizibile cu razele alfa. (< alfa¹ + -grafie²)

ALFATRON s. n. vacuumetru bazat pe efectul ionizant al radiației alfa. (< fr. alphatrone)

de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z.

ALFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început pînă la sfîrșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfîrșitul, factorul esențial. – Ngr. alfa.

ALFA² s. m. invar. (În expr.) Hîrtie alfa = hîrtie de calitate superioară, fabricată dintr-o plantă exotică. – Fr. alfa.

MILANO, oraș în N Italiei, centrul ad-tiv al reg. Lombardia; 1.3 mil. locuitori (1997). Important nod de comunicații. Aeroport (Linate). Metrou. Puternic centru industrial, comercial și financiar. Siderurgie; constr. de automobile (uzinele firmelor „Lancia” și „Alfa Romeo”, absorbite de firma Fiat, 1969, și, respectiv, 1986), tractoare, avioane, motoare, utilaj metalurgic, motociclete, biciclete, de aparataj electrotehnic, material feroviar, mașini-unelte; produse chimice (fabricile firmelor „Montecatini-Edison” și „Pirelli”), textile și alim. Ind. poligrafică. Mare centru cultural și științific: Academia de Științe, 5 universități, institut politehnic (1963). Celebrul teatru de operă „La Scala” (1778). Monumente: Domul – cea mai mare construcție gotică din Italia (sec. 14-19), bisericile San Lorenzo (sec. 4-12), San Eustorgio (1335-1339), Santa Maria delle Grazie (1464-1490), în refectoriul căreia se află celebra pictură „Cina cea de taină” de Leonardo da Vinci, Castelul Sforza (sec. 15, reconstruit în sec. 19), palatele Marino (1557), Litta (sec. 16), Brera (sec. 17-18) și Dugnani (sec. 18, cu fresce de Tiepolo). Biblioteca Ambrosiana. Muzee, pinacoteci. Galerie de artă modernă. Orașul a fost întemeiat la sfârșitul sec. 5 și începutul sec. 4 î. Hr. A intrat în stăpânirea Romei (din 196 î. Hr.), sub numele de Mediolanum. În timpul stăpînirii longobarde, a fost reședință ducală. Unul dintre centrele mișcării patare (sec. 11); s-a proclamat comună în 1097-1098. Cucerit în 1158 de Frederic I Barbarossa, în 1162 a fost în întregime distrus de armatele imperiale. Refăcut ulterior. S-a aflat sub conducerea familiilor Visconti (din 1329) și Sforza (1450-1535, cu întreruperi), fiind din 1935 capitala ducatului cu același nume. În urma Războaielor Italiene (1494-1559), a intrat în stăpânirea Franței (1499-1513), Spaniei (din 1535), iar mai târziu în stăpânirea Austriei (1706-1733, 1736-1796). Ocupat de Napoleon I, M. a devenit în 1797 capitala Republicii Cisalpine, dependente de Franța, apoi a Regatului Italiei (1805-1815). După Congresul de la Viena (1814-1815), M. devine capitala Regatului lombardo-venețian, dependent de Imp. Austriac. În 1848 și 1853 la M. au loc puternice răscoale împotriva stăpânirii austriece. Eliberat în 1859, M., împreună cu întreaga Lombardie, a intrat în componența Regatului Sardiniei și a Regatului Italiei (din 1861). – Edictul din Milano, edict promulgat în anul 313 d. Hr. de împăratul Constantin care consfințea libertatea cultului creștin în Imp. Roman.

omega s. m. invar. Numele ultimei litere din alfabetul grecesc. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul; (a fi) atotcunoscător. ♦ Fig. Sfârșit. – Din gr. omega.

pa subst. Treapta (nota) întâi pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice. – Din p (cons. de legătură) + gr. a(alfa).

