copilot s. m. → pilot

COPILOT s.m. Pilot secund. [Cf. fr. copilote].

COPILOT s. m. pilot secund. (< fr. copilote)

COPILOT pilot secund (auxiliar).

copilot s. m. (av.) Pilot auxiliar ◊ „Cei doi cosmonauți, W.S. și copilotul L.S. vor efectua diferite manevre.” I.B. 19 X 65 p. 4. ◊ „[...] zborul este asigurat de un echipaj feminin, din care fac parte S.E. comandant de bord, Karen S. copilot și T.A. stewardesă.” R.l. 26 III 79 p. 6 (din fr. copilote; PR 1960; DN3, DEX-S)

COLLINS [cɔlinz], Michael (n. 1930), cosmonaut american. Copilot al navei cosmice (Gemini 10) (1966) și pilot al modulului de comandă Columbia și al navei cosmice Apollo 11 (1969), nava care a dus primii oameni pe Lună.

GEMINI, program american pentru zboruri pe orbite circumterestre, executat (1965-1966) cu nave pilotate cu două locuri („Gemini”). A realizat: primul zbor orbital de 7, respectiv 14 zile, al unei nave cu echipaj, ieșiri repetate ale copilotului din cabină în spațiul cosmic, primul cuplaj orbital a două nave pilotate și, ulterior, cuplaje cu obiecte cosmice automate.

*copilot s. m., pl. copiloți

copilot sm [At: DN³ / Pl: ~oți / E: fr copilote] Pilot secund.

copilot s. m., pl. copiloți