REZEDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) rozetă.

brobință f. plantă ce servește la văpsit galben (Reseda luteola). [Cf. drobiță].

RECHIE s. (BOT.) 1. (Reseda lutea) (reg.) brobință, drobiță, prescurea, rezedă, rozetă, (prin Transilv.) poala-Sfintei-Mării. 2. (Reseda luteola) rezedă, (reg.) rozetă.

REZEDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) rozetă.

rezedă sf [At: GRECESCU, FL. 90 / V: ~etă / S și: resedă / A și: rezedă / Pl: ~de / E: fr réséda, ger Resede, mg rezeda] (Bot) 1 Rozetă (1) (Reseda odorata). 2 (Șîc ~ sălbatică) Rechie (Reseda luteola#).

rozetă sf [At: AARON, A. 18 / V: (reg) rozet sn, ~zată, ruz~ sf ruzet sn / Pl: -te / E: fr rosette] 1 Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunzulițe lunguiețe și cu flori galben-aurii, plăcut mirositoare Si: rezedă, (reg) busuioc-domnesc, prescure, rechie¹ (3), zmeurică (Reseda odorata) 2 (Îs) ~ta-vânturilor Roza (5)-vânturilor. 3 (Bot; șîc ~-galbenă, ~-sălbatică) Rechie¹ (2) (Reseda luteola). 4 (Bot) Zorea (Pharbitis piirpurea). 5 Motiv decorativ sau ornament în formă de roză (1) în pictură, sculptură, arhitectură etc. Si: rozace (1). 6 (Înv) Bijuterie în formă de roză (1). 7 Ornament pentru rochii, de obicei din panglică, având forma unei roze (1). 8 (În trecut) Placă rotundă ca un nasture, prinsă în partea de sus din față a cizmei, pe care o purtau ostașii de cavalerie. 9 (Reg) Țintă de alamă prinsă ca decor pe cureaua păstorilor. 10 Insignă pentru butonieră, reprezentând decorații de un anumit grad. 11 Rotiță la pinten. 12 (Arh) Fereastră circulară cu vitralii, de mari dimensiuni, deasupra portalurilor bisericilor gotice Si: roză (7), rozace (2). 13 (Teh) Armătură sau guler marginal al unor piese, servind ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. 14 Stea de manevră în formă de roză (1) la unii robineți.

prescurea sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 247 / Pl: ~ele / E: prescură + -ea] 1-4 (Pop; șhp) Prescură (1-2) (mică) Si: (reg) prescurice (1-4), prescuricea (1-4), prescuriță (1-4). 5 (Bot; reg) Rozetă (Roseda odorata). 6-7 (Bot; reg) Rechie (Reseda luteola și lutea). 8 (Bot; Mol; lpl) Floare-de-colț (Leontopodium alpinum). 9 (Bot; Trs) Urechelniță (Sempervivum tectorum).

brobință s.f. (reg.) 1 Boabă, bobiță. Strugure cu brobința neagră. 2 (bot.) Plantă din care se obține un colorant galben (Reseda luteola). 3 (bot.) Prună. 4 Expr. (reg.) A se face brobință = a se covăsi. Laptele s-a făcut brobință • pl. -e. /broboană + bobiță, prin contaminare.

rachiege sf [At: DDRF / V: răc~ / Pl: ? / E: ns cf rechie] (Bot; reg) 1-2 Rechie¹ (1-2) (Reseda lutea și luteola). 3 Rozetă (1) (Reseda odorata).

rechie¹ sf [At: DDRF / V: ră~, reheie / A și: rechie / Pl: ~ii / E: nct] 1-2 Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori mici, galbene-verzui Si: (reg) brobință (1), drobință, drobiță, poala-sfintei-Mării, prescurea, rachiege (1-2), rezedă galbenă, rezedă sălbatică, rozetă (3) sălbatică (Reseda lutea și luteola). 3 (Reg) Rozetă (1) (Reseda odorata).

RÉCHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificată frunze alterne și flori mici, galbene-verzui, dispuse în racem terminal, dintre care R. luteola, înaltă de 50-130 cm, cu frunze întregi frecventă în regiuni de câmpie și dealuri joase, folosită în trecut ca plantă tinctorială și R. lutea, plnată erbacee meliferă, înaltă de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, întregi sau dințate.