sponsor s. m. Persoană, firmă sau organism oficial care susține financiar o acțiune cu caracter cultural, sportiv etc. ◊ „Alfa Romeo-Euroracing mai are un sponsor cât de cât... inedit: Coca-Cola!” Săpt. 27 XII 85 p. 12. ◊ „O încercare de atragere de noi sponsori.” R.l. 14 IX 92 p. 2. ◊ „[...] AGES – sponsorul oficial al oltenilor [...]” Ev.z. 12 I 95 p. 7; v. și Libertatea 8 V 91 p. 1 (din engl. sponsor; cf. fr. sponsor; DMC 1970, PR 1972; FS 314; DN3 ◊ „anglicism”)

superaccesoriat, -ă adj. (Despre autoturisme) Dotat cu numeroase accesorii ◊ „Urgent, Fiat [...] impecabilă, superaccesoriată [...]” R.l. 11 IX 92 p. 6. ◊ „Alfa Romeo [...] superaccesoriată, superbă [...]” R.l. 34 IV 93 p. 7; v. și servodirecție (din super- + accesori[i] + [ dot]at, -ă)

*álfa m. Numele primeĭ litere a Grecilor. Fig. Alfa și omega, începutu și sfîrșitu.

*álfă f. (fr. alfa, d. ar. halfa). O plantă graminee din care se fac împletiturĭ și hîrtie. Crește pin nordu Africiĭ și sudu Eŭropeĭ.

HAHN [ha:n], Otto (1879-1968), chimist și fizician german. Prof. univ. la Berlin. Lucrând cu Lise Meitner, a descoperit izotopii radioactivi ai actiniului. Împreună cu E. Rutherford, a efectuat cercetări asupra razelor alfa de emisie de radiotoriu și de radioactiniu, iar în colaborare cu F. Strassmann, a pus în evidență fisiunea uraniului și a toriului (1938). Premiul Nobel pentru chimie (1944). M. de onoare al Acad. Române (1965).

RADIÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Emisie de unde (sonore, electromagnetice etc.) sau de particule (r. alfa, r. beta etc.). Oricare r. realizează un transport de masă și de energie, exercită o apăsare asupra corpurilor pe care cade și poate produce numeroase efecte de natură fizică, chimică sau biologică. ◊ R. electromagnetică = câmp electromagnetic variabil în timp și în spațiu, care se propagă sub formă de unde transversale, cu viteza de c. 300.000 km/h în vid; cele două componente, electrică și magnetică, oscilează în plane perpendiculare, linia de intersecție a cestora fiind însăși direcția de propagare. Bazele teoriei clasice a radiației electromagnetice au fost puse în sec. 19 de M. Faraday și J. Maxwell. Teoria cuantică a r. a apărut în 1900, fiind introdusă de Max Planck. ◊ R. alfa = radiație formată din nuclee de heliu-4 cu masa de 4,00273 u. și energia de legătură egală cu 28,11 MeV, ◊ R. beta = radiație formată din electroni și pozitroni emiși în timpul dezintegrării beta. ◊ R. canal = radiație corpusculară compusă din ionii pozitivi care au fost accelerați în câmpul electric intens al unei descărcări electrice și se propagă în spatele catodului perforat al unui tub de descărcare. Descoperită în 1886 de fizicianul german Eugen Goldstein (1850-1930). ◊ R. indusă (radiație stimulată) = proces de emitere a undelor electromagnetice de către atomi excitanți și alte sisteme cuantice sub acțiunea unei radiații exterioare (inductoare). Frecvența, faza, polarizarea și direcția radiației emise ș ia celei inductoare coincid. ◊ R. ionizantă = fluxuri de particule și de cuante electromagnetice care interacționând cu mediul duce la ionizarea atomilor și moleculelor lui. Ex.: razele Roentgen,razele gama, fluxurile de particule alfa, de electroni, pozitroni, protoni, neutroni. Poate avea efecte nocive asupra organismelor. ◊ R. optică = unde electromagnetice cu lungimea cuprinsă între 1nm și 1 mm. Pe lângă lumina percepută de ochiul uman, include de asemenea radiația IR și cea UW. ◊ Radiația solară = radiația electromagnetică și cea corpusculară a Soarelui. Radiația electromagnetică constă din unde în diapazonul de la raze gama, până la unde radio, cea corpusculară – protoni și electroni. ◊ R. terestră, radiația termică (infraroșie) a suprafeței terestre, având lungimea de undă cuprinsă între 3 și 80 mkm (micrometru.) ◊ R. termică, radiație electromagnetică emisă de o substanță aflată la o anumită temperatură pe seama energiei interne. Dacă se află în echilibru termodinamic cu substanța, se numește r.t de echilibru, iar distribuția energiei în spectrul ei determinată de legea de radiație Planck. Pentru r.t. este valabilă legea de radiație Kirchhoff. ◊ R. catodică, veche denumire (nu se mai folosește azi), pentru un flux de electroni într-o incintă vidată, emiși de catodul unui tub de descărcare. Razele catodice pot fi observate prin fluorescența sticlei pe care cad electronii într-un tub catodic. Descoperită de J. Plücker, în 1859. ◊ R. de fond, radiație ionizantă de mică intensitate prezentă la nivelul solului și în atmosferă, ca urmare a radiațiilor cosmice și a radioactivității naturale a rocilor și a solului. ◊ R. corpului negru, radiația termică a corpului absolut negru. Este o radiație de echilibru care nu depinde de natura materiei radiante și este caracterizată numai de temperatura sa. ◊ R. gamma, radiație electromagnetică cu lungimea de undă λ ≤ 1 Å, în care se manifestă proprietățile corpusculare ale luminii. Un fascicul de r. gamma este format din fotoni cu energie E = hω și impulsul p = hω/c, cu ω -pulsația. V. foton. R. cosmică v. cosmic. R. (sau raze) X vezi X. 2. R. adaptativă (BIOL.), evoluție prin care de la o specie de bază se ajunge la o serie de forme diferite, adaptate la diverse surse de hrană sau tipuri de habitate, ceea ce cu timpul duce la apariția unor specii distincte. Sin. evoluție divergentă.

