brobință s.f. (reg.) 1 Boabă, bobiță. Strugure cu brobința neagră. 2 (bot.) Plantă din care se obține un colorant galben (Reseda luteola). 3 (bot.) Prună. 4 Expr. (reg.) A se face brobință = a se covăsi. Laptele s-a făcut brobință • pl. -e. /broboană + bobiță, prin contaminare.