PLASMIDĂ, plasmide, s. f. (Biol.) Formațiune de acid dezoxiribonucleic prezentă în citoplasma celulelor, larg folosită în ingineria genetică, în clonare etc. – Cf. fr. plasmine.

DEZOXIRIBONUCLEIC adj. m. (În sintagma) Acid dezoxiribonucleic = substanță complexă care se găsește mai ales în nucleul celulelor vii, având un rol important în transmiterea ereditară a unor caractere și însușiri. – Din fr. désoxyribonucléique.

DEZOXIRIBONUCLEIC: Acid ~ Acid nucleic care conține și transmite informația genetică în mecanismul ereditar al organismelor vii. /<fr. désoxyribonucléique

GUANINĂ s.f. Substanță azotată prezentă în țesuturi animale și derivate organice, intrînd în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].

DEZOXIRIBOZĂ s. f. Pentoză în nucleotidele acidului dezoxiribonucleic; C₅H₁₀O₄. (terminolog. științif.; cf. germ. Desoxyribose, engl. deoxyribose) [și MW]

DEZOXIRIBONUCLEIC adj.m. Acid dezoxiribonucleic = acid nucleic cu rol esențial în mecanismul ereditar al organismelor vii. [Pron. -cle-ic. / < fr. désoxyribonucléique].

CODON s. m. secvență de trei nucleotide ale macromoleculei de acid dezoxiribonucleic care codifică un aminoacid specific. (< fr., engl. codon)

PLASMIDĂ s. f. formațiune de acid dezoxiribonucleic din citoplasma celulelor, folosită în ingineria genetică, în clonare etc. (după fr. plasmine)

ADN s. n. Denumire prescurtată a acidului dezoxiribonucleic. [Pr.: adene.] – Din fr. A.D.N.

ADN s. n. (chim.) Acid dezoxiribonucleic ◊ „[...] în urmă cu 15 ani am reușit să identific ADN și ARN în sporii unei ciuperci medicinale, pe care am studiat-o peste 20 de ani [...] În domeniul plantelor medicinale superioare în ce privește clasificarea sistematică, tot biotehnologia își va spune cuvântul.” R.l. 12 V 83 p. 5. ◊ „Cu numai trei ani în urmă, grupul lui A. Rich a dovedit că anumite fragmente de ADN pot adopta în spațiu o conformație diferită de celebra dublă elice, și anume forma literei Z. [...] o echipă [...] de la Institutul de progeneză (Paris) [...] a dovedit că acidul dezoxiribonucleic Z poate fi pus în evidență de cromozomii unui rozător, Gerbillus Nigeriae.” Cont. 9 XII 83 p. 7; v. și Ev.z. 4 III 97 p. 3 [pron. adene] (abreviere din A[cide] D[ésoxyribo] N[ucléique]; PR 1960, FS 310)

NIRENBERG [nírənberg], Marshall Warren (1927-2010), biochimist american. Cercetări fundamentale în descifrarea codului genetic care intervine în sinteza proteinelor. A propus, în 1953, modelul structural al acidului dezoxiribonucleic. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1968), împreună cu R. Holley și H.G. Khorana.

DEZOXIRIBONUCLEIC adj. (În sintagma) Acid dezoxiribonucleic = acid nucleic cu rol esențial în mecanismul ereditar al celulelor vii. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. désoxyribonucléique.

plasmidă sf [At: DEX-S / Pl: ~de / E: cf fr plasmine] (Blg) Formație de acid dezoxiribonucleic prezentă în citoplasma celulelor, larg folosită în ingineria genetică sau în clonare.

!dezoxiribonucleic (desp. de-zo-, -nu-cle-ic/dez-o-) adj. m. (acid ~), pl. dezoxiribonucleici; f. dezoxiribonucleică (moleculă ~), pl. dezoxiribonucleice (acid dezoxiribonucleic abr. ADN)

DEZOXIRIBONUCLEIC adj. acid ~ = acid nucleic format din patru tipuri de baze azotoase, o pentoză și acid fosforic, cu rol esențial în mecanismul ereditar al organsimelor vii. (< fr. desoxyribonucléique)

dezoxiribonucleic adj. 1983 (biol.) (Acid) prezent sub formă de nucleoproteine în nucleul celulelor, purtător al caracterelor genetice v. ADN (din fr. désoxyrybonucléique; PR 1960; DEX, DN3)

dezoxiribonucleic am [At: DER / Pl: ~ici / E: fr désoxyribonucléique] (Îs) Acid ~ Acid nucleic care are un rol esențial în transmiterea caracterelor ereditare ale organismelor vii.