SĂNDULESCU, Aureliu Emil (n. 1932, București), fizician român. Acad. (1992). Visiting profesor la universități din Franța, Germania, S.U.A. ș.a. Cercetări în fizica nucleară teoretică, care au dus la o nouă direcție în domeniu („Teoria microscopică a dezintegrării alfa”). A descoperit experimental dezintegrarea cu emisie de neon din câteva nuclee.

SAHARA OCCIDENTALĂ, terit. în NV Africii la Oc. Atlantic, locuit de triburi arabo-berbere, administrat de Regatul Marocului; 252,1 mii km²; 324 mii loc. (2003). Localit. pr.: Laâyoune (El Aaiún) și Dakhla. Relief de câmpie joasă în V, mai fragmentată spre E și N. În E, pod. Adrar des Iforas, cu alt. 300-350 m. Climă tropicală aridă. Expl. de fosfați, sare gemă și min. de fier. Păstorit nomad: cămile, ovine, caprine. Culturi de curmale, orez, mei, grâu, iarba alfa. Pescuit. Nu are c. f. Export: pește, piei, lână, fosfați. Import: produse alim., bunuri manufacturate. În 1884 spaniolii și-au proclamat protectoratul asupra coastei africane (numit o vreme Río de Oro), în anul următor au fundat o factorie, dar numai în 1903 a început ocuparea terit. și instituirea adm. coloniale propriu-zisă, primul guvernator fiind Francisco Bens Argandoña (1903-1925), S.O. a intrat, în 1946, în componența Africii de Vest Spaniole (împreună cu reg. Saguiat el Hamra); în 1958, după dezmembrarea acesteia, S.O. a fost declarată „provincie de peste mări” a Spaniei. În epoca de după al Doilea Război Mondial a luat avânt mișcarea de eliberare națională în care Frontul POLISARIO a ocupat un loc de frunte. La 26 febr. 1976 Spania a pus capăt prezenței militare în S.O., transferând competențele administrative Marocului (partea de N a terit.) și Mauritaniei (parte de S a terit.). La 27 febr. 1976 Frontul POLISARIO a proclamat „Republica Arabă Democratică Sahariană” recunoscută de Algeria și de alte 10 state (1985) și a întreprins acțiuni miitare împotriva forțelor armate marocane și mauritaniene, instalate în terit. În aug. 1979 este semnat un acord de pace între Mauritania și Frontul POLISARIO în termenii căruia autoritățile mauritaniene declară că nu au nici o pretenție teritorială asupra părții de S a S.O. (Tiris El-Gharbia), zonă care a trecut apoi sub administrație marocan.

MALLET-STEVENS [malé stevẽ], Robert (1886-1945), arhitect și decorator francez. Lucrări de avangardă, realizate adesea în beton armat, cu forme cubice sau cilindrice (locuințe în Auteuil și Paris, Castelul lui Paul Poiret din Mézy-Moulins, Pavilionul transporturilor la Expoziția internațională a artelor decorative de la Paris, Magazinul Bally și imobilul Alfa-Romeo – ambele în Paris).

ENTRE RIOS, prov. federală în NE Argentinei, situată între fl. Paraná și Uruguay; 78,8 mii km²; 1 mil. loc. (1991). Centru ad-tiv: Paraná. Cultura plantelor tehnice (in, iarba alfa). Creșterea bovinelor.

FIAT (Fabbrica Italiana Automobili Torini), firmă italiană de construcții de mașini (automobile, mașini agricole, utilaj terasier, armament etc.) fondată în 1899 de un grup de industriași italieni printre care G. Agnelli, L. Scarfiotti, E.I. Bricherasio. A absorbit progresiv firmele de automobile Lancia, Ferrari (50%) ș.a., iar din 1986 și Alfa Romeo.

FISIÚNE (< fr., lat.) s. f. Proces spontan sau indus (sub acțiunea neutronilor, particulelor alfa, protonilor, deuteronilor, fotonilor etc.) de scindare a unui nucleu atomic greu (uraniu, plutoniu etc.), de obicei, în două produse de f., de energii cinetice foarte mari, și emisiune de neutroni. A fost descoperită (1938) de O. Hahn și F. Strassmann. Neutronii emiși într-o reacție de f. pot iniția noi reacții de f., acestea autoantrenându-se rapid (reacție în lanț), cu degajarea unor mari cantități de energie. Reacția nucleară în lanț, controlată cu ajutorul moderatorilor, constituie sursa de energie a reactoarelor nucleare.

METAMÍCTIC, -Ă (< fr.) adj. (Despre un compus anorganic sau mineral cristalizat) Care are tendința de a trece din stare cristalină în stare amorfă, sub acțiunea razelor alfa provenite din dezintegrarea radioactivă a elementelor radioactive pe care le conțin.

*oméga m., pl. doĭ omega. Numele ultimeĭ litere a alfabetuluĭ grecesc, corespunzătoare cu o lung. Fig. Alfa și omega, începutu și sfîrșitu, tot, Dumnezeŭ.

OMÉGA (< ngr.) s. n. sg. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc (notată Ω), corespunzătoare sunetului „o”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit ◊ A fi alfa și omega = a fi factorul esențial.

ORAN (arabă OUAHRAN [uarán] sau WAHRAN [uahrán]), oraș în NNV Algeriei, port la M. Mediterană; 692,5 mii loc. (1998). Nod feroviar. Aeroport. Constr. navale și de mașini agricole. Vinificație, morărit, conserve ulei de măsline, tutun, produse textile covoare) și chimice; ciment, sticlărie. Export de vinuri, cereale, fructe și legume, animale, iarba alfa, minereuri. Universitate (1965). Muzeu. Turism. Monumente: Fortăreață (sec. 16); Marea moschee (1796); catedrala Saint-Louis, construită de francezi în 1838. Fundat de arabi (903) pe locul unei așezări romane; cucerit și stăpânit de spanioli (1509-1708), turci (1708-1732), spanioli (1732-1790), turci (1791-1831), francezi (1831-1962), intrând apoi în componența Algeriei independente.

PARTÍCULĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Porțiune foarte mică de substanță; corpuscul. ◊ (FIZ.) P. elementară = cea mai mică particulă constitutivă a materiei fizice, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, și care se comportă ca o entitate cu însușiri specifice, fără a putea fi redusă la ceva mai simplu (ex. electronul, protonul, neutronul, fotonul etc.). P.e., localizabile în regiuni foarte mici posedă energie și impuls și sunt purtătorii elementari ai electricității și ai magnetismului. Au capacitatea de a interacționa și de a se transforma unele în altele. În stare liberă, unele p.e. sunt stabile (ex. electronul, fotonul etc.), dar majoritatea sunt instabile, durata lor de viață fiind foarte diferită (de la 10^-22 până la 10^-6 s). Atomii, moleculele, substanța, lumina și, în general, toată lumea fizică este alcătuită din p.e. Caracterul lor de a fi „elementare” este relativ, întrucât în prezent se admite că au o anumită structură și deci nu sunt ultimele particule elementare ale materiei. P. alfa v. alfa. P. beta v. beta. 2. (LINGV.) Termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părțile de vorbire neflexibile (prepoziții, conjuncții, adverbe de afirmație sau de negație etc.); spec. afix sau element invariabil atașat la un cuvânt. 3. Cuvânt folosit înaintea unui nume propriu sau a unui titlu de noblețe, de demnitate, care indică gradul, rangul etc.

RADIOACTIVITÁTE (< fr. {i}) s. f. Emisie continuă de radiații alfa, beta sau gamma caracteristică substanțelor care au în componența lor și unul sau mai mulți izotopi radioactivi. Nucleele atomilor acestor izotopi sunt instabile și suferă în mod spontan anumite transformări însoțite de emisia unei particule (alfa sau beta) sau a unei cuante gamma; în urma emisiei de cuante se modifică numai starea energetică a nucleului, în timp ce în urma emisiei de particule se modifică însăși compoziția nucleului, care astfel se transformă în nucleul unui izotop al altui element chimic. Deoarece r. este de natură nucleară, ea nu este influențată de factorii externi, ca temperatura, presiunea, starea de agregare, legăturile chimice etc. R. are aplicații în construcția reactorilor nucleari, în defectoscopia nedistructivă, în tehnica reglajului automat, în carotajul radioactiv, în analiza radiochimică etc. A fost descoperită de H. Becquerel (1896) pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului. În 1898 soții Pierre și Maria Skłodowska-Curie au descoperit poloniul și radiul, două elemente cu r. mult mai puternică decât a uraniului. Legile generale ale r. au fost formulate de către E. Rutherford și F. Soddy în 1903. ◊ R. naturală = rezultatul dezintegrării spontane a radioizotopilor naturali. ◊ R. artificială = (impr.) r. a izotopilor radioactivi care nu se găsesc în natură ci sunt obținuți pe cale artificială în laborator; a fost descoperită de soții Joliot-Curie (1934) la bombardarea aluminiului cu particule α.

alfa¹ (plantă) s. m.

alfa² (literă grecească) s. m., pl. alfa; α, Α

alfa f. 1. întâia literă a alfabetului grec; 2. fig. întâiul, de căpetenie; alfa și omega, începutul și sfârșitul (Dumnezeu).

ALFA¹, alfa, s. m. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particula alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.

ALFA² s. m. Plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc. (Stipa tenacissima). ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din frunzele acestei plante. – Din fr. alfa.

ALFATRON, alfatroane, s. n. Vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiației alfa emise de o sursă etalonată. – Din fr. alphatrone.

SPINTARISCOP, spintariscoape, s. n. (Fiz.) Instrument folosit pentru a observa scânteierile produse de unele particule alfa emise de o sursă radioactivă, când lovesc un ecran cu sulfură de zinc. – Din fr. spinthariscope.

A¹ s. m. invar. Prima literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită, cea mai deschisă din seria medială. ◊ Expr. De la a (pînă) la z = de la început pînă la sfîrșit; de la alfa la omega.

ALFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului «a». ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început pînă la sfîrșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfîrșitul, (a fi) elementul de bază sau factorul esențial de care depinde totul.

ALFA² s. m. invar. (În expr.) Hîrtie alfa = hîrtie de calitate superioară, fabricată dintr-o plantă exotică cu același nume. Din această carte s-au tras 50 de exemplare pe hîrtie alfa.

CHEIE, chei, s. f. 1. Obiect de metal anume făcut pentru a încuia și a descuia o broască sau un lacăt. În fund, din gaura unei chei izvora o ață de lumină. SADOVEANU, O. I 434. Aruncau cu uncrop pe la țîțînile ușii și în borta cheii. CREANGĂ, P. 250. Bate, doamne, pe lelea De ce ș-a pierdut cheia, C-a rămas lada-ncuiată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ◊ Expr. A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține încuiat. Cheia și lacătul = totul; alfa și omega, începutul și sfîrșitul. 2. Fig. Cale de urmat. Cheia creării bazei economice a socialismului este industrializarea socialistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 94. ◊ Expr. Întreprindere-cheie = întreprindere de importanță deosebită în economia națională. Poziție-cheie = poziție strategică, industrială, economică etc. de importanță deosebită., Procedeu prin care se poate explica, înțelege sau dezlega ceva; explicație, dezlegare. Tovarășe care... zîmbești... dînd faptelor tîlcuri și tîlcului chei... voi toți tovarășii mei, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34. Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întîmplărilor lui în lucrurile care-l înconjurau. EMINESCU, N. Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care înfățișează personaje și fapte adevărate, dar camuflate cu ajutorul ficțiunii. ♦ Sistem convențional de cifrare și descifrare a corespondenței secrete. Statutele, scrise în cifre cu cheie, erau păstrate la mine. GHICA, S. 689. 4. Unealtă de metal cu care se strîng sau se desfac șuruburile și piulițele. ◊ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins șurubul sau piulița pe care trebuie să le răsucească. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau diferite alte mecanisme (jucării,metronoame etc.). ♦ Mic instrument de metal sau de lemn cu care se întind coardele, unor instrumente muzicale. 5. Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a fixa numele notelor și gradul de înălțime al sunetelor reprezentate prin acele note. Cele mai cunoscute chei sînt cheia sol și cheia fa. 6. (De obicei la pl.) Vale strîmtă între doi pereți înalți de stîncă. Cheile Bicazului. Cheile Turzii. 7. (Termen de construcție, în expr.) Cheie de boltă sau (rar) cheia bolților = piatra din mijlocul unei bolți, care susține toate celelalte pietre; fig. element pe care se bazează înțelegerea sau dezlegarea unei probleme. A apărut oare în plastica noastră ca temă esențială omul – omul nou? Acesta este miezul problemei, aci stă cheia de boltă a înțelegerii problemei și deci și a felului în care ea trebuie rezolvată de artiștii noștri plastici. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 6/1. Numeroase ciubuce sau nervure... formau în jurul cheii bolților niște largi rozete în formă de stele. ODOBESCU, S. I 443.

OMEGA s. m. invar. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului «o». ◊ Expr.(A fi) alfa și omega v. alfa. De la alfa la omega v. alfa.

ALFA s. (BOT.; Stipa tenacissima) (rar) spartă.

alfa¹ smi [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 864/ E: gr ἄλφα] 1 Numele celei dintâi litere din alfabetul grecesc. 2 (Fig) Început. 3 (Îe) De la ~ la omega De la început până la sfârșit. 4 (Îe) (A fi) ~ și omega (A fi) începutul și sfârșitul. 5 (Îae) (A fi) atotcunoscător. 6 (Îae) (A fi) factorul esențial. 7 (Fiz; îs) Particulă ~ Particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. 8 (Fiz; îs) Radiație ~ Radiație constituită din particule alfa¹ (7).

alfa² sms [At: DICȚ. / E: fr alfa] 1 Plantă exotică din familia gramineelor, din a cărei tulpină flexibilă se împletesc frânghii, rogojini etc. sau se fabrică hârtie (Stipa tenacissima). 2 (Șîs hârtie ~) Hârtie de calitate superioară, fabricată din alfa² (1).

alfatron sn [At: DEX² / Pl: ~oane / E: fr alphatrone] Vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiației alfa emise de o sursă etalonată.

spartă s. v. ALFA. DROB. DROBIȚĂ.

1) *a m. Prima literă și vocală a alfabetului latin (numită alfa în alfabetu gr. și az în cel cirilic), care reprezentă un sunet produs cu gura foarte deschisă și cu limba în stare de repaus: un A, doĭ saŭ doĭ de A.

moaflă sf [At: COMAN, GL. / V: ~'alfă sf / Pl: ~le / E: mg mafla] (Trs) Om bleg.

omega sns [At: POLIZU / E: ngr ῶμέγα] 1 Ultimă literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o. 2 (Îe) A fi alfa și ~ A reprezenta totul. 3 (Îlav) De la alfa la ~ De la început până la sfârșit. 4 (Îe) Hai, drumul și ~! Formulă prin care cineva este alungat în mod brutal.

SPINTARISCOP (< fr. {i}; {s} gr. spinther „scânteie” + skopein „a privi”) s. n. Mic tub opac având la partea superioară o lupă, iar la partea inferioară o sursă radioactivă și un strat de sulfură de zinc, pe care se pot observa scânteieri produse de particulele alfa emise de către sursă; a fost inventat (1904) de fizicianul și chimistul englez Sir William Crookes (1832-1919).

spartă¹ sfs [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) ~tie / E: ns cf spart²] (Bot) 1 (Reg) Drobiță (Genista tinctoria). 2 (Reg; îf spartie) Bujor (Paeonia officinalis). 3 (Rar) Alfa (Stipa tenacissima).

spintariscop sn [At: MACAROVICI, CH. 189 / Pl: ~oape / E: fr, eg spinthariscope] (Fiz) Aparat pentru observarea scintilațiilor produse de particulele alfa emise de o sursă radioactivă încorporată, când lovesc un ecran cu sulfură de zinc.

Ab ovo usque ad mala (lat. „De la ou pînă la mere”) – Horațiu, Satire I, 3, 6. Știind că la romani prinzul începea cu ouă și se termina cu mere, formula horațiană înseamnă: De la început pînă la sfîrșit, de la un capăt la altul, sau de la A la Zet. Vezi și expresia: De la alfa la omega. LIT.

Alfa și Omega – reprezintă, respectiv, prima și ultima literă din aliabetul grecesc. Ele au generat două expresii: Prima: „de la alfa la omega”, care înseamnă a epuiza o temă, un subiect, sau a fi cercetat un lucru, o cauză, de la un capăt la altul. Astăzi însă, în împrejurări similare, noi zicem de la A la Zet. A doua expresie: „A fi alfa și omega” e echivalentă cu „a fi cheia și lăcata” sau „a fi pîinea și cuțitul”, adică: a fi tot, un om care ține în mînă toate și dispune de toate, un factotum. În acest sens o întrebuințează Tudor Arghezi în poezia Trișcă: „auzi colega? / Noi maieștri cu faimă, noi Alfa și Omega”. LIT.

alfa¹ (literă grecească) s. m., pl. alfa; α, Α

alfa² (plantă) s. m.

ALFA¹ sm. 1 📖 Prima literă a alfabetului grecesc (A, α) ¶ 2 Fig. A fi ~ și omega, a fi tot, a fi stăpîn pe toate, cel mai de frunte: eu sînt ~ și omega, începutul și sfîrșitul (BIBL.) [gr. άλφα].

*ALFA² sf. 🌿 Plantă din familia gramineelor, din care se fac împletituri, frînghii și se fabrică hîrtie; crește în Spania, Grecia și mai ales în Algeria ( 🖼 72) [fr. alpha].

ALFA ȘI OMEGA = Începutul și sfîrșitul, după cele două litere din capătul și din coada alfabetului grecesc. Dumnezeu este alfa și omega în univers. Se zice și in ironie: se socoate alfa și omega în toate.

ALFA (A fi) alfa și omega = (A fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) elementul de bază sau factorul esențial de care depinde totul: Ei bine, această minimă sumă de cunoștinți despre raporturile juridice dintr-o țară străină e la noi alfa și omega a întregei înțelepciuni politice. (MIHAI EMINESCU) Apoi a zis: S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții. (BIBLIA) De la alfa la omega = De la început până la sfârșit: Dar de cum alcoolul îi dezmorțea sângele, i se descleșta și limba. Spunea toată povestea, de la alfa la omega, purta vorba de Ana la Caiafa. (DAN PERȘA) De la alfa la omega, vom explora cele mai importante caracteristici ale limbii filosofiei, literaturii clasice și a primelor traduceri ale Bibliei. (http://www.limbistraine.eu/)

OMEGA sm. Cea din urmă literă (ω) a alfabetului grecesc; 👉 ALFA [gr